Din 28 noiembrie, credincioșii ortodocși de stil vechi intră în Postul Nașterii Domnului sau Postul Crăciunului, care va dura până pe data de 7 ianuarie.
Postul Crăciunului durează 40 de zile, printre care sunt multe zile cu dezlegare la peşte, ulei şi vin, până în Ajunul Crăciunului, când se ţine post negru şi este aşteptat preotul să aducă vestea Naşterii Mântuitorului. Postul Crăciunului este mai puțin aspru decât Postul Paștelui.
Cu o seara înainte de începerea postului, este Lăsatul Secului, ultima zi în care creștinii mai pot mânca mâncăruri “de dulce”, fripturi, ciorbe cu carne, prăjituri si vin.
Pe vremuri, femeile își “dezinfectau” vasele de lut și lingurile de lemn cu cenușă, deoarece vreme de 40 de zile, în acele vase nu se mai gătea nimic cu carne sau lapte.
Începand cu prima zi a postului, nu se mai fac nunți și nici petreceri până după Anul Nou.
Timp de şase săptămâni nu se mănânca produse din carne, ouă şi brânză. În schimb, sâmbăta şi duminica este dezlegare la peşte. Postul Crăciunului durează şase săptămâni şi îi pregăteşte pe credincioşi pentru marea sărbătoare a Naşterii lui Iisus Hristos.
Semnificaţia postului are rădăcini în Vechiul Testament. Personajele biblice apar postind în diverse ipostaze – patriarhii şi drepţii dinainte de Hristos, printre care Noe, Moise şi David petrec timp îndelungat în post şi rugăciune. Ei aşteptau venirea lui Mesia, se rugau pentru iertarea păcatelor şi ajutor divin în misiunea lor de conducere a poporului ales.
Postul nu este complet dacă se face doar o curățire a trupului și nu se face și o curățire a sufletului. Acest lucru se face prin fapte bune, prin smerenie, prin milostenie și îngăduință față de cei săraci dar și prin rugăciune, spun fețele bisericești.
Din punct de vedere al alimentaţiei, Postul Crăciunului este mai uşor decât Postul Mare, care precede sărbătoarea de Paşti. Astfel, se mănâncă peşte în toate zilele de sâmbătă şi duminică, precum şi la sărbătorile religioase.
În schimb, în zilele de luni, miercuri şi vineri se mănâncă bucate fără ulei şi nu se bea vin, decât dacă se sărbătoreşte vreun sfânt mare, menţionat în calendar cu cruce roşie. Ultima zi a Postului Naşterii Domnului 24 decembrie(6 ianuarie), numită ajunul Crăciunului, este zi de post mai aspru decât celelalte zile: nu se mănâncă nimic până după-amiaza, iar în alte zone, se ajunează până la răsăritul Luceafărului de seară, care aduce aminte de steaua ce a vestit magilor Naşterea Domnului.
În ziua de Ajun se mănâncă tocmai seara şi anume grâu fiert îndulcit cu miere, poame, covrigi sau turte din făină, căci cu seminţe a ajunat Daniil proorocul şi cei trei tineri din Babilon, care au închipuit – mai înainte – Naşterea lui Hristos.
Alături de faptele bune, de rugăciune, de smerenie, postul este un mijloc pentru dobândirea virtuţilor. El este desăvârşit atunci când abţinerea de la mâncărurile de dulce este unită cu efortul spre virtute şi progres spiritual. La Crăciun, în orice zi ar cădea mâncăm de dulce, mai spun tradițiile bisericești.
