În calitate de principal furnizor de bani în numerar, Ukrposhta este singurul serviciu public prezent în cele mai îndepărtate sate, uneori chiar în cele ocupate de ruși. Vechea companie, criticată în trecut pentru problemele sale, a ajuns azi să întruchipeze spiritul de rezistență față de Rusia, scrie Le Monde.
Într-o noapte geroasă de ianuarie, un camion încărcat sosește de la Kiev la Borodianka, un oraș din apropierea capitalei, parțial distrus în timpul primului asalt rusesc din primăvara anului 2022.
În mașină se află saci cu bani, cutii de pantofi bine legate, cutii vechi de banane reciclate pentru a transporta bunuri sau pături împachetate, toate sosite în centrul de sortare temporar înființat de Poșta ucraineană – Ukrposhta, cu scopul de a-l înlocui pe cel care a fost incendiat în timpul invaziei.
În Ucraina devastată de război, scrie Le Monde, fiecare colet spune câte ceva din povestea de viață a destinatarului – și mai ales despre nevoile sale: o lampă sau un generator pentru electricitate, o cască militară, o scrisoare trimisă de pe front.
Există tot mai puțini clienți. „Sunt din ce în ce mai multe colete și din ce în ce mai puțini destinatari”, spune pentru Le Monde Olga Galaka, șefa Poștei în district.
Într-adevăr, de acasă au plecat opt milioane de persoane, fugite în Europa. Iar lor li se adaugă cei care s-au înrolat în armată.
Populația locală a scăzut, dar rezidenții rămași, majoritatea pensionari, au nevoie de ajutor. Iar Ukrposhta este colacul lor de salvare, scrie Le Monde. Fiind singurul serviciu public care ajunge în cele mai îndepărtate sate, uneori în cele aflate sub ocupație, Poșta întruchipează spiritul de rezistență al țării.
Cel mai mare furnizor de numerar din țară
Turul obișnuit al poștașilor în Borodianka, care îi poartă printr-un peisaj noroios, cu ruine și case șubrede, începe cu distribuirea pensiilor. Pensionarii vin să colecteze banii care îi vor ajuta să treacă peste o nouă lună. Atunci când beneficiarul este prea bătrân sau invalid, banii trebuie să fie predați la domiciliu.
„După armată, noi suntem primii care ajungem în teritoriile eliberate”, explică pentru Le Monde Igor Smelianski, șeful Ukrposhta.
„Dăm bani, desigur, punem în circulație grivnele (moneda ucraineană) cât mai repede posibil pentru ca rubla să dispară”.
Ukrposhta, scrie Le Monde, este cel mai mare furnizor de numerar din țară, mai ales de când bancomatele au încetat să mai funcționeze, din cauza întreruperilor de curent.
De multe ori, poștașii nu mai folosesc doar adresele, ci și numerele de telefon. Ei sună fiecare client pentru a verifica dacă acesta mai locuiește acolo.
În satul Iasnohorodka, o localnică, Katerina, a comandat pături de pe internet: „Este cea mai ieftină metodă de a te proteja de frig”, spune mama a doi copii, care și-a pierdut slujba de bucătăreasă pentru că nu a mai găsit un autobuz care să o ducă la serviciu.
În același sat, Olesia, o mamă singură în vârstă de 38 de ani, a comandat haine pentru fiica ei de cinci luni, care s-a îmbolnăvit recent. „Este din cauza frigului. Nu am avut gaz sau electricitate timp de trei zile”, spune ea.
După ce au fugit din Zaporojie, o regiune parțial ocupată de ruși în estul țării, Olesia și fiica ei au ajuns în casa surorii sale și vor pleca în România în februarie. „Cel puțin acolo voi avea dreptul la o alocație, voi putea lucra și voi avea încălzire și electricitate”, spune ea.
Pensii, dar și alimente
În unele dube poștale, printre scrisori și colete se află și alimente.
Explicația? „Multe magazine au fost distruse sau închise în timpul războiului, iar cele care au fost deschise practicau prețuri mari”, spune directorul Ukrposhta.
Compania vinde, prin urmare, direct și la prețuri mai mici decât în magazine, lumânări, chibrituri și produse alimentare de bază care nu trebuie ținute în frigider, cum ar fi conservele. În curând, camionetele vor distribui milioane de becuri LED donate de Europa, în schimbul celor vechi, pentru a reduce consumul național de electricitate.
Igor Smelianski spune că își va aminti mult timp de primele săptămâni de război.
„Avioanele erau oprite la sol, iar camioanele noastre nu puteau ieși noaptea”, spune el pentru Le Monde. Compania și-a scos din garaj vagoanele poștale vechi, nefolosite timp de 21 de ani, și le-a conectat la trenuri, singurele care au avut voie să circule pe timp de noapte în primele luni ale conflictului.
Acum ar dori să trimită aceste vagoane în Polonia, noul său centru poștal internațional, în loc să închirieze camioane care rămân blocate la cozi lungi la frontieră.
„Dar nu este ușor să convingi UE”, spune Smelianski. „Ei măresc numărul de controale pentru că sunt obsedați de procentul infim de colete care ar putea conține un produs periculos sau interzis, în timp ce Ucraina este obsedată de cele 99% de colete care o ajută să trăiască”, adaugă el.
Ajutor de la Starlink
Problemele au fost și sunt încă numeroase. Giganții comerțului electronic au trebuit să fie convinși să trimită colete în zonele ocupate de Rusia, aflate sub sancțiuni.
Distrugerea drumurilor și a podurilor a prelungit călătoriile și a îngreunat deplasările.
„Încă de la început, le-am spus șefilor de districte să se ocupe, să decidă singuri, în colaborare cu armata, ce districte să deservească”, spune directorul instituției. Astfel, în câteva zile, vechea companie cu structură piramidală, moștenită din epoca sovietică, s-a transformat.
Pentru transportul poștei nu este nevoie doar de drumuri și căi ferate, ci și de energie electrică și care să alimenteze sistemele informatice și terminalele. Dar întreruperile de curent au devenit din ce în ce mai frecvente.
Chiar structura supradimensionată a companiei a ajutat. „În centrele de sortare, nivelul scăzut de automatizare și numărul mare de angajați (60.000 în țară) au facilitat operațiunile”, spune Benoît Pleska, un belgian care a fost numit președinte al consiliului de administrație al Ukrposhta în decembrie 2018.
În plus, toate birourile sunt acum autosuficiente datorită Starlink – operatorul de internet prin satelit fondat de Elon Musk – și mulțumită generatoarelor. De fapt, birourile poștale sunt uneori singurele puncte de acces la internet sau la electricitate.
Cum au fost distribuite pensiile în zonele ocupate
Dar ar trebui ca pensiile să continue să fie distribuite în zonele ocupate? Aceasta a fost de mult timp o întrebare complicată pentru autoritățile ucrainene, scrie Le Monde.
Kievul a încercat să mențină o activitate minimă în aceste teritorii ocupate, mai ales pentru a arăta că nu își abandonează propriul popor. Asta cu riscul ca banii să fie furați de ocupanți.
Cel puțin până în iulie 2022, Ukrposhta a ales să plătească pensiile, în mare parte în mod clandestin. Un angajat al companiei îi înmâna primarului unui sat ocupat un sac cu bani, într-un loc secret.
Sau, și mai discret, compania de stat plătea o sumă comercianților din zona ocupată, care apoi plăteau echivalentul în pensii clienților lor, explică Le Monde.
Întoarcerea într-o zonă eliberată nu este întotdeauna ușoară, mai ales în regiunile estice, unde există simpatii proruse, de unde și importanța distribuirii pensiilor.
Unii angajați acuzați că au colaborat cu autoritățile de ocupație au fost concediați, uneori judecați, iar profilul noilor recruți a fost atent studiat.
Timbrele, un simbol al rezistenței
Ukrposhta nu este singură. Nova Poshta, concurentul privat al companiei de stat, se pregătise pentru invazia rusă, scrie Le Monde.
„Ne-am mutat sediul din Kiev în vestul țării în 24 de ore”, spune Viaceslav Klimov, cofondatorul companiei. „În primele luni ale războiului, a trebuit să gestionăm și fluxuri opuse, ajutor umanitar dinspre vest spre est, unde luptele făceau ravagii, și relocarea fabricilor care fugeau de lupte în direcția opusă”, adaugă acesta.
Pentru prima dată, ambele companii poștale au mutat fabrici întregi în vest, departe de front. Războiul a transformat logistica. După ajutorul umanitar din ultimele luni, care a inclus îmbrăcăminte și alimente, acum sunt trimise echipamente militare, cum ar fi veste antiglonț și căști de protecție.
Ukrposhta se află cumva paradoxal într-o situație bună. În cele din urmă, vechea companie publică ucraineană, îndelung criticată pentru lentoarea și problemele sale, a profitat de această ocazie pentru a-și îmbunătăți imaginea, scrie le Monde.
Timbrele sale, foarte populare într-o țară lipsită de electricitate și internet, au devenit un simbol al rezistenței. În teritoriile eliberate, Smelianski le semnează și le împarte ca pe niște autografe.
Fiecare lansare este urmărită cu mare atenție. „A cumpăra un timbru înseamnă să cumperi o bucată de istorie, să oferi un tribut armatei și să o ajuți, deoarece toate profiturile merg către ea”, spune șeful Ukrposhta.
