Sfânta Evdochia samarineanca era din cetatea Iliopolei, care se afla în provincia Libanului, în Frigia. Tânăra atrăgea la sine pe mulţi care o îndrăgeau pentru chipul ei frumos.
După aceea însă a venit la Hristos, iar prilejul i l-a dat un oarecare monah Ghermano, pe care ea l-a auzit odată vorbind despre credinţa cea adevărată şi despre pocăinţă. Fiind îndemnată de nevoia de a-şi schimba felul de viaţă, datorită şi unor descoperiri dumnezeieşti ce i s-au făcut, a fost botezată de către episcopul Teodot.
După ce şi-a împărţit toată averea şi a dat-o săracilor, s-a dus la o mănăstire şi, în timp ce-şi petrecea viaţa în nevoinţe duhovniceşti, fiind găsită de cei ce o îndrăgiseră mai înainte, a fost luată de acolo şi dusă înaintea împăratului, care urmase la împărăţie după Traian; dar, înviind în chip minunat pe copilul acestuia, a fost lăsată în pace și credință.
În tradiţia populară, această zi este asociată şi cu legenda Babei Dochia.
Potrivit legendei, Baba Dochia a urcat cu turma de oi pe munte, fiind convinsă că primăvara venise deja. Deoarece afară era cald şi frumos, ea şi-a scos, rând pe rând, cele douăsprezece cojoace pe care le purta. Vremea s-a schimbat însă şi a început să ningă, iar Dochia a îngheţat împreună cu oile sale şi s-a transformat într-o stană de piatră.
sursa: www.publika.md
