SuperNanny Irina Petrea le-a oferit o lecție de psihologie părinților din Moldova. În cadrul conferinței, organizată de Centrul Educaţional INGENIUM, aproximativ 300 de persoane au avut parte de sfaturi educative.
Irina Petrea, numită şi SuperNanny, le-a vorbit părinților despre trăirile emoționale ale copiilor: frica, complexele, crizele etc.
Semnele cele mai frecvente de stres continuu la copil:
• Copii se inhibă, fie exagerează în exprimarea unor sentimente şi trăiri;
• Apar schimbări în comportamentul lor. Devin inadecvați, dificili, inacceptabili;
• Îmbolnăviri şi accidentări frecvente aparent inexplicabile;
• Schimbări în personalitatea copilului;
• Scăderea interesului pentru prieteni şi joacă, jocuri repetitive, obsesive, joaca de unul singur;
• Tulburări de somn;
• Ticuri; bâlbâism;
• Regresii – revenirea la comportamente anterioare etapei de vârstă la care se afla copilul (ca de exemplu supt, gângureala, refuzul de a folosi toaleta la copilul de 3-4 ani care a învăţat deja să o folosească).
Un copil sănătos din punct de vedere emoţional este capabil să-şi exprime în mod adecvat emoţiile de bază (iubirea, frica, mania, vinovăţia, bucuria, tristeţea, supărarea). Manifestă în “dozaje” sensibil egale şi le poate comunica celor din jur. De exemplu, dacă copilul se enervează, el va vocifera, se va descărca emoţional, apoi îi va trece. Dacă este trist, va plânge, va accepta să fie alintat, apoi îi va trece. Dacă îi este teamă, se va plânge de acest lucru, va primi asigurare şi suport şi îşi va recăpăta încrederea în sine.
Cum se manifestă un copil dezechilibrat emoţional?
• Se mânie din orice;
• Îi este teamă;
• Se simte vinovat fără niciun motiv real;
• Este în mod nerealist fericit sau dornic să placă chiar şi unor persoane necunoscute.
Ce faci cu un copil care dă semne de stres continuu:
- Luaţi-l deoparte, undeva unde nu vă poate întrerupe nimeni.
- Spuneţi-i că vă îngrijorează comportamentul său şi precizaţi care comportament.
- Asiguraţi-l că îl iubiţi şi vă interesează să-l ştiţi în siguranţă şi fericit, şi că poate să spună deschis ce simte, fără frică că îi veţi face ceva.
- Dacă discuţia nu a fost fructuoasă, dacă copilul a refuzat să vorbească, discutaţi cu profesorii, fraţii, prietenii copilului să vedeţi dacă ei au sesizat o schimbare la copil.
- Dacă situaţia persistă adresaţi-vă unui specialist.