De câte ori vă certaţi, gândiţi-vă cum se simte copilul vostru. Vă aruncaţi vorbe grele şi priviri încruntate, ţipaţi unul la altul… Toate astea fără să vă gândiţi că micuţul care asistă neputincios la acest spectacol poate avea de suferit.
“Pot să mă cert, copilul oricum nu înţelege”
Mulţi părinţi fac greşeala să se certe de faţă cu odraslele lor, considerând că tensiunile dintre ei nu îi afectează pe copii, care sunt prea mici ca să înţeleagă ce se întâmplă. Într-adevăr, poate nu pricep întotdeauna ce se întâmplă, mai ales dacă sunt mici, însă asta nu înseamnă că certurile voastre nu-şi lasă amprenta asupra psihicului lor.
Pentru micuţul vostru, voi sunteţi stâlpii de susţinere ai întregului univers. Or, când cei doi stâlpi îşi pierd verticalitatea, universul lui se cutremură din temelii. Ca urmare, prichindelul se va simţi singur, speriat, derutat şi va avea coşmaruri sau chiar va face în pat. De aceea, ar fi bine să nu se ajungă până aici şi, chiar şi atunci când apar divergenţe între voi, purtaţi-vă ca nişte adulţi responsabili şi mai ales ca nişte părinţi.
“Oare se ceartă din cauza mea?”
Când părinţii zâmbitori şi atât de drăgăstoşi unul cu altul se transformă într-o maşină de război care îşi catapultează jigniri şi injurii, lumea copilului se întoarce cu josul în sus. “Cum e posibil, erau atât de afectuoşi unul cu altul?!”, pare să gândească prichindelul care asistă şocat la duelul verbal dintre părinţi. “Oare eu sunt de vină, oare nu am fost suficient de cuminte?! Ce pot face ca să nu mai ţipe unul la altul?!” Psihologii spun că mulţi dintre copiii care sunt martori la o ceartă între părinţi au tendinţa să se învinovăţească pentru asta. Iar asta îi face să acumuleze sentimente de vinovăţie şi de frustare, să-i transforme în nişte timizi sau, dimpotrivă, în nişte persoane violente.
“M-am săturat, îmi iau copilul şi plec la mama!”
Câte femei nu procedează aşa când simt că nu mai pot trăi în aceeaşi casă cu soţul lor? S-ar putea să fie o soluţie bună pentru moment, până se mai liniştesc apele. Dar asta doar dacă mama ta locuieşte în aceeaşi localitate cu voi şi poţi reveni acasă mai târziu, după ce ai analizat lucrurile şi eşti mai diplomată şi mai înţeleaptă.
Însă, dacă mama ta nu locuieşte în aceeaşi localitate, faptul că dai bir cu fugiţii nu va rezolva problema apărută între voi. Ba chiar poate duce la o ruptură. Oricât de dificilă ar fi situaţia, de dragul copilului trebuie să faci eforturi ca să găseşti o soluţie mai puţin drastică. Despărţirea de unul dintre părinţi, chiar şi pentru o scurtă perioadă de timp, nu va trece neobservată de către copil. Şi după împăcare, acesta ar putea rămâne cu teama permanentă că părinţii săi se vor despărţi.
“Mami, nu îl mai iubeşti pe tati?”
Vă certaţi cu înverşunare în spatele uşilor închise, având impresia că, dacă nu este de faţă, copilul vostru nu aude şi nu ştie ce se întâmplă. Iar când, obosită de atâta scandal, părăseşti “câmpul de luptă”, întâlneşti privirea tristă şi îngrijorată a micuţului vostru care te întreabă: “Mami, nu îl mai iubeşti pe tati?”. Ce poţi să-i spui unui copil într-o asemenea situaţie?! Cum să îl linişteşti? Explică-i, de exemplu, că adulţii se mai ceartă uneori, dar asta nu înseamnă neapărat că se vor despărţi. Însă, oricât de supărată ai fi, nu-l respinge pe micuţ în astfel de momente, pentru că el nu are nicio vină că voi v-aţi certat.
Divorţ sau conflict permanent?
Dacă nu reuşiţi să ajungeţi la un consens şi certurile au devenit ceva la ordinea zilei în casa voastră, apelaţi la ajutorul unui specialist în probleme de cuplu. Iar dacă nici aşa situaţia nu se remediază, poate ar fi bine să luaţi în considerare varianta divorţului. Cântăriţi bine lucrurile şi alegeţi răul cel mai mic, care îl afectează mai puţin pe micuţ. Psihologii spun că, deşi este de preferat ca un copil să crească alături de ambii părinţi, separarea acestora îl poate afecta mai puţin decât o stare conflictuală permanentă în interiorul căminului.
Cum îi influenţează pe copii cearta părinţilor
• Îi face timoraţi şi neîncrezători.
• Le schimbă comportamentul în societate: devin timizi, retraşi sau, dimpotrivă, agresivi.
• Le scade randamentul şcolar.
• Vor avea o atitudine rezervată faţă de căsătorie.
