Orice părinte doreşte să-şi construiască o relaţie sănătoasă cu copilul său, iar atunci când vine vorba de disciplină, trebuie să recunoaştem, nu de puţine ori, poţi fi în dilema de a nu şti cum este mai bine şi corect să procedezi în legătură cu copilul tău. Dr. Tina Payne Bryson, specialist în educaţie parentală, îţi oferă câteva sfaturi pe care le poţi găsi folositoare în acest sens. Iată, mai jos, ce îţi sugerează psiholoaga.
Dr.Tina Payne Bryson susţine că înainte de a afla de ce au nevoie copiii de disciplină, este necesar să clarificăm CE ÎNSEAMNĂ disciplina.
,,Sensul original al cuvântului disciplină, aşa cum provine el din limba latină, se referă la „învăţare” şi tot de la disciplină derivă şi cuvântul discipol, care se referă la cel care primeşte învăţăturile cuiva. Prin urmare, părinţii sunt primii şi cei mai importanţi învăţători ai copiilor lor’’, spune experta.
Studiile de specialitate arată că creierul copiilor este încă în dezvoltare până în jurul vârstei de 24 de ani, iar acesta este motivul pentru care copiii au nevoie de disciplină. Adică ei au nevoie de îndrumare, pentru a putea învăța și exersa abilităţi care să îi ajute să se descurce mai bine, să poată relaţiona cu persoanele din jur, să-şi dezvolte o conduită morală sănătoasă.
,,Copiii nu se nasc cu aceste abilităţi, ei le învaţă atunci când interacţionează cu persoanele din viaţa lor, iar asta presupune implicare, timp, răbdare şi multă practică din partea părinţilor. Asta înseamnă disciplină’’, zice Dr. Tina Payne Bryson
Pentru a determina copilul să fie cooperant şi să îi dezvoltăm empatia trebuie să renunţăm la modelele de parenting ale generaţiilor trecute de părinţi, în care disciplina era adesea asociată cu pedeapsa, cu reguli stricte și adesea umilitoare. Părinţii de azi au nevoie să înveţe să disciplineze. Altfel spus, părinții au nevoie să înveţe cum să îi înveţe pe copii, potrivit psihologului.
Iată câteva sfaturi practice:
- Atunci când copilul tău are un comportament neadecvat, este bine să te întrebi: „De ce se comportă copilul meu astfel?”. Asta te face să descoperi ce se ascunde în spatele unui astfel de comportament. Studiile din psihologie spun, că cel mai adesea, la baza unui comportament nepotrivit stau emoţii puternice pe care copilul nu poate sau nu ştie cum să le gestioneze. Odată ce ai înţeles care este nevoia emoţională a copilului în acel moment, o altă întrebare utilă ar fi: „Care este lecţia pe care doresc să o înveţe copilul meu în acestă situaţie?”.
- Sancţiuni, time-out (neglijare, izolare), retragerea privilegiilor sunt modalităţi prin care mulţi părinţii aleg să corecteze un comportament nepotrivit. Dacă pe moment, acestea pot da rezultate, atunci, pe termen lung, ele nu sunt eficiente. Ceea ce învaţă copilul din acest tip de disciplină este puterea celui mare asupra celui mic. Aceste strategii nu vor determina copilul să îşi dorească să aibă un comportament mai bun sau să facă alegerile potrivite şi atunci apare o altă întrebare: „Care este cea mai bună metodă prin care copilul să învețe lecţia pe care doresc să i-o transmit?”
- Primul impuls pe care îl am când îl văd pe fiul meu cel mare că o loveşte pe sora lui mai mică este să-i aplic o pedeapsă, de genul „pentru ceea ce ai făcut, azi nu vei mai putea merge la prietenii tăi la joacă”. Dar fă un efort şi analizează dacă această pedeapsă va rezolva problema? Această soluţie îl va opri să o mai lovească, în viitor? Destul de probabil, ceea ce va resimţi fiul meu, ca urmare a acestei consecinţe, vor fi şi mai multe resentimente faţă de sora lui.
- Având în minte întrebările de mai sus, începe prin a analiza ceea ce a stat la baza comportamentului nepotrivit al copilului tău şi descoperă că a fost o reacţie emoţională la ceva ce tocmai făcuse sora lui şi care l-a înfuriat. Furia este o emoţie, iar copiii au un slab control al emoţiilor, pentru unii copii primul impuls este să riposteze, lovind.
- Noi, mulţi dintre părinţi, îi învăţăm pe copii că nu este bine să lovească atunci când emoţiile îi copleşesc. Însă nu îi învăţăm şi care este manifestarea potrivită când aceste emoţii îi invadează. Disciplinarea copiilor se referă şi la faptul că ar trebui să îi învăţăm pe copii strategii prin care să îşi calmeze emoţiile, precum respiratul profund, număratul în gând până la zece sau ieşirea din context. Aceste modalităţi dezvoltă la copii reziliența, sunt exerciţii care îi pot ajuta să se descurce mai bine în situaţii de conflict.
,,Scopul principal al disciplinei este acela al învăţării, iar pentru ca aceasta să fie eficientă, copilul trebuie să fie receptiv la învățăminte şi disciplina bazată pe o relaţie de iubire şi apreciere reciprocă între părinte şi copil. De fapt, ceea ce își doresc majoritatea părinţilor în relaţia cu copiii lor este să primească şi să ofere dragoste, conectare, respect’’, susţine Tina Payne Bryson, psiholog.
