Succesul are multe ingrediente, unele la care, de multe ori, nici nu te gândești. Interpretul de muzică populară Gabriel Nebunu știe însă că fără Ea, ființa dragă din viața sa, nu putea fi el, cel de astăzi, motiv pentru care îi aduce mamei sale un munte de dor și… recunoștință.
,,Pe mama o cheamă Svetlana – o femeie foarte harnică, răbdătoare, puternică, pe alocuri emotivă, iar trecerea timpului o face să fie și mai sensibilă.Mama a fost pentru mine sprijin și alinare. Ea nu mi-a luminat calea, dar m-a susținut din umbră și m-a lăsat să o descopăr singur. Acasă, nu m-a răsfățat și, atunci când era cazul, putea fi și severă, pentru că nimeni nu ştie mai bine decât o mamă până unde poate merge exigența şi până unde poate merge îngăduinţa. Poate pentru asta îi datorez prezentul…
Am învățat de la mama să am demnitate și bun simț, să lupt pentru ceea ce îmi doresc să obțin și să fiu muncitor. ,,Omul muncitor, de pâine nu duce dor…”. Îi doresc măicuței mele tot binele din lume, să fie sănătoasă și fericită, așa cum Dumnezeu m-a făcut pe mine fericit, ca anume ea să fie mama mea… Vorba cântecului, ,,Mama mea, icoană sfântă!”.
Îmi aduc cu drag aminte când, micuț fiind, mama venea la primele serbări de la grădiniță. Și mă privea cuminte, cu atâta împlinire și dragoste în privire, dintr-un colț de sală. Iar la urmă îi întindeam mânuța pentru a-i oferi un desen sau un obiect făcut de mine, și ea mă scălda cu sclipirea ei din ochi și îmbrățișarea caldă. Emoțiile acestea mi s-au întipărit în inimă. De la mama am învățat multe, dar ceea ce nu voi uita niciodată sunt cei șapte ani de-acasă și modestia, dar și cuibul de la care mi-am luat zborul și am plecat în lumea mare.