Creierul este organul cel mai puţin dezvoltat atunci când ne naştem. El se formează pe durata copilăriei, atingând maturitatea în jurul vârstei de 20 de ani. De asemenea, creierul răspunde pentru ceea ce gândim, spunem şi facem, iar educaţia greşită poate să aibă un efect catastrofal asupra dezvoltării acestuia. Copilăria este perioada în care au loc schimbări importante în creierul unui micuț. Anume în această perioadă se formează cele mai multe legături neuronale. Mielinizarea (procesul de formare și acoperire a fibrelor nervoase cu mielină) se încheie 80% până la vârsta de patru ani.
Altfel spus, până la această vârstă creierul nostru este deja format la un nivel de 8 din 10. Mulţi cercetători susţin că, subconştientul unei persoane determină 95% din comportamentul acesteia. Prin urmare, apare întrebarea: când totuși începe procesul de „programare” a subconştientului? Iar într-un final – partea creierului care răspunde pentru emoţii ar putea să nu se dezvolte în modul corespunzător.„Indiferent de faptul că avem o copilărie diferită, putem spune cu certitudine că experienţele din acea persoană ne influenţează direct personalitatea şi comportamentul.”, explică Peg Streep, un psiholog din New York.
Astfel, rămâne o singură întrebare: Cum influenţează lipsa iubirii în copilărie comportamentul adultului? Mai jos sunt șapte exemple care demonstrează această influenţă.
1. Lipsa de încredere
Pentru a-şi dezvolta simţul încrederii, copilul are nevoie de un mediu stabil. Copilul trebuie să se simtă în siguranţă cu cei din jurul său. Dacă copilul nu va trăi într-un astfel de mediu, la maturitate îi va fi greu să aibă încredere în oameni şi, într-un final, să construiască relaţii normale.
2. Inteligenţa emoţională slab dezvoltată
Prin intermediul cuvintelor şi a gesturilor, copii învaţă să-şi exprime sentimentele, făcând faţă fricilor, înţelegând emoţiile negative şi dezvoltându-şi rezistenţa la stres. Dacă copilul nu este capabil să perceapă corect starea sa emoţională, el nu va putea să-şi dezvolte inteligența emoțională – o calitate extrem de importantă în viață.
3. Frica de a eșua
Copii care au fost crescuți cu dragoste și grijă își dezvoltă încrederea în silă și curajul, iar copii care au simțit lipsa dragostei – din contra, toată viața se confruntă cu stima de sine scăzută. Iar într-un final, copilul poate dezvolta frica permanentă de a eșua. Mulți oameni talentați nu pot să se deschidă total și să-și dezvolte potențialul pentru că nu au avut parte de dragostea părinților.
4. Relații toxice
Creierul învață prin asocieri și recunoașterea de modele. În psihologie și neurobiologia cognitivă, recunoașterea după modele este procesul de combinare a informației pe care o primim cu cea pe care o deținem. Atunci când e vorba de relații, copilul care a avut lipsă de dragoste va atrage persoane care au fost lipsite de aceeași afecțiuni în copilărie, altfel spus – oameni toxici.
5. Neîncredere în sine
Orice psihoterapeut va fi de acord că atmosfera pozitivă în afara familiei va putea anihila acea atmosferă negativă în care trăiește copilul acasă. Însă aici lucrurile nu sunt atât de simple. Dacă copilul nu poate avea încredere în părinții săi, cei mai apropiați oameni, atunci cum ar putea să aibă încredere în altcineva?
6. Depresie și anxietate
Nu este de mirare că multe persoane, care au fost lipsite de iubire în copilărie, se confruntă cu probleme de ordin psihic la maturitate. Depresia și anxietatea sunt cele mai frecvente dereglări psihice din lume. Dacă copilului nu i s-a acordat atenția cuvenită în copilărie sunt foarte mari șansele ca odată cu trecerea timpului acesta să sufere de una dintre aceste afecțiuni.
7. Sensibilitate excesivă
„Nu pune la suflet” — este sfatul pe care l-a auzit fiecare dintre noi cel puțin odată în viață. Dacă o persoană se confruntă cu anumite probleme, de cele mai multe ori el le proiectează pe cei din jur. Persoanei care a fost lipsită de iubire în copilărie îi este foarte greu să pună ceva „la suflet”, deoarece asta contravine psihicului său. Ea trebuie să facă față fricii de a fi respinsă din cauza că nu s-a simțit prețuit în copilărie.
