Basarabenii stabiliți cu familiile lor în Toronto, Canada, vor petrece la Festivalul Vinului de Casă din Canada,  Polobocul de Aur 2020

,,Polobocul de Aur” este un eveniment de suflet, o carte de vizită a gospodarilor moldoveni, care au ocazia în fiecare an să-și pună butoiul de vin la loc de cinste. Și cum fiecare din noi ne lăudăm că producem cea mai gustoasă licoare a lui Bacchus, acest eveniment de grandoare le permite tuturor să concureze și să se bucure de respectul celor din jur pentru munca depusă.

separator

Polobocul de Aur 2020, organizat de  Asociația Moldo-Canadiană DOR,  va avea loc  duminică, 16 februarie, la restaurantul „Național” din Toronto, în prezența mai multor nume sonore din Moldova.

Invitat special: Anișoara Puică.

Soliști: Andrei Ciorba, Olga Tudos

Instrumentiști: Sandu Șura, Mihăiță Ciobanu, Victor Cebotari, Viorel Onofrei, Valeriu Chițac, Liviu Dubencu, Grigore Zanfir.

Ansamblul de dansuri folclorice din Canada ”Vatra”.

Am adunat și niște impresii ale organizatorilor, dar și a interpreților care au avut fericita ocazie să simtă din căldura unui eveniment organizat cu mult gust, dăruire și dragoste față de tradiție în îndepărtata Canadă.

Lilia Bodișteanu, unul dintre organizatori:

”Mi-e tare rușine să recunosc, dar până să ajung în Canada  credeam că vinul e doar o băutură care îi amețește pe oameni și le ia mintea. Și nu pot sa uit senzația de stupoare pe care am încercat-o, atunci cand am gustat prima dată din vinul nostru în Canada. Și cum e senzatia aia, când vinul din paharul tău miroase a tei, exact la fel cum miroasea Chișinăul în luna Mai.”

Adrian Ursu, interpret:

”Nu eram la primul concert în Diasporă, mai cântasem anterior pentru moldovenii din Europa, dar ceea ce am văzut în Toronto, la ”Festivalul Polobocul de Aur”, a fost absolut deosebit și magnific. Foarte multă lume prezentă, sala era arhiplină și încă mai erau doritori care nu au putut, fizic, să fie prezenți la eveniment”.
,,Mă bucură faptul că moldovenii din Toronto, indiferent unde locuiesc, casă la sol sau la apartament, își instalează teascuri pentru a produce vin de casă autentic. Ei caută struguri, îi aleg pe cei mai buni, mai dulci, ca să obțină o licoare pe placul tuturor”.

”Polobocul de Aur” este un festival concurs, de aceea atitudinea participanților este una foarte serioasă. Oamenii nu concurează pentru sume bănești, ei râvnesc la un titlu, o medalie pentru vinul care îl produc. O medalie de aur pentru vinul roșu sau alb este un merit pentru vinificatorii amatori de acolo. Deși, mulți dintre ei ar putea concura cu profesioniști și cunoscători în ale vinului.

Festivalul este foarte bine structurat. Există partea cu degustarea, care este una anonimă, pentru că guști dar nu știi cui aparține acest produs.

Apoi, evenimentul continuă cu o recepție și o masă festivă frumoasă cu bucate gustoase, dar și cu invitați special veniți din Moldova.

Artistul are parte de condiții la cel mai înalt nivel: scenă mare, profesionistă, cu sunet performant, cu lumini, ecran LED, de parcă ai fi la un concert solo.

Acolo l-am reîntâlnit și pe Viorel Țigănaș, un Dj și orchestrator profesionist care acum este stabilit în Canada.

Iar cel mai important  la ”Polobocul de Aur” este atitudinea grupului de organizatori, persone care privesc în aceeași direcție, au spirit organizatoric, știu să-și facă onest și la cel mai înalt nivel munca.

Împreună știu să organizeze un eveniment complex în care toți invitații se consideră învingători. De-ați vedea cât de mult se bucură vinificatorii nostri de aceste premii. Ai împresia că au câștigat la loterie.

Festivalul ăsta nu are nevoie de publicitate. Calitatea și feed-back-ul pozitiv este cartea lui de vizită. Iar nota maxima o pun oamenii simpli”.

Lenuța Gheorghiță, interpreta de muzică populară:

”Am fost invitată la cea de-a 13-a ediție ”Polobocul de Aur”, alături de fumoasa formație ”Catharsis”. Din start, invitația organizatorilor mi s-a părut un semn de atenție, deoarece știu cât de atenți sunt în alegerea repertoriului. Am acceptat cu plăcere.

,,La eveniment am cântat pentru mai bine de 500 de invitați. În scenă au evoluat și interpreți stabiliți cu traiul în Canada, pe care îi cunosc încă din copilărie. Inclusiv feciorul maestrului Mihai Ciobanu, Mihăiță, care are și o formație acolo. Cel mai tare ce m-a frapat este că moldovenii plecați peste hotare ne cunosc repertoriul. Iar visul oricărui artist este ca publicul drag  să se regăsească în  aceste piese. Și eu le mulțumesc pe această cale.

Familia Bodișteanu, parte din echipa organizatorilor, doi soți extraordinari, doi patrioți,  care poartă tradiția acolo unde sunt. În casa lor găseși straie naționale, mărțișoare. Au un dulap încărcat cu toate ierburile aduse de acasă. Ar fi bine să avem la conducere oameni de acest fel, gospodari, cu inimă atât de mare și dragoste profundă pentru țară.  Ne-am revăzut și acasă, în Moldova, la o cină în familia mea. I-am oferit Liliei Bodișteanu o ie, pe care, din câte am înțeles, o poartă cu mare drag.  Conaționalii stabiliți cu traiul în Canada ne-au făcut să ne simțim atât de iubiți. Ei au acolo o tradiție să ofere daruri artiștilor. Am revenit în Moldova cu o valiză plină cu amintiri”.

Costi Burlacu și Corina Țepeș, interpreți:

”Ca să vă dați seama de calitatea evenimentului, la prima ediție a festivalului au fost invitați Zinaida Julea și Gheorghe Urschi, maestrul fiind în forță, încă nu avusese accidental vascular.

În 2017 am fost și noi onorați să ajungem la Polobocul de Aur. Nu este doar un festival cu multă muzică, este un eveniment concurs, foarte interactiv, în cadrul căruia oamenii își împărtășesc experiența, se bucură unul pentru celălalt.

Festivalul durează 8-10 ore, cu mult chef și voie bună.  Vorba unui moldovean de acolo:”Am impresia că sunt undeva pe dealul Ciocanei.” Într-adevăr, te simți printre ai tăi. Alături de oameni care nu și-au uitat originile. Oamenii, fără ca să li se impună un dress-code, din respect pentru tradiții, vin îmbrăcați în port popular. Și asta e atât de frumos și respectuos”.

,,Referitor la organizatori, s-au gândit mult să ne facă și nouă aceste zile de neuitat. Au tipărit la printer un program de activități. Am vizitat băștinași meșteșugari din Canada, am avut parte de excursii de neuitat”.

,,Nu voi uita niciodată  că atunci când eram în casa cuplului Bodișteanu, nora familiei, având origini italiene și mexicane, știa să vorbească bine limba română. M-am mirat foarte mult. La care d-ul Alexei îmi zice: ”N-a știut limba mamei, n-a știut limba tatălui, o va cunoaște pe a socrilor”. Am mers în beciul lui Alexei Bodișteanu, acolo unde face vin de casă din struguri crescuți în Canada. Are o colecție impunătoare de vinuri ale producătorilor autohtoni, cu care se laudă băștinașilor din Canada și nu doar.

Atitudinea gazdelor față de acest festival este una foarte serioasă. Evenimentul se organizează în februarie, dar se pregătește încă din vară. Organizatorii vin în Moldova, fiind în căutare de obiecte autentice, elemente de decor ca pe vremuri, împrumutate din casele gospodarilor. Nici măcar noi, care locuim în Moldova, nu avem parte de așa bogății spirituale”.

Drama apicultorilor moldoveni care trec printr-o criză acută

În ultimii doi ani, din cauza că Republica Moldova nu a exportat miere de albini, prețul produselor apicole a scăzut, iar cantitatea rămasă în țară este de două ori mai mare față de anii precedenți. Drama apicultorilor moldoveni este că ei trebuie să vândă, în prezent, de trei ori mai multă miere de albini ca să aibă veniturile pe care le-au avut în 2010, informează unica.md cu referire la un comunicat oficial.

„Prețul un kilogram de miere de albini a ajuns la un minimum de acum 10-15 ani, în condițiile în care costurile au crescut aproape de două ori. Avem un surplus de miere de albini, în condiția în care nu se produce atât de mult”, a declarat Veaceslav Ioniță, expert în politici economice la Institutul pentru Dezvoltare și Inițiative Sociale (IDIS) „Viitorul”, vineri, 3 ianuarie, 2025, în cadrul emisiunii săptămânale „Analize economice cu Veaceslav Ioniță”.

Potrivit expertul, în 1980 erau 168 mii/familii de albini, dintre care 95 de mii – deținute de către întreprinderi agricole și fermieri, iar 73 de mii erau în gospodăriile oamenilor. În 1990 – 388 mii/familii: 98 de mii erau ale întreprinderilor agricole și ale fermierilor, iar 290 de mii – ale oamenilor. 2000 – 76 mii/familii: 18 de mii erau în gestiunea întreprinderilor agricole și ale fermierilor, iar 58 de mii erau în gospodării. 2010 – 101,5 mii/familii: 4,9 mii erau deținute de către întreprinderi agricole și fermieri, iar 96,6 de mii erau în gospodăriile oamenilor. 2020 – 182,1 mii/familii: 2,3 mii erau ale întreprinderilor agricole și ale fermierilor, iar 179,8 de mii erau ale oamenilor. 2024 – 207,1 mii/familii: 3,2 mii sunt în gestiunea întreprinderilor agricole și ale fermieri, iar 203,9 mii sunt în gospodăriile oamenilor. „În Republica Moldova, sectorul apicol se ține pe activitatea micilor apicultori”, spune expertul.

Despre producția de miere, a afirmat că în 2010 s-a produs 2,7 mii/tone; în 2015 – 3,5 mii/tone; 2016 – 5,4 mii/tone; 2019 – 5,7 mii/tone; 2020 – 3,9 mii/tone; 2021 – 5 mii/tone; 2022 – 4,5 mii/tone; 2023 – 5,5 mii/tone; 2024 – estimativ 5,6 mii/tone. Cu referire la exportul mierii de albini, a menționat că în 2000 volumul exportului a totalizat 0,33 mil/USD; în 2010 – 1,6 mil/USD; 2015 – 9,5 mil/USD; 2017 – 14,1 mil/USD; 2020 – 8,8 mil/USD; 2022 – 12,8 mil/USD; 2023 – 6 mil/USD; 2024 – estimativ 9,2 mil/USD. „Din 2017 batem pasul pe loc, după ce a fost transformată această ramură în una importantă de export”, susține expertul.

În baza datelor pentru ultimii doi ani, Veaceslav Ioniță a stabilit țările unde este exportată mierea de albini din Republica Moldova. Este vorba de Italia, cu o pondere de 33,1%; România – 16,3%; Slovacia – 9,1%; Germania – 6,4%; Franța – 6,2%; Norvegia – 4,8%; Olanda – 4,2%; Cehia – 3,8%; Macedonia de Nord – 3,4%; Serbia – 3%; alte 25 de țări – 9,6%. „Două țări consumă jumătate din mierea de albini din Republica Moldova. 90% din toată mierea de albini merge în țările din UE”, a spus Veaceslav Ioniță.

Cu referire la prețul mediu de export al mierii de albini, economistul a declarat că în 2005 acesta a fost de 1,4 USD/kg; în 2010 – 3,6 USD/kg; 2016 – 2,8 USD/kg; 2020 – 2,6 USD/kg; 2023 – 3,5 USD/kg; iar în 2024, în prima jumătate a anului, a fost de 2,4 USD/kg. În lei, în 2010 a fost de 44,6 lei/kg; în 2015 – 62,5 lei/kg; 2020 – 44,9 lei/kg; 2022 – 71,7 lei/kg; 2024 – 43 lei/kg. Asemenea preț a fost în 2013, dar valoarea leului din 2013 era altul față de valoarea leului de astăzi. Este cel mai mic preț de vânzare și de export al mierii de albini pe care l-am avut vreodată. Cea mai mare durere a apicultorilor este faptul că prețul de export determină și prețul de import. Au ajuns apicultorii, în acest an, să vândă angro mierea de albine mai ieftin decât zahărul. Costurile la ei cresc, cheltuielile vieții au crescut cu 65%, inflație mare, iar prețul de vânzare al mierii de albine a scăzut aproape de două ori”, a declarat economistul.

Vorbind despre încasările apicultorilor, luând anul 2010 ca an de referință, Veaceslav Ioniță a spus că în 2010 au avut încasări de 100%; în 2012 – 76% din nivelul anului 2010; în 2015 – câștigurile au fost la nivelul anului 2010. În 2020 – 60% din nivelul anului 2010; în 2023 – 55% din valoarea lui 2010; iar în 2024 încasările sunt în proporție de 35% din nivelul anului 2010. „Până în 2010 veniturile apicultorilor au cunoscut doar creșteri. Astăzi, de la 1 kg de miere de albini apicultorul obține de trei ori mai puțin decât obținea în 2010. Apicultorii astăzi trebuie să vândă trei kilograme de miere de albini ca să aibă veniturile pe care le avea în 2010 de la 1 kg de miere. În 2024 apicultorii trebuie să lucreze și să vândă de trei ori mai mult miere ca să-și asigură familia la nivelul anului 2010. Situația în care se află apicultorii astăzi din păcate este cea mai complicată față de toate ramurile agriculturii”, a spus economistul.

Referitor la producția, exportul și consumul local de miere de albini, analistul economic a precizat că în 2010 producția a fost de 2700 de tone, dintre care 400 tone-export, iar 2300 tone-pe piața locală. 2015 – total 3500 tone: 2900 tone-export, iar 500 tone-consum local. 2020 – 3900 tone: 3400 tone-export, 500 tone-consum local; 2022 – 4500 tone: 3400 tone-export, 1100 tone-consum local; 2024 – 5600 tone: 3800 tone-export, 1800 tone-consum local. „Noi avem două probleme. Pe de o parte a scăzut prețul, pe de altă parte, a scăzut și exportul. Pe de o parte, se produce multă miere de albini, iar pe de altă parte, prețul de export a scăzut și volumele au scăzut. Timp de trei ani, dar mai grav în 2023 și 2024, în țară este multă miere de albini. De câteva ori mai mult decât în mod normal”, a precizat analistul economic.

În baza stocului mediu pe doi ani, expertul a estimat consumul mediu de miere de albini pe cap de locuitor. Astfel, în 2010 se consuma 0,8 kg/persoană; în 2015 – 0,2 kg/persoană; 2018 – 0,1 kg/persoană; 2021 – 0,4 kg/persoană; 2023 – 1 kg/persoană; iar în 2024 se consumă 1,2 kg/persoană. „În ultimii doi ani, din cauza că Republica Moldova nu a putut exporta, prețurile au scăzut, iar cantitatea de miere de albini rămasă în țară este de două ori mai mare față de anii precedenți. Toată drama apicultorilor este că ei trebuie să vândă de trei ori mai multă miere de albini ca să aibă veniturile din 2010. Prețul un kilogram de miere de albini a ajuns la minimum de acum 10 ani, în condițiile în care costurile au crescut aproape de două ori. Avem o stare în care avem un surplus de miere de albini, în condiția în care nu se produce atât de mult. Fiecare dintre noi poate susține apicultorii, cumpărând un kilogram de miere pentru consum”, a îndemnat Veaceslav Ioniță.

Cum s-ar putea termina războiul din Ucraina în 2025

Pe măsură ce războiul din Ucraina ajunge la sfârșitul celui de-al treilea an, Rusia câștigă teren mai repede. 2025 ar putea fi anul sfârșitului acestui conflict, scrie adevarul.ro.

Jurnaliștii de la BBC consideră că în 2025 s-ar putea încheia acest conflict european. Aceștia au analizat situația războiului din Ucraina și au prezentat cum ar putea arăta finalul său.

Trebuie să spun că situația se schimbă dramatic”, a declarat președintele Rusiei, Vladimir Putin, la conferința de presă de la sfârșitul anului din decembrie, adăugând: „Există mișcare de-a lungul întregii linii de front. În fiecare zi.

În estul Ucrainei, armata rusă înaintează prin câmpurile larg deschise ale Donbasului. Unii civili fug înainte ca războiul să ajungă la ei. Alții rămân până când obuzele încep să explodeze în jurul lor. Abia atunci își împachetează lucrurile pe care le pot transporta și își părăsesc locuințele, urcând în trenuri și autobuze și mergând mai spre vest, spre a fi în siguranță.

„Discuția despre negocieri este o iluzie”

În îndepărtatul Washington, între timp, imprevizibilul Donald Trump, care nu este faimos pentru dragostea lui pentru Ucraina sau pentru Volodimir Zelenski, este pe cale să preia conducerea la Casa Albă.

În plus, rămâne de văzut și dacă promisiunea lui Trump de a pune capăt conflictului în termen de 24 de ore de la preluarea mandatului va fi respectată.

Potrivit lui Michael Kofman, expert al Fundației Carnegie pentru Pacea Internațională (Carnegie Endowment for International Peace), noua administrație americană se confruntă cu două provocări,

„În primul rând, ei vor moșteni un război pe o traiectorie foarte negativă, fără a avea o perioadă mare de timp pentru a stabiliza situația”, a spus el în decembrie, adăugând: „În al doilea rând, o vor moșteni fără a avea o teorie clară a succesului”.

Donald Trump a oferit câteva indicii, în urma interviurilor recente, despre modul în care intenționează să abordeze războiul. El a declarat pentru Time Magazine că nu este „vehement de acord” cu decizia administrației Biden, din noiembrie, de a permite Ucrainei să tragă rachete cu rază lungă de acțiune, furnizate de SUA, către ținte din interiorul Rusiei.

„Doar intensificăm acest război și îl agravăm”, a spus Trump.

Întrebat de NBC News, pe 8 decembrie, dacă Ucraina ar trebui să se pregătească pentru mai puțin ajutor din partea americanilor, președintele ales a spus: „Posibil… Probabil, sigur”.

Doar că intențiile lui Trump sunt departe de a fi clare. Iar, deocamdată, oficialii ucraineni resping orice discuție despre presiuni sau sugestia că sosirea lui Trump ar însemna neapărat că discuțiile de pace sunt iminente.

Se vorbește mult despre negocieri, dar este o iluzie”, spunea, recent, Mykhailo Podolyak, consilier al șefului biroului președintelui Zelenski.

Niciun proces de negociere nu poate avea loc, deoarece Rusia nu a fost obligată să plătească un preț suficient de mare pentru acest război”, a completat acesta.

„Planul de victorie”

Chiar înainte de alegerile din SUA, existau semne că Zelenski căuta modalități de a susține atractivitatea Ucrainei ca viitor partener pentru un președinte ales precum Trump, care este atât instinctiv tranzacțional, cât și reticent în a continua să susțină o securitate europeană mai largă.

Citiți continuarea AICI.

Armata ucraineană se confruntă în prezent cu tot mai multe cazuri de dezertări: Soldații unei brigăzi de elită au dezertat în masă, în Franța

Procuratura din Kiev a deschis o anchetă penală în legătură cu situația militarilor care au dezertat înainte de a fi trimiși pe front, scrie adevarul.ro.

Dintre aceștia, peste 50 de militari au dezertat chiar în timp ce se antrenau în Franța. În plus, brigada nu a putut fi niciodată „creată” în adevăratul sens al cuvântului și nu a putut acționa ca o unitate omogenă, deoarece militarii săi – atunci când nu dezertau – erau trimiși imediat pe front după ce terminau pregătirea: peste 2.500 de soldați au fost trimiși astfel pentru a înlocui pierderile suferite de alte brigăzi pe câmpul de luptă, conform unei investigații realizate de publicația ucraineană censor.net.

Înainte de apariția scandalului, presa și propaganda de la Kiev prezentau brigada 155 de Infanterie Mecanizată a armatei ucrainene, supranumită „Ana din Kiev”, drept o unitate de elită care urma a fi echipată inclusiv cu armament, tunuri și blindate occidentale.

 În realitate, până să ajungă pe front, peste 1,700 de militari din cei 4.000 declarați oficial deja dezertaseră din această unitate.

Brigada a fost apoi trimisă pe frontul de la Pokrovsk fără drone de recunoaștere și fără echipament specializat în combaterea dronelor rusești. Unul din comandanții brigăzii, care avea chiar misiunea de a recruta, forma și antrena efectivele unității, a murit în urma unui stop cardiorespirator. Apoi, comandantul brigăzii a fost imediat demis după ce unitatea a intrat în luptă.

Pierderile mari suferite pe front au fost provocate, conform jurnaliștilor de investigație ucraineni, de faptul că ofițerii de la comanda brigăzii nu au avut niciodată timp să-și antreneze adecvat propriii militari. Astfel, deoarece erau permanent transferați la alte unități din prima linie, militarii brigăzii 155 nu au putut acționa niciodată în mod coerent, omogen și coordonat.

 „Membrii brigăzii au devenit ostatici ai unei acțiuni de PR a lui Zelenski”, se arată în publicația ucraineană citată. Jurnaliștii, bloggerii militari și influencerii  ucraineni s-au arăta scandalizați de modul în care liderii armatei ucrainene decid din simple rațiuni de PR, să creeze noi unități din resturi provenite de la alte brigăzi, fără ca noile brigăzi formate să dispună de o comandă coerentă, specialiști, tehnică grea de luptă sau drone, ceea ce duce la pierderi inutile de vieți pe front.

„Se pierd vieți și bani din fonduri publice pe aceste noi proiecte în loc de a întări mai mult unitățile deja formate și care au deja experiență acumulată pe câmpul de luptă”, se arată în articolul publicației censor.net, care a calculat că o brigadă nou-formată costă statul ucrainean în jur de 900 de milioane de euro.

 Peste 19.000 de dezertori în armata ucraineană, înregistrați oficial

Armata ucraineană se confruntă în prezent cu tot mai multe cazuri de dezertări: în luna septembrie 2024, peste 19.000 de militari erau înregistrați ca dezertori. Cei aproape trei ani de război continuu împotriva armatei ruse au decimat aproape toate unitățile ucrainene din prima linie.

Rotirile de trupe sunt rare, ceea ce duce la epuizarea și demoralizarea militarilor – în special a infanteriștilor – care luptă în cele mai fierbinți zone ale frontului, cum este cea de lângă Pokrovsk. „Nu toți soldații mobilizați își părăsesc pozițiile, dar majoritatea asta fac. Când ajung aici (în prima linie), realizează cât e de greu, când văd dronele inamicului sau efectele bombardamentelor artileriei”, a declarat, sub protecția anonimatului, comandantul unei unități ucrainene angajate în luptele de la Pokrovsk.

Situația e mult mai gravă, în condițiile în care unii comandanți ucraineni au recunoscut că nu raportează imediat unele cazuri de dezertare ori absențe neautorizate și că încearcă mai întâi să-i convingă pe militari să se întoarcă voluntar, fără a fi pedepsiți.

O astfel de abordare a devenit atât de frecventă încât parlamentarii au modificat legea astfel încât cazurile de dezertare să nu fie pedepsite, dacă militarul se află în prima abatere.

Anunț pentru moldoveni: cum pot obține statutul de rezident în Marea Britanie până la Brexit
Articolul anterior
O moldoveancă și-a ascuns copilul într-o geantă și l-a dus în Rusia
Articolul următor