În satul în care a copilărit Iurie Sadovnic e doliu. Satul Susleni din raionul Orhei era considerat locul de suflet al interpretului. Povestea despre acest colţ de rai ori de câte ori avea ocazia. Maestrul le-a dus faima satului prin muzica sa, era şi cetăţean de onoare al localităţii. Mai mult, potrivit apropiaților, artistul își dorea dintotdeauna să-și găsească locul de veci alături de părinți, în satul natal, el însuși vorbind despre această dorință a sa.
În satul natal, Susleni, prietenii şi localnicii sunt pur şi simplu şocaţi de cele întâmplate, transmite publika.md.
„Acasă-i foarte bine, acasă-i ca nicăieri. Mai ales mă simt bine atunci când vin singur. În casa părintească e bine. „
Artistul a copilărit şi şi-a petrecut ultimii ani din viaţă la Susleni. Prietenii spun că interpretul obişnuia să vină aici pentru a compune muzică şi pentru a se pregăti de concerte.
La începutul pandemiei Iurie Sadovnic s-a întors la Chişinău.
Mihail Golban este cel mai bun prieten al maestrului. Împreună au format un ansamblu în localitate, împreună au cântat.
În ultimii trei ani acesta era şoferul personal al lui Sadovnic. Îl ducea pe la concerte, evenimente şi chiar pe la rude. Bărbatul povesteşte că pandemia l-a afectat foarte mult pe interpret, dar chiar şi aşa, nu crede că s-a sinucis.
Sadovnic niciodată nu s-a plâns de probleme de sănătate şi nici nu era o persoană depresivă.
„La Şoldăneşti am făcut ultimul concert, trebuia să cântăm la Filarmonica Naţională, după aceia trebuia în Orhei. Şi dacă s-a început pandemia, totul s-a terminat.
Nu cred că…n-am înţeleg de ce. Acuş am 24 de ore deja de când mă gândesc la chestia asta şi nu înţeleg de ce”, a mărturisit Mihail Golban.
Mihail Golban zice că Iurie Sadovnic şi-a dorit dintotdeauna să fie înmormântat la cimitirul din Susleni, alături de părinţii săi:
„De la acest scaun şi până în cărare este loc. El chiar şi-a plănuit. Cine n-a vrut să steie lângă părinţi? Chiar aşa discutam bărbăteşte, că iată eu vreau aici, lângă tata şi lângă mama.”
Iar Andrei Boguş, unul din colegii de clasă ai regretatul artist, povesteşte cu lacrimi în ochi că pasiunea lui Sadovnic pentru muzică putea fi observată încă de pe când devenise adolescent. Primele instrumente muzicale şi le-a confecţionat singur, ne-a spus Andrei Boguş.
„Făcuse într-un mod, oarecum, după ideile sale, că ar trebui să producă vreun sunet instrumentul pe care l-a făcut. Trecând anii, dumnealui s-a antrenat până a ajuns ce şi-a dorit. Mi-e foarte dureros”, a declarat Andrei Boguş.
Nici până acum, localnicilor nu le vine să creadă că artistul şi-a pus capăt zilelor.
„Mi-l amintesc ca un om foarte bun. Cu toţi copiii se saluta,cu toată lumea. Toţi îl iubeau, toţi îl stimau. Când am auzit ştire asta, ne-a şocat pe toţi. E o pierdere mare pentru sat, foarte mare.”
„Ieri când am aflat am început a plânge. Extraordinar era el. „
„Trebuia să mai trăiască, trebuia să mai scrie despre viaţa lui, trebuia să facă concertul acela în sat.”
„A fost un om simplu, om de omenie. Ne pare rău. El trebuia să trăiască. „
Primăria din localitate va amenaja miercuri un loc special unde toţi cei care l-au cunoscut şi îi apreciază opera pot veni să aprindă o lumânare în memoria artistului.
De-a lungul carierei, Iurie Sadovnic a obţinut multiple distincţii de stat. Printre acestea, „Artist emerit” şi „Artist al Poporului”, medaliile „Meritul Civic” şi „Ordinul Republicii”. Interpretul este şi laureat al Premiului Naţional.
