Drama apicultorilor moldoveni care trec printr-o criză acută

În ultimii doi ani, din cauza că Republica Moldova nu a exportat miere de albini, prețul produselor apicole a scăzut, iar cantitatea rămasă în țară este de două ori mai mare față de anii precedenți. Drama apicultorilor moldoveni este că ei trebuie să vândă, în prezent, de trei ori mai multă miere de albini ca să aibă veniturile pe care le-au avut în 2010, informează unica.md cu referire la un comunicat oficial.

„Prețul un kilogram de miere de albini a ajuns la un minimum de acum 10-15 ani, în condițiile în care costurile au crescut aproape de două ori. Avem un surplus de miere de albini, în condiția în care nu se produce atât de mult”, a declarat Veaceslav Ioniță, expert în politici economice la Institutul pentru Dezvoltare și Inițiative Sociale (IDIS) „Viitorul”, vineri, 3 ianuarie, 2025, în cadrul emisiunii săptămânale „Analize economice cu Veaceslav Ioniță”.

Potrivit expertul, în 1980 erau 168 mii/familii de albini, dintre care 95 de mii – deținute de către întreprinderi agricole și fermieri, iar 73 de mii erau în gospodăriile oamenilor. În 1990 – 388 mii/familii: 98 de mii erau ale întreprinderilor agricole și ale fermierilor, iar 290 de mii – ale oamenilor. 2000 – 76 mii/familii: 18 de mii erau în gestiunea întreprinderilor agricole și ale fermierilor, iar 58 de mii erau în gospodării. 2010 – 101,5 mii/familii: 4,9 mii erau deținute de către întreprinderi agricole și fermieri, iar 96,6 de mii erau în gospodăriile oamenilor. 2020 – 182,1 mii/familii: 2,3 mii erau ale întreprinderilor agricole și ale fermierilor, iar 179,8 de mii erau ale oamenilor. 2024 – 207,1 mii/familii: 3,2 mii sunt în gestiunea întreprinderilor agricole și ale fermieri, iar 203,9 mii sunt în gospodăriile oamenilor. „În Republica Moldova, sectorul apicol se ține pe activitatea micilor apicultori”, spune expertul.

Despre producția de miere, a afirmat că în 2010 s-a produs 2,7 mii/tone; în 2015 – 3,5 mii/tone; 2016 – 5,4 mii/tone; 2019 – 5,7 mii/tone; 2020 – 3,9 mii/tone; 2021 – 5 mii/tone; 2022 – 4,5 mii/tone; 2023 – 5,5 mii/tone; 2024 – estimativ 5,6 mii/tone. Cu referire la exportul mierii de albini, a menționat că în 2000 volumul exportului a totalizat 0,33 mil/USD; în 2010 – 1,6 mil/USD; 2015 – 9,5 mil/USD; 2017 – 14,1 mil/USD; 2020 – 8,8 mil/USD; 2022 – 12,8 mil/USD; 2023 – 6 mil/USD; 2024 – estimativ 9,2 mil/USD. „Din 2017 batem pasul pe loc, după ce a fost transformată această ramură în una importantă de export”, susține expertul.

În baza datelor pentru ultimii doi ani, Veaceslav Ioniță a stabilit țările unde este exportată mierea de albini din Republica Moldova. Este vorba de Italia, cu o pondere de 33,1%; România – 16,3%; Slovacia – 9,1%; Germania – 6,4%; Franța – 6,2%; Norvegia – 4,8%; Olanda – 4,2%; Cehia – 3,8%; Macedonia de Nord – 3,4%; Serbia – 3%; alte 25 de țări – 9,6%. „Două țări consumă jumătate din mierea de albini din Republica Moldova. 90% din toată mierea de albini merge în țările din UE”, a spus Veaceslav Ioniță.

Cu referire la prețul mediu de export al mierii de albini, economistul a declarat că în 2005 acesta a fost de 1,4 USD/kg; în 2010 – 3,6 USD/kg; 2016 – 2,8 USD/kg; 2020 – 2,6 USD/kg; 2023 – 3,5 USD/kg; iar în 2024, în prima jumătate a anului, a fost de 2,4 USD/kg. În lei, în 2010 a fost de 44,6 lei/kg; în 2015 – 62,5 lei/kg; 2020 – 44,9 lei/kg; 2022 – 71,7 lei/kg; 2024 – 43 lei/kg. Asemenea preț a fost în 2013, dar valoarea leului din 2013 era altul față de valoarea leului de astăzi. Este cel mai mic preț de vânzare și de export al mierii de albini pe care l-am avut vreodată. Cea mai mare durere a apicultorilor este faptul că prețul de export determină și prețul de import. Au ajuns apicultorii, în acest an, să vândă angro mierea de albine mai ieftin decât zahărul. Costurile la ei cresc, cheltuielile vieții au crescut cu 65%, inflație mare, iar prețul de vânzare al mierii de albine a scăzut aproape de două ori”, a declarat economistul.

Vorbind despre încasările apicultorilor, luând anul 2010 ca an de referință, Veaceslav Ioniță a spus că în 2010 au avut încasări de 100%; în 2012 – 76% din nivelul anului 2010; în 2015 – câștigurile au fost la nivelul anului 2010. În 2020 – 60% din nivelul anului 2010; în 2023 – 55% din valoarea lui 2010; iar în 2024 încasările sunt în proporție de 35% din nivelul anului 2010. „Până în 2010 veniturile apicultorilor au cunoscut doar creșteri. Astăzi, de la 1 kg de miere de albini apicultorul obține de trei ori mai puțin decât obținea în 2010. Apicultorii astăzi trebuie să vândă trei kilograme de miere de albini ca să aibă veniturile pe care le avea în 2010 de la 1 kg de miere. În 2024 apicultorii trebuie să lucreze și să vândă de trei ori mai mult miere ca să-și asigură familia la nivelul anului 2010. Situația în care se află apicultorii astăzi din păcate este cea mai complicată față de toate ramurile agriculturii”, a spus economistul.

Referitor la producția, exportul și consumul local de miere de albini, analistul economic a precizat că în 2010 producția a fost de 2700 de tone, dintre care 400 tone-export, iar 2300 tone-pe piața locală. 2015 – total 3500 tone: 2900 tone-export, iar 500 tone-consum local. 2020 – 3900 tone: 3400 tone-export, 500 tone-consum local; 2022 – 4500 tone: 3400 tone-export, 1100 tone-consum local; 2024 – 5600 tone: 3800 tone-export, 1800 tone-consum local. „Noi avem două probleme. Pe de o parte a scăzut prețul, pe de altă parte, a scăzut și exportul. Pe de o parte, se produce multă miere de albini, iar pe de altă parte, prețul de export a scăzut și volumele au scăzut. Timp de trei ani, dar mai grav în 2023 și 2024, în țară este multă miere de albini. De câteva ori mai mult decât în mod normal”, a precizat analistul economic.

În baza stocului mediu pe doi ani, expertul a estimat consumul mediu de miere de albini pe cap de locuitor. Astfel, în 2010 se consuma 0,8 kg/persoană; în 2015 – 0,2 kg/persoană; 2018 – 0,1 kg/persoană; 2021 – 0,4 kg/persoană; 2023 – 1 kg/persoană; iar în 2024 se consumă 1,2 kg/persoană. „În ultimii doi ani, din cauza că Republica Moldova nu a putut exporta, prețurile au scăzut, iar cantitatea de miere de albini rămasă în țară este de două ori mai mare față de anii precedenți. Toată drama apicultorilor este că ei trebuie să vândă de trei ori mai multă miere de albini ca să aibă veniturile din 2010. Prețul un kilogram de miere de albini a ajuns la minimum de acum 10 ani, în condițiile în care costurile au crescut aproape de două ori. Avem o stare în care avem un surplus de miere de albini, în condiția în care nu se produce atât de mult. Fiecare dintre noi poate susține apicultorii, cumpărând un kilogram de miere pentru consum”, a îndemnat Veaceslav Ioniță.

De ce o parte din creștini sărbătoresc nașterea lui Hristos în luna ianuarie

Majoritatea creștinilor ortodocși sărbătoresc astăzi, 7 ianuarie, Crăciunul pe stil vechi – cea mai mare și așteptată sărbătoare de iarnă. În această zi este celebrată nașterea lui Iisus Hristos. Crăciunul pentru creștinii ortodocși de rit vechi este sărbătorit pe 7 ianuarie. Calendarul iulian sau pe stil vechi este decalat cu 13 zile față de calendarul oficial. Biserica Ortodoxă Română a trecut la noul calendar pe 1 octombrie 1924, transmite TV8.

Calendarul iulian și gregorian

Înainte de Hristos existau două sisteme de calculare a timpului unui an: unul al egiptenilor – care era mai corect, dar nici el perfect – de 365 de zile, altul, al romanilor, care era de 355 de zile. Însă, rămânea anual o diferență de timp de zece zile între aceste două sisteme și chiar între fiecare dintre ele și calendarul solar.

După această constatare, s-a simțit nevoia de îndreptare a lor și a punerii lor în acord cu calendarul ceresc. Astfel, împăratul roman Iuliu Cezar, în anul 46 i.Hr., adoptă sistemul de calcul egiptean, sistem care s-a numit “calendarul iulian”. Acest calendar a fost folosit de întreaga creștinătate, timp de 15 secole. Și tot de calendarul iulian s-au servit și Sfinții Părinți la Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325), la calcularea datei Paștilor.

Deoarece între calculul calendarului iulian de 365 de zile și 6 ore și cel al calendarului solar de 365 de zile, 5 ore, 43 de minute și 46 de secunde rezulta anual o diferență de 11 minute și 14 secunde, s-a ajuns după 330 de ani la o diferență de trei zile (cu cât a rămas în urma calendarului iulian).Publicitate

Astfel că, în vremea Sinodului I Ecumenic, echinocțiul de primăvară se afla la 21 martie în loc de 24 martie, cât a fost în anul 46 i.Hr., când împăratul Iuliu Cezar a îndreptat calendarul. De atunci, Sinodul a luat ca punct de plecare în calcularea datei Paștilor, ziua de 21 martie, când a fost atunci echinocțiul de primăvară.

Specialiștii astronomi au constatat că, și după aceea, din 123 în 123 de ani echinocțiul de primăvară retrogradează cu o zi. Acest lucru fiind constatat de-a lungul secolelor, învățații vremii – în Răsărit ca și în Apus – au sesizat faptul și au propus conducătorilor Bisericii îndreptarea calendarului, pentru că tabelele pascale nu mai corespundeau cu ziua lunii pline astronomice.

La 24 februarie 1582, papa Grigorie al XIII-lea a făcut o reformă, suprimând zece zile din calendar, astfel încât data de 5 octombrie a devenit 14 octombrie. De atunci calendarul s-a numit “gregorian” sau “stilul nou”.

În fiecare an, pe 6 și 7 ianuarie, milioane de creștini ortodocși din întreaga lume sărbătoresc Crăciunul la aproape trei săptămâni după ce mulți oameni din Occident au sărbătorit deja și au început Anul Nou.

Pentru țări precum Rusia, Georgia, Armenia, Armenia, Belarus, Serbia, Egipt, Etiopia și Kazahstan, 6 ianuarie este ajunul Crăciunului.

În România, Crăciunul pe stil vechi este sărbătorit în comunităţile de ruşi, ucraineni şi sârbi. Astfel, pentru ruşii lipoveni care trăiesc în judeţul Suceava, în comunităţi din Climăuţi, comuna Muşeniţa, Lipoveni, comuna Mitocu Dragomirnei, Manolea, comuna Forăşti, în municipiile Suceava, Fălticeni, Rădăuţi şi în oraşul Gura Humorului, dar şi pentru cei care s-au stabilit în Dobrogea, sărbătorile de iarnă încep în data de 7 ianuarie, când este Crăciunul pe stil vechi.

Diferența se datorează modului în care creștinii catolici și ortodocși folosesc calendare diferite pentru a marca ziua sfântă.

Diferența dintre calendarul gregorian și calendarul iulian

Introdus de Papa Grigore al XIII-lea în 1582, calendarul gregorian este cel mai răspândit calendar civil din lume și acesta este cel pe care creștinii catolici îl folosesc pentru a sărbători Crăciunul la 25 decembrie. 

Calendarul a fost propus inițial pentru a schimba data Paștelui, astfel încât acesta să cadă întotdeauna aproape de echinocțiul de primăvară.

Biserica Ortodoxă Greacă din Grecia, Cipru și Bulgaria a adoptat calendarul gregorian în 1923. Biserica Ortodoxă Română a trecut la noul calendar pe 1 octombrie 1924.

Ortodocșii din Ierusalim sărbătoresc, de asemenea, Crăciunul după calendarul gregorian.

Pentru creștinii din calendarul gregorian, 6 ianuarie marchează Boboteaza sau ziua Epifaniei – ziua în care se sărbătorește revelarea lui Dumnezeu în formă umană sub forma lui Iisus. Este, de asemenea, ziua în care cei trei magi, urmărind o stea pe cerul nopții din deșert, au apărut în Betleem alături de Iisus după nașterea sa.

România și calendarul gregorian

În anul 1923, la Consfătuirea interortodoxă de la Constantinopol, cele mai multe Biserici Ortodoxe au hotărât să renunţe la calendarul iulian şi să adopte calendarul gregorian. Cu toate acestea, data Sfintelor Paşti se calculează tot pe baza calendarului iulian, în care echinocţiul de primăvară are loc cu 13 zile mai târziu, de aici provenind neconcordanţa cu data Paştelui din Biserica Catolică.

Biserica noastră, făcând parte din rândul Bisericilor Ortodoxe, a adoptat calendarul gregorian după Consfătuirea de la Constantinopol din 1923, care a hotărât suprimarea diferenţei de 13 zile. Calendarul iulian îndreptat la Consfătuirea de la Constantinopol avea să devină mai corect decât cel gregorian prin adoptarea unui nou sistem al anilor bisecţi, adăugând o zi în plus, din patru în patru ani, lunii februarie, care va avea 29 de zile în loc de 28.

Au rămas, însă, câteva Biserici Ortodoxe cu calendarul iulian neîndreptat – Patriarhia Ierusalimului, Biserica Rusă şi Biserica Sârbă, precum şi Mănăstirile din Sf. Munte Athos, cu excepţia Vatopedului, care se numesc „pe stil vechi”, pentru că prăznuiesc Sfintele Paşti şi toate sărbătorile după vechiul calendar (adică după „stilul vechi”).

Ce tradiții se respectă în ajunul și ziua Crăciunului pe rit vechi

Începând cu data de 6 ianuarie, creștinii ortodocși din Europa de Est postesc în mod tradițional până la apariția primei stele pe cerul nopții care simbolizează nașterea lui Iisus.

Este tradițional să saluți prietenii și familia cu „Hristos s-a născut!” și să răspunzi cu „Slavă Lui!”.

Masa din Ajunul Crăciunului este, în mod tradițional, fără carne și fără alcool. De obicei, este alcătuită din 12 feluri de mâncare care simbolizează cei 12 apostoli.

Un fel tradițional este „kutia”: un fel de mâncare rece, asemănătoare unui terci, făcută din grâu integral, semințe de mac, stafide, nuci și miere. Restul mesei variază, dar include în mod frecvent pește prăjit și supă de sfeclă roșie preparată cu bulion de legume, fasole și varză.

Ziua de Crăciun pe rit vechi, din 7 ianuarie, începe cu o vizită la biserică. Unii creștini ortodocși preferă să meargă la o slujbă la miezul nopții în Ajunul Crăciunului.

Prânzul din ziua de Crăciun cuprinde o varietate de feluri de mâncare, având ca piesă centrală o friptură de porc de lapte sau de gâscă.

Spre deosebire de Crăciunul catolic, în tradiția ortodoxă nu se obișnuiește să se ofere cadouri. Creștinii ortodocși de rit vechi obișnuiesc să împartă cadouri pe 19 decembrie, de Sfântul Nicolae, sau în ajunul Anului Nou – 31 decembrie.

Multe țări creștine ortodoxe folosesc calendarul gregorian în viața de zi cu zi, dar adesea revin la calendarul iulian pentru sărbătorile lor sfinte.

Anul Nou, conform calendarului iulian, este pe 13-14 ianuarie, iar ziua Epifaniei, sărbătorită pe 6 ianuarie, este celebrată de creștinii ortodocși de rit vechi pe 19 ianuarie.

În ziua Epifaniei, în țările care au adoptat calendarul gregorian, inclusiv România, preoții aruncă adesea cruciulițe în râuri sau lacuri în care credincioșii se scufundă apoi pentru a le recupera.

În Ucraina, perioada dintre 6 și 19 ianuarie este perioada în care se desfășoară „Vertep” – un spectacol de teatru de păpuși de stradă care este o variantă a piesei Nașterii.

„Vertep” este însoțit de cântece și dansuri și are legături cu tradițiile precreștine. În ultimii ani, a devenit din ce în ce mai popular printre copii să organizeze spectacole de „Vertep” și să strângă sume mici de bani.

Tradiţii de Crăciun la moldoveni şi în alte ţări

Crăciunul este una dintre cele mai mari sărbători ale creștinilor, plină de tradiții cum ar fi colindatul, pregătirea bucatelor, mersul la biserică. Copiii în special se adună în grupuri și merg cu colindatul din casă în casă. Acest lucru se întâmplă în ajunul Crăciunului, în data de 6 ianuarie pe stil vechi, informează unica.md.

Gospodinele gătesc colaci și bucate alese și îi așteaptă pe cei dragi să le pășească pragul. Sărbătoarea ,,Nașterea Domnului” este un prilej de bucurie care îi adună laolaltă pe toți ai casei.

Cum este sărbătorit Crăciunul în alte părți ale lumii?

Argentinienii, în ajunul Crăciunului, în jurul orei 22:00 au parte de masa tradiţională Crăciunului. După câteva ore, se bucură de priveliştea oferită de miile de lampioane lansate.

Australienii consideră că atunci când moşul ajunge în ţara lor eliberează renii şi preia cangurii, dar şi ,,6 boomerang-uri albe’’ şi îşi înlătură hainele groase în schimbul celor subţiri.

Dacă tot e vară, ce altceva ar putea face brazilienii de Crăciun decât să meargă la plajă?! O altă tradiţie a lor este oferirea de cadouri în cursul întregii luni decembrie, urmând ca în prima zi a Crăciunului să mărturisescă cine a fost, de fapt, ,,făptaşul’’.

În Canada, peste 2000 de copii iau parte la parada închinată moşului. Canadienii deţin un cod poştal utilizat pentru a primi toate scrisorile trimise de copii moşului. Nu există o adresă centralizată, aşa încât, mii de voluntari se ocupă cu răspunderea la scrisorile acestora.

În China, doar 1% din populaţie sunt declaraţi creştini. Aceştia, în ajun îşi dăruiesc mere şi cadouri.

Cei din Costa Rica îşi decorează locuinţele cu flori şi fructe. Coroniţele de Crăciun le confecţionează din chiparos, boabe de cafea şi fundiţe.

Locuitorii Danemarcii vizitează pădurile şi parcurile, având drept scop, hrănirea animalelor.

Etiopienii serbează Naşterea Domnului pe 7 ianuarie. În această zi primează hainele ce deţin nonculoarea albă.

Finlandezii obişnuiesc ca în ajunul Crăciunului, în jurul orei 15:00 să îşi viziteze rudele din cimitir.

Locuitorii Franţei stropesc buştenii de cireş cu vin pentru a mirosi frumos, după care le vor da foc. Tot în ajun, vor lăsa luminile aprinse, dar şi bucate pe masă, în aşteptarea Maicii Domnului cu Pruncul Iisus.

Nemţii redactează scrisori ,,Copilului Domnului’’ . Plicurile sunt decorate cu zahăr, pentru a le face mai strălucitoare şi mai atractive.

Masa tradiţională a grecilor posedă o pâine în mijloc. După ospăţ, masa nu se strânge. Aşteaptă ca Iisus să îşi potolească foamea.

Japonezii nu deţin obiceiuri specifice acestei perioade, aşa că în prima zi de Crăciun colindă KFC-urile.

În ajunul Crăciunului, norvegienii îşi ascund toate măturile. Scopul tradiţiei este îndepărtarea spiritelor rele şi a vrăjitoarelor.

Darurile moşului pentru locuitorii Olandei pot fi găsite în saboţii de lemn pe care îi deţin.

Suedezii din oraşul Gavle au drept obicei arderea ţapului.

Ucrainienii îşi împodobesc arborii cu false pânze de păianjen. Legenda spune că, mai demult, o familie săracă îşi dorea foarte mult să îşi decoreze copacul, dar nu avea cu ce. Toată familia era îndurerată, femeia continua să verse lacrimi. Această scenă a fost văzută de nişte păianjeni prietenoşi, care au împodobit copacul cu aur şi argint.

În Venezuela, mai exact în Caracas, în ajun toate străzile sunt închise, iar locuitorii merg la biserică pe patine cu role.

Creștinii ortodocși de stil vechi sărbătoresc astăzi Crăciunul

Majoritatea creștinilor ortodocși sărbătoresc astăzi, 7 ianuarie, Crăciunul pe stil vechi – cea mai mare și așteptată sărbătoare de iarnă, informează unica.md.

Printre statele care mai sărbătoresc azi Crăciunul, pe lângă R. Moldova, se numără Federaţia Rusă, Georgia, Muntenegru, Bulgaria, Macedonia, Serbia, Etiopia şi Grecia, unde bisericile continuă să se folosească de calendarul iulian pentru datele fixe.

O mare parte a lumii serbează Crăciunul pe data de 25 decembrie.

Pregătirile pentru Naşterea Domnului încep din timp, astfel încât, în prima zi de Crăciun, creştinii să se poată ospăta şi bucura de sărbătoare.

Potrivit tradiţiei, în seara de Ajun, copiii şi tinerii colindă pe la casele rudelor şi prietenilor pentru a aduce vestea cea bună a Naşterii Pruncului Sfânt.

În ziua de Crăciun, fiecare creştin ortodox merge la biserică, la Liturghie, apoi, la prânz, familiile se reunesc la masa tradiţională.

Tradiţii şi obiceiuri

După ce colindătorii se întorc la casele lor, familiile tradiționale se reunesc la o masă de post, denumită „Cina Sfântă”, după răsăritul primei stele pe cer, semnificație a astrului ce i-a călăuzit pe magi către locul Nașterii Mântuitorului.

Pe masa din Ajunul Crăciunului, ortodocșii de stil vechi pun aceleași bunătăți de post specifice Sărbătorilor. În ziua de Crăciun, fiecare creștin ortodox de rit vechi merge la biserică, la Liturghie, apoi, la prânz familiile se reunesc la masa tradițională, cu preparate din purcel de lapte fript la jar, sarmale, pește, ciorbe și borșuri, zacuscă, totul stropit din abundență cu vin rubiniu și votcă.

La masa de Crăciun, obiceiul este să pună sub faţa de masă bani şi fân, pentru a atrage bunăstarea casei. Acestea sunt scoase de sub faţa de masa abia de Bobotează, pe 19 ianuarie.

Singurătatea este legată de sănătatea precară și modifică proteinele din sânge
Articolul anterior
Ajunul Crăciunului pe stil vechi! Tradiții și obiceiuri legate de această zi
Articolul următor