Călugărul arhimandrit Clement Haralamb de la Mănăstirea Curtea de Argeș a împlinit 100 de ani, ocazie cu care a primit, din partea Patriarhului Daniel al României, distincția „Crucea Patriarhală”. Ce le-a transmis duhovnicul enoriașilor în postul Paștelui?
Există încă în bisericile și mănăstirile din România călugări și duhovnici de o mare înțelepciune și credință.
Ei amintesc de moștenirea spirituală a unor figuri legendare ca Părintele Cleopa, Arsenie Papacioc, Paisie Olaru, Părintele Galeriu, Dumitru Stăniloae, Bartolomeu Anania, Iustin Pârvu și alții.
Unul dintre acești călugări în viață este arhimandritul Clement Haralamb de la Mănăstirea Curtea de Argeș care a împlinit venerabila vârstă de 100 de ani.
Călugărul Clement Haralamb, 70 de ani lângă moaștele Sfintei Mucenite Filofteia
Monahi, monahii și clericii din cuprinsul Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, împreună cu credincioși, au avut ocazia de a fi martorii unui eveniment deosebit, împlinirea a 100 de ani de viață ai arhimandritului Clement Haralamb, slujitor și viețuitor al Mănăstirii Curtea de Argeș. aproape șapte decenii.
Cu acest prilej, părintele arhimandrit a primit, din partea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, distincția „Crucea Patriarhală”.
Călugărul centenar a primit și o a doua distincție de la Părintele Calinic, Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului- este vorba de „Crucea Basarabă”.
Duhovnicul Clement a stat dee pază întreaga sa viață de călugăr lângă moaștele sfintei Filofteia.
Sfanta Mucenita Filofteia a trait in secolul al XIII-lea, in sudul Dunarii, in orasul Tarnovo. Nu se stie cu exactitate daca provenea din neam de romani sau de bulgari.
A fost martirizata la doar 12 ani, fiind ucisa de tatal sau, care s-a suparat ca le dadea mancare sarmanilor!
Moastele sale se afla la Curtea de Arges de la sfarsitul secolului al XIV-lea. Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane din 1950 a decis generalizarea cultului Sfintei Filofteia de la Arges, pomenita la 7 decembrie.
Părintele Clement se remarcă ca un bun povăţuitor către Hristos al multor suflete rătăcite, fiind apreciat de mulți credincioși și clerici din Argeș, dar și din alte zone ale țării, tineri de toate vârstele.
Viața și învățăturile părintelui Clement Haralamb
Vreme de mai bine de 67 de ani, părintele Clement Haralam a stat de veghe la racla care păstrează Moaștele Sfintei Mucenițe Filofteia, îndeplinindu-și ascultarea monahală.
Blândul şi smeritul duhovnic, arhimandritul Clement Haralam, s-a născut în localitatea Lunca din Județul Botoșani, la data de 4 aprilie 1923, într-o familie de buni creștini, cu frica lui Dumnezeu, ca al doilea prunc al familiei, din cei 7 dăruiți de Domnul Dumnezeu.
A intrat de tânăr ca frate în obștea mănăstirii Cozancea, în anul 1947, unde stareț la acea vreme era vestitul duhovnic Paisie Olaru, față de care a avut o permanentă admirație duhovnicească, păstrând cu sfințenie sfaturile primite în dar, și pe care le-a dăruit mai departe fiilor duhovnicești, în scaunul de spovedanie.
În anul 1948 este tuns în monahism, iar în anii următori hirotonit diacon și preot. Anul 1953, îl găsește viețuitor la Mănăstirea Cetățuia, după ce mai înainte refuzase invitația părintelui exarh și mare eclesiarh Teoctist Arăpașu, viitorul Patriarh al României, de a lucra la registratura Mitropoliei Moldovei, întrucât avea un scris frumos și îngrijit.
În anul 1953, vizitează pentru prima dată Mănăstirea Curtea de Argeș, slujind împreună cu Arhiereul Pavel Șerpe, trezind în inima tânărului monah dorința de a veni la Argeș. Astfel, că la solicitarea Arhiereului Pavel Șerpe, vine la Mănăstirea Curtea de Argeș în anul 1956, și iată că astăzi se află prezent în aceeași Catedrală unde a poposit pentru prima dată, acum mai bine de 70 de ani.
Numai în ultimii ani, din pricina unor suferințe trupești, nu a mai fost prezent fizic lângă Sfânta Filofteia, dar de fiecare când poposește la Sfânta Liturghie în Catedrala Arhiepiscopală, uimește pe toată lumea cu vitalitatea și statornicia Preacuvioșiei Sale pentru slujbă și rugăciune.
Părintele arhimandrit Clement Haralamb „ne este tuturor, pildă vie de slujitor hăruit de Dumnezeu și de viețuitor în lume”, care și la împlinirea Centenarului, nu se lasă biruit de grijile și greutățile vieții, se spune pe site-ul Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului.
„Mă rog la Dumnezeu să ne dea sănătate, bucurie și mulți ani împodobiți cu toate virtuțile”, a declarat duhovnicul Clement Haralamb.
„Spiritul nestatorniciei ne poartă pe toți”
Părintele Clement este un caz special, spune Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului. Să stai 70 de ani în același loc nu e o glumă, spune ierarhul bisericesc.
„Spiritul nestatorniciei ne poartă pe toți, în toate direcțiile. Eu cred că minunea cea mai mare a lui Dumnezeu în viața părintelui Clement este că a stat 70 de ani de veghe la Sfanta Filoteia”, a declarat Părintele Calinic Argeșeanul.
„Suntem prea mici pentru un canon asa de mare”
Postul Mare este rastimpul in care omul este chemat sa se cerceteze pe sine mai mult decat altadata, sa se apropie mai mult de Dumnezeu.
Pentru aceasta Biserica noastra Ortodoxa ne intampina cu slujbe mai multe si mai lungi, dintre acestea Canonul Sfantului Andrei Criteanul are un loc deosebit. Ce este, de fapt, Canonul Sfantului Andrei Criteanul?
„Canonul Sfantului Andrei Criteanul este un canon mare, cel mai mare canon din toate canoanele cate sunt in randuiala Bisericii noastre, prin lungimea lui, prin bogatia lui, prin alcatuirile din care este compus.
Canoanele Bisericii noastre, canoanele de slujba, sunt alcatuiri care au in general opt cantari numarate ca noua pentru ca una lipseste de obicei si anume cantarea a doua.
Canonul Sfantului Andrei Criteanul are si cantarea a doua, de altfel in Triod sunt mai multe canoane care au toate cele noua cantari. Nu este vorba de o singura cantare, ci e vorba de alcatuiri din mai multe ziceri care impreuna formeaza ceea ce numim noi o cantare, cantarea intaia, cantarea a doua, cantarea a treia s.a.m.d.
Canonul Sfantului Andrei Criteanul are multe alcatuiri de felul acesta apartinand fiecarei cantari si de pe urma faptului ca este lung se numeste Canonul Sfantului Andrei Criteanul.
De fapt, ce inseamna canon in acest inteles, inseamna indreptare nu inseamna chinuire, un canon in care te chinui ca sa realizezi ceva sau te chinui pentru ca ai facut ceva rau, ci este vorba de un indreptar, de un mijloc de imbunatatire sufleteasca, de ceva care te ajuta sa te faci din rau bun sau sa fii preocupat de imbunatatire.
Acesta e rostul tuturor canoanelor de slujba, de exemplu, Canonul de pocainta care este o randuiala pentru credinciosi in general, pentru rugaciunea particulara, e acelasi lucru, adica o randuiala de rugaciune prin care iti propui sa nu mai fii rau daca ai fost rau sau daca esti bun, sa fii si mai bun, sa fii mai angajat intr-o viata superioara.
Canonul Sfantului Andrei Criteanul, de fapt, ca si celelalte canoane, nu are atat importanta cand il realizam, de exemplu miercuri seara din saptamana a cincea a postului.
Spus o singura data pe an nu are mare importanta, insa importanta lui este in continutul lui, in ceea ce se poate realiza prin continutul lui si de aceea e important sa il avem la indemana si sa il studiem, sa-l aprofundam, sa ni-l impropriem prin invatarea anumitor ziceri din cuprinsul canonului, sa ne orientam dupa continutul lui. Asa ca eu as recomanda sa fim cu mai multa luare aminte nu numai la vremea cand se face, pentru ca atunci fiind o multime de idei, ideile urmeaza una pe alta si am putea zice ca intr-un fel se desfiinteaza una pe alta.
Trecem de la o alcatuire la alta alcatuire, cea de la care am trecut o uitam, cea la care suntem o avem in vedere, dar dupa ea urmeaza alta si alta si asa ca acolo sunt, poate, sute de idei care sunt in folosul nostru, dar care nu sunt lucratoare in viata noastra pentru ca nu ne raman.
Ne ramane doar ideea ca am participat la un canon lung, la un canon mare, la un canon care e mare nu numai prin lungime ci e mare si prin profunzime. E un sentiment de coplesire. Suntem prea mici pentru un canon asa de mare”, spune un alt mare duhovnic roman, parintele Teofil.
