Coșmarul în Ucraina nu numai că nu dă semne să poată fi cumva apropiat de final folosind mijloace diplomatice, ci are deschis acum un nou capitol, scrie adevarul.ro.
Aveți aici comunicatul prin care se anunță posibila instantanee internaționalizare a conflictului, adăugând o a treia țară în ecuația directă a conflictului, asta în cazul în care „Kievul va folosi forța împotriva Rusiei sau Belarus sau al unei invazii ucrainene în cele două țări Uniunii (statale Rusia-Belarus n.n.), ceea ce va provoca un răspuns colectiv”. Mai mult, pentru a face coșmarul complet, Alexei Polischiuk, adjunct al celui de-al doilea departament din Ministerul rus de Externe, a mai adăugat că există angajamente similare de sprijin mutual în cazul „oricărei agresiuni împotriva unui stat membru din Organizația Tratatului de Securitate Colectivă (CSTO). Acesta grupează șase dintre fostele republici sovietice: Armenia, Belarus, Kazahstan, Kârgâzstan, Rusia și Tadjikistan și mesajul de acum este o reamintire a faptului că în Tratatul respectivă există art. 4 care, în oglindă cu Art. 5 al NATO, spune că orice agresiune împotriva uneia dintre cele 6 țări va fi percepută drept o agresiune împotriva tuturor. Ca un element suplimentar de atenție, exact în paralel cu NATO, țările din CSTO dispun de o Forță de menținere a păcii creată în urma semnării unui document în 6 octombrie 2007, la care, un an mai târziu, s-a adăugat Forța de Reacție Rapidă (KSOR) creată pe baza unui acord semnat pe 4 februarie 2009. De menționat că au mai existat trei state care au fost membre ale organizației și apoi s-au retras: Azerbaidjan, Georgia și Uzbekistan. Există și o Adunare Parlamentară a CSTO din care, alături de reprezentanții statelor membre fac parte cu statut de observator și cei din Serbia, Afganistan, Uzbekistan și din Adunarea Parlamentară a Uniunii Belarus-Rusia.
Noutatea este că, de data asta, se vorbește direct și pe acest ton despre posibila implicare a belarus în scenariul ucrainean. Dar planurile sunt făcute și exersate de mult timp în cadrul exercițiilor succesive din seria ZAPAD (despre care am vorbit cu lux de amănunte) și, în acest sens, vă readuc în memorie două dintre hărțile care prezintă aceste exerciții (2017 și 2021) ambele având ca obiect dezvoltarea răspunsului comun la o posibilă invazie.
Întrebarea esențială este dacă, în caz de activare a unui scenariu de confruntare militare, este posibilă o primă dezvoltare care să implice statele din CSTO sau, ar fi posibilă și varianta în care să se apeleze la cel de-al doilea scenariu, cel în care să existe țări prietene, Iranul spre exemplu, care să fie solicitate să aibă o participare limitată la susținerea cu armament de diferite categorii, dar nu cu trupe la sol. În fine, în cazul cel mai dramatic dintre toate, invocat de secretarul general al NATO care spunea că nu este deloc imposibil să se producă o confruntare între directă între NATO și Rusia, ar putea să fie activat și al treilea scenariu, în care Rusia – argumentând că se află sub atac direct – să ceară ajutorul unor țări cu care este legată de prevederile unor Tratate de asistență reciprocă. China în principal, apoi India dar și alte state despre care se știe sau se spune că ar fi încheiat protocoale declarate sau încă ținute secrete de asistență militară.