Multe zone ale României păstrează încă o serie de superstiții și obiceiuri în timpul Săptămânii Mari și în zilele de Paște, cărora le-a fost pierdută originea în negura timpului. Iată care sunt superstițiile de care bunicii și străbunicii noștri țineau cont dar care astăzi nu mai sunt respectate de mulți dintre credincioși, scrie redactia.ro.
De ce bărbatul intră în casă primul după slujba de Înviere
Doina Ișfănoni, cercetător etnolog la Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” din București și Amalia Boari, specialist în cadrul Centrului de Creație Vâlcea, ne deschid ușa către misterele și magia sărbătorilor pascale. Acestea ne împărtășesc informații despre ritualurile și tradițiile care ne indică ce este bine și ce nu este bine să facem în această perioadă.
Printre obiceiurile, mai mult sau mai puțin cunoscute, se numără aprinderea focurilor în Săptămâna Mare și pomenirea morților, tradiția Joimăriței, superstițiile legate de cocoși, data potrivită pentru vopsitul ouălor și semnificația de a-l lăsa pe capul familiei să intre primul în casă după slujba de Înviere.
Tradițiile continuă chiar și după Înviere. Iată de ce era important ca bărbatul să fie primul care intră în casă după slujbă. „Când se întoarce familia acasă, primul care intră în casă este bărbatul cel care cu lumânarea de la Înviere luminează toate încăperile casei, ca să ne ferească de rele peste an. Este o tradiție care se mai păstrează astăzi chiar și la oraș. Iar a doua zi, practic în prima zi de Paște, credincioșii se spălau, de fapt încă se mai spală cu apă proaspătă de izvor în care a fost pus un ou roșu și un ban de argint ca oamenii să fie roșii și sănătoși, pentru că exista credința că argintul te ferește de boli”, au explicat acestea, conform Adevărul.
Primenirea trupului a devenit mai importantă decât cea a sufletului în zilele noastre
Specialiștii recunosc că un alt obicei care a devenit o obsesie a omului modern este acela de a primeni trupul, în detrimentul primenirii spirituale prin spovedanie, împărtășanie, comportament decent și smerenie și acceptarea celuilalt așa cum este.
„În societatea tradițională, primenirea trupească era un moment de mare competiție: cămașa se cosea la fiecare sărbătoare pascală pentru fiecare membru al familiei. În Romanați, când am pregătit dosarul cămășii cu altiță pentru patrimoniul UNESCO, am aflat că se coseau câte două cămăși – una la vedere și una pe ascuns noaptea, la lampă, ca să nu vadă nimeni ce s-a pus în altiță”, a declarat etnologul Doina Ișfănoni.
