De ce nimeni nu mi-a spus cât de greu este să fii mamă?

09/06/2015

Scrisoarea unei proaspete mămici despre cât de greu este să fii mamă şi de ce nimeni nu i-a spus adevărul.

„Acum doarme…
Stau aici şi lucrez la laptop… iar el doarme. Este mijlocul zilei şi în sfârşit este linişte. Cu riscul de a părea ca o nebună… am reuşit! Am reuşit să îl adorm si sa ma bucur si eu de putina liniste.

Dacă mi-ai fi spus în urmă cu şase săptămâni că aş fi astăzi aici, în tăcerea casei mele, fără ajutorul altcuiva, fericită şi cu poftă de muncă… aş fi râs de tine, spunandu-ţi că eşti „o mincinoasă”.

Acum şase săptămâni am venit acasă de la spital cu un nou născut… şi lumea mea s-a întunecat. Nu este ceea ce te aşteptai să citeşti, nu? Ei bine, nici eu nu mă aşteptam să am parte de aşa ceva.

Am o mamă incredibilă, am prietene minunate şi am o familie care mă susţine. Au făcut o petrecere pentru mine, mi-au dat cadouri superbe şi mi-au trimis flori când am născut, alături de cele mai bune urări. Totuşi, când am ajuns acasă cu bebeluşul m-am întrebat de ce nimeni nu a menţionat şi de partea întunecată.

A fost foarte dificil. În primele săptămâni nu am dormit. Nopţile erau lungi şi întunecate. Cred că am plâns mai mult decât am plâns întreaga mea viaţă în această perioadă. Acum pot să înţeleg cum de privarea de somn este folosită ca o metodă de tortură. Eram epuizată…

Cele mai dificile momente erau cele în care doar ce adormeam, iar ţipetele lui mă trezeau imediat la realitate. Tresăream şi fugeam la el pentru a încerca să îl liniştesc. Uneori îi era foame. Alteori avea nevoie de mâncare… mai erau şi acele nopţi în care nu puteam să înţeleg ce vrea şi îmi era imposibil să îl opresc din plâns. Mă simţeam că eşuam ca mamă… nu eram capabilă să îmi liniştesc propriul copil.

Începusem să pun la îndoială totul. Nu voiam să mai ghicesc nimic, voiam să le ştiu pe toate. Uneori era vorba despre lucruri importante, alteori erau nimicuri. Îmi amintesc că seara îmi întrebam soţul ce vrea pentru micul dejun… ca eu să nu mai fiu nevoită să iau o decizie.

Plângeam tot timpul şi mă simţeam singură. Nimeni nu a vorbit despre această parte urâtă, aşa că am presupus că nimeni nu a experimentat-o. M-am gândit că este un eşec de-al meu şi că nu sunt bună ca mamă. Mă întrebam non stop „Ce este în neregulă cu mine?”

Mă inspăimântam de fiecare dată când cineva mă întreba cât de mult îmi place noua mea viaţă. Când eram întrebată ce fac îmi era prea ruşine să recunosc că mă simţeam de parcă mă duceam la fund.

Voiam ca cineva să mă întrebe de câte ori am plâns în ziua respectivă. Voiam ca cineva să mă întrebe cât de tristă eram. Voiam ca cineva să mă întrebe cum puteam simţi în acelaşi timp o iubire atât de mare şi o disperare profundă. Voiam ca cineva să mă întrebe cât de singură mă simţeam.

Pentru că… dacă cineva mă întreba aceste lucruri aş fi ştiut că nu sunt doar eu cea care experimentează astfel de stări… mai erau şi alte femei.

Aşadar… dacă eşti pentru prima dată mamică… vreau să ştii că nopţile nu vor fi pentru mult timp întunecate şi lungi.. şi că bebeluşul va dormi, în cele din urmă. Vreau să ştii că este normal ca atunci când te uiţi la copilul tău să te întrebi dacă îţi va zâmbi vreodată. Te va iubi? La început nu există nimic care să te ajute să îţi regăseşti curajul de a merge mai departe.

Vreau să ştii că este ok să îţi invidiezi soţul, care pleacă de acasă 10 ore în fiecare zi şi se duce la locul de muncă, mănâncă prânzul cu ambele mâini (la prânz!, nu mai târziu), interacţionează cu alţi adulţi şi poartă haine curate.

Vreau să ştii că este ok să simţi un sentiment de furie atunci când copilul tău, care plânge parcă toată ziua, adoarme fix cu 20 de minute înainte ca soţul tău să ajungă acasă de la muncă (şi este ok să fii şi mai furioasă atunci când el se uită la bebeluşul care doarme şi spune că este atât de liniştit).

Vreau să ştii că este ok să te simţi singură, să tânjeşti după interacţiunea socială dar, în acelaşi timp, să te temi de ea. M-am întrebat cum aş putea găsi energie pentru a vorbi, a zâmbi şi a purta o conversaţie normală după o noapte în care nu am închis deloc ochii.

Vreau să ştii că este ok că prima dată când ieşi din casă să te întrebi dacă să fugi şi să nu te mai întorci niciodată.

Vreau să ştii că nu eşti singura! Eşti cea mai bună mama pentru copilul tău! Te descurci de minune! Va fi mai bine pe viitor. Va deveni mult mai uşor.”

Sursa

Trei noi creșe, inaugurate în Republica Moldova cu sprijinul Suediei

Trei grupe de creșă pentru copiii cu vârste între 1 și 3 ani au fost inaugurate în această lună în Sângerei, Râșcani și Glodeni cu sprijinul autorităților naționale și locale, Street Child și cu sprijinul financiar al Suediei, notează IPN.

Grupa creșă din cadrul grădiniței „Foișor”, orașul Râșcani, deschisă pentru copii cu vârsta cuprinsă între 1-2 ani, a fost renovată și echipată în parteneriat cu Street Child și sprijinul financiar al Suediei. Grupa creșă „Steluța” din orașul Glodeni a fost deschisă pentru copii cu vârsta cuprinsă între 2 și 3 ani. Aceasta a fost echipată de către UN Women în parteneriat cu Street Child și sprijinul financiar al Suediei.

„Este o bucurie să observ că în Republica Moldova se deschid și se renovează în ultima perioadă tot mai multe creșe. Acesta este rezultatul eforturilor Guvernului Republicii Moldova și al partenerilor de dezvoltare. Mulțumim UN Women și Suediei pentru crearea unor condiții mai bune pentru copiii noștri și pentru oferirea unor posibilități mai mari părinților și mamelor de a se reintegra rapid în câmpul muncii”, a declarat deputata Marina Morozova, la inaugurarea grupei creșă din orașul Glodeni.

Grupa creșă din orașul Sângerei, destinată copiilor cu vârsta cuprinsă între 2 și 3 ani, a fost renovată și dotată cu sprijinul financiar al Suediei. Ambasadoarea Suediei la Chișinău, Katarina Fried, a menționat că prin investițiile în serviciile de îngrijire timpurie a copiilor, Suedia își propune să construiască un viitor mai prosper și o piață economică mai puternică în Republica Moldova.

Renovarea și echiparea creșelor din nordul R.. Moldova a implicat o investiție totală de 60 de mii de dolari din partea UN Women, acest lucru fiind posibil datorită sprijinului financiar al Suediei, care susține inițiativele de abilitare a femeilor și promovarea egalității de gen.

Laura Cosoi, anunț sexul celui de-al patrulea copil. Mama a trei fetițe și-a visat bebelușul

Însărcinată pentru a patra oară, actrița româncă Laura Cosoi a dezvăluit că a aflat sexul copilului și știe deja ce nume o să poarte. Actrița și soțul ei, Cosmin Curticăpean, mai au împreună trei fiice, Vera, Rita și Lara.

Laura Cosoi va deveni mamă din nou, în vara anului 2024, când va aduce pe lume al patrulea copil. Vedeta a făcut primele declarații despre numele copilului. Laura Cosoi mărturisește că a știut că familia ei se va mări încă din ziua în care a născut-o pe Lara, cea de-a treia fiică.

Actrița dezvăluie că și-a visat al patrulea copil. „L-am visat. Mi-a spus numele. Știam din ziua în care am născut-o pe Lara, dacă vom mai face al patrulea copil, știam sexul și numele, mi l-a spus, așa încât, nu am ales eu a patra oară, a ales copilul, Dumnezeu”, a povestit Laura Cosoi, pe o rețea de socializare, potrivit unica.ro.

Dacă în cazul sarcinilor anterioare a fost extrem de deschisă, în prezent, vedeta a mărturisit că ea și Cosmin Curticăpean nu își doresc să facă public sexul copilului. Cel puțin deocamdată.

Cum se descurcă Laura Cosoi cu trei copii

Cei doi nu au apelat la ajutorul unei bone pentru îngrijirea copiilor, iar fetițele au fost incluse în colectivitate destul de rapid. Actrița și soțul ei și-au înscris fiicele la o creșă din apropierea casei și atât Laura Cosoi, cât și Cosmin au încercat să își organizeze programul în așa fel încât să fie cât mai prezenți în viața micuțelor.

Laura Cosoi are 42 de ani, este actriță și a devenit cunoscută în 2002, după succesul avut cu serialul La Bloc, difuzat la Pro TV.

Este căsătorită în 2005 cu Cosmin Curticăpean, împreună cu care are trei fiice: Rita (6 ani), Vera (3 ani și jumătate) și Lara (2 ani).

Însărcinată pentru a patra oară, Laura Cosoi a dezvăluit că a aflat sexul copilului și știe deja ce nume o să poarte. Actrița și soțul ei, Cosmin Curticăpean, mai au împreună trei fiice, Vera, Rita și Lara. Citeşte întreaga ştire: Laura Cosoi, anunț despre numele celui de-al patrulea copil: „L-am visat. Mi l-a spus”. Actrița și soțul ei mai au trei fiice

O tânără a născut de 2 ori în 22 de zile, având o experiență extrem de dureroasă. Cum a fost posibil?

Un caz medical rar și absolut extraordinar a captat atenția lumii întregi. Doyle Kayleigh, o tânără în vârstă de 22 de ani din Marea Britanie, a trăit o experiență de neuitat și extrem de dureroasă, nașterea a doi copii într-un interval de doar 22 de zile.

Situația neobișnuită a început când Doyle, care credea că este însărcinată cu gemeni, a mers la spital după ce i s-a rupt apa. Tragic, primul copil s-a născut prematur la 22 de săptămâni și, din nefericire, a fost declarat mort la scurt timp după naștere. Medicii au suspectat că un cheag de sânge ar fi putut fi cauza decesului neașteptat.

În mod surprinzător, după nașterea tragică, Doyle nu a mai avut contracții, ceea ce a dus la o descoperire uimitoare. În ciuda diagnosticului inițial de gemeni, se pare că femeia era, de fapt, însărcinată în stadii diferite cu doi copii, nu cu gemeni veritabili. Aceasta este o condiție extrem de rară cunoscută sub numele de superfetation, unde un nou ovul fertilizat este implantat în timpul unei sarcini existente.

A doua naștere a tinerei mame

După 22 de zile de la primul eveniment tragic, Doyle a născut al doilea copil, care, spre deosebire de primul, a supraviețuit, deși s-a confruntat cu complicații serioase. Noul născut, pe nume Astro, a venit pe lume cu o afecțiune cardiacă congenitală, cunoscută sub numele de gaură în inimă, o condiție care necesită supraveghere medicală constantă.

Reflectând asupra întregii experiențe, Doyle a mărturisit că perioada sarcinii a fost extrem de dificilă și dureroasă. „Eram conștientă de toate riscurile pe care le aducea o sarcină cu gemeni. Am plătit chiar și la clinici private pentru că eram atât de îngrijorată de complicații. Când am ajuns la 22 de săptămâni și jumătate, la propriu, eram în pat și am avut cea mai mare durere din întreaga mea viață. Nu eram sigură ce se întâmplă, așa că m-am dus la toaletă și am observat că mi s-a rupt apa”, a împărtășit ea pentru nypost.com.

Cazul lui Doyle Kayleigh subliniază nu numai raritatea unor astfel de condiții medicale, dar și importanța monitorizării atente a sarcinii și a suportului medical adecvat.

sursa