În primii ani de viață, responsabilitatea educării copilului revine părinților, dar nici grădinița nu este un aspect de neglijat, având în vedere că micuții își petrec aici o bună parte din zi, iar părinții își doresc ca cei mici să aibă parte de cele mai bune condiții la grădinițele pe care aceștia le frecventează.
De multe ori părinții sunt cei nemulțumiți de ceea ce se întâmplă în grădinițe, fie că e vorba despre colectări ilicite de bani, mită sau nepăsarea autorităților față de problemele din grădinițe.
Totuși, iată, potrivit unui specialist în educație, câteva lucruri care s-ar putea schimba de mâine în educație, ,,fără bani în plus, fără legi noi, doar cu mai puțină nepăsare din partea adulților de la catedră”. Spune -ți și tu părerea!
La grădinițe:
– desenele animate în sala de clasă;
– recompensele alimentare pentru comportamente academice sau sociale;
– permisiunea acordată îngrijoarelor de a supraveghea și coordona comportamental copiii;
– bulinele de orice fel pentru „când ești bun”;
– scaunul pedepsei, colțul rușinii, expresii de genul „nu e frumos” pentru comportamente nedorite;
– etichetările „băiat bun/fată cuminte/copil năzdrăvan/timid/leneș/neascultător/agresiv/mâncăcios” etc
– nervii revărsați și accesele de furie ale educatoarelor și ale îngrijitoarelor; țipetele, „atinsul”, scuturatul, amenințarile fizice, zdruncinatul copilului;
– statul mai mult de 10-15 min. la masa de lucru și pe scăunel;
– neieșitul zilnic afară, la joacă;
– folosirea excesivă a fișelor de lucru, ca substitul al situațiilor autentice de învățare;
– compararea copiilor și aprecierea discriminatorie;
-statul pe telefon al educatoarelor în prezența copiilor;
– condiționările: „dacă nu stați în rând, ne întoarcem în clasă și nu mai ieșim afară”;
– corectarea unui comportament individual cu strigăte adresate întregii clase, peste capul tututor copiilor;
– păcălelile cu ” vine mama acum, am sunat-o eu și e pe drum”;
– pedepsele colective de tipul „mâinile sus toată lumea”;
– comportamentul preferențial drăgăstos pentru copilul care „îți cade cu tronc” ;
– comparațiile fete-băieți;
– evitarea activităților plastice care produc „dezordine și mizerie”
– obsesia pentru ordine în clasă și permanenta apostrofare a copiilor să așeze jucăriile la loc;
– alimentarea forțată;
– rușinarea pentru pipi sau caca „pe tine”;
– lăsatul copilului să plângă, fără să stai lângă el;
– datul afară din sală;