A fost condamnată la închisoare, pentru trafic de ființe umane, iar copiii săi minori au rămas împrăștiați prin lume: 4 sunt la un centru de plasament din Rusia, unul este alături de ea, în pușcărie, iar cei doi mai mari sunt la bunica lor, în Moldova. Este istoria unei deținute, care a fost extrădată în țara noastră, unde își ispășește pedeapsa, alături de fetița sa.
Maria a relatat, în cadrul emisiunii „Femeile vorbesc” de la Jurnaltv, cum a ajuns să fie închisă, cum a fost viața după gratii în Federația Rusă, pentru ea și micuța sa, dar și cum este aici, în țară, scrie Shok.md.
Martor sau complice? Maria a fost condamnată la 5 ani de închisoare
Maria a fost condamnată la 5 ani de pușcărie, pentru trafic de ființe umane. „Am fost extrădată din Rusia, la cererea procurorului din Moldova, pentru o infracțiune care a fost comisă în 2011-2012. Este vorba despre articolul 165, infracțiune comisă în comun cu mai multe persoane. De fapt, eu am fost mai mult ca martor, cercetarea încă durează. Am trăit în concubinaj cu un bărbat din Turcia, care avea discotecă acolo și erau fete din Moldova care dansau, dar cineva dintre fete a depus o plângere pe ei, că le forțau să se prostitueze. La un moment dat, am început să fiu cercetată în calitate de complice, pentru că aș fi știut și nu aș fi anunțat poliția. Eu știam că el are club de noapte, am fost acolo și am văzut fete care dansau, nu le forța nimeni, asta e tot ce am văzut, dar eu stăteam în Moldova. El pleca, venea și nu știam exact ce se întâmpla acolo”, a povestit femeia.
„El și-a luat valiza și a fugit, prin ambasadă. Eu am rămas”
Maria a trăit în concubinaj cu cetățeanul turc aproximativ un an. În acest timp, pretinsele dansatoare au început să se plângă autorităților din Moldova că ar fi exploatate sexual, iar el a fugit în Turcia: „El a făcut cunoștință și cu părinții mei, nu m-am gândit niciodată că poate fi așa ceva, dar din păcate, nu a fost sincer cu mine. Cum s-au început problemele, am rupt toate legăturile, el și-a luat valiza și a fugit, prin ambasadă. Eu am rămas. Nu m-au tras la răspundere inițial, era cercetare”.
„Timp de 10 ani nu am știut că sunt în căutare, circulam liber peste hotare”
„Când s-au început aceste probleme, rudele mele s-au supărat pe mine, nu aveam unde să merg, nici casă, nici serviciu, nimic și o prietenă din Rusia mi-a propus să plec la ea, ca să mă ajute cu serviciul. Am plecat în ianuarie 2012. Acolo am făcut cunoștință cu soțul actual, tatăl copiilor mei, și am locuit acolo 10 ani. În tot acest timp, am părăsit liber Rusia, am vizitat și alte țări, îmi făceam patenta, dar niciodată nu am știut că sunt în căutare. Dar când am depus o cerere, pentru că îmi trebuia adeverința de naștere din Moldova, atunci a venit răspuns că eu sunt dată în căutare din mai 2013”, a relatat femeia.
„Nu avea cine să-mi spună că sunt căutată. Mama e căsătorită în Rusia”
Timp de 10 ani, autoritățile de la Chișinău au încercat să ia legătura cu familia Mariei și au dat-o în căutare internațională: „Nu avea cine să-mi spună că sunt căutată. Mama e căsătorită în Rusia, cu cetățean rus, iar cu tata nu țineam legătura încă de când eram în Moldova, el avea familia lui. Aveam moși, dar procurorul nu le știa adresa, să-i anunțe că sunt în căutare”.
„Aveam 4 copii și eram însărcinată cu al 5-lea. M-au arestat”
„Și fiindcă eram în căutare, eu acolo deja aveam 4 copii și eram însărcinată cu al 5-lea, m-au arestat. La poliție indicasem adresa mea, ca să-mi vină răspuns referitor la documentele din Moldova. Deci, ei știau unde locuiesc. Au venit acasă, eram cu copiii, m-au luat cu ei ca să-mi ia amprentele. Soțul nu era alături, era la muncă în alt oraș, foarte departe”, își amintește Maria.
„Când mi-au smuls copilul din brațe, au rupt și nasturii de la rochia în care eram”
Femeia a fost escortată la cel mai apropiat sector de poliție, împreună cu cei 4 copii ai săi. Își amintește cu durere momentul în care a fost ruptă de micuții ei: „M-au luat cu copiii împreună, mi-au spus că va fi totul bine și mă vor lăsa acasă, dar pe mine m-au arestat, iar pe copii i-au dus la un centru de reabilitare. Copilul cel mai mic era atât de atașat de mine, încât atunci când l-au smuls din mâinile mele au rupt și nasturii de la rochia în care eram. Copilul a stat 2 zile în spital, pentru că nu mânca nimic, a avut șoc, de la asta au început probleme, când se enervează îl doare stomacul, nici acum nu se poate alimenta normal, ca un fel de alergie la gluten”.
„Am fost extrădată în Moldova fără copii. Ei au rămas în Rusia”
De atunci sunt 2 ani, perioadă în care Maria trăiește o adevărată dramă: „La centrul de reabilitare se află 4 copii, au câte 4 și 8 ani. Doi copii sunt gemeni. Cât am stat acolo, aproximativ 9 luni, nu am putut lua legătura cu ei, nu aveam permisiune, iar ca să o obțin de la procurorul din Moldova, dura foarte mult. Nici ambasada nu activa, ca să pot lua copiii cu mine, în extrădare. Nu am primit răspuns și am fost extrădată fără copii”.
„Mi-au luat fata cu salvarea, era galbenă toată, am crezut că nu o mai văd”
Maria l-a născut pe cel de-al 7-lea copil într-o închisoare din Federația Rusă. Ea spune că acolo a trăit cele mai complicate momente din viață: „Am născut fetița, pentru că am avut nervi, nu s-a dezvoltat normal și nu au examinat-o din start. Peste 2 luni i-au făcut operație la burtică, avea constipații foarte mari, au luat-o cu salvarea. Conform regulilor, mama rămâne pe loc, iar medicul pleacă cu copilul. Am crezut că nu mai văd fata”.
„Erau șoareci, aproape că urcau pe noi, nu erau condiții pentru mamă și copil”
Moldoveanca s-a aflat în arest preventiv în Rusia mai bine de jumătate de an: „În Astrahan era foarte departe de oraș, după ce am chemat salvarea, au trecut 5 ore. Nu aveau condiții pentru însărcinate acolo, dar nici să plec în alt oraș, unde erau mame cu copii, nu a fost posibil. Așa că am stat acolo, erau șoareci, aproape că urcau pe noi, nu erau condiții pentru mamă și copil. După ce am născut, nu am mai stat mult acolo, ne-au extrădat în Moscova, unde tot nu erau condiții bune. Eram 15 mame cu 15 copii într-o odaie mare, un copil adormea, altul se trezea”.
Maria are 7 copii – cel mai mic este cu ea, iar ceilalți 6, împrăștiați prin lume
Femeia mai are la libertate 6 copii. Patru, pe care nu i-a văzut de 2 ani, se află la un centru de plasament din Rusia, de unde a fost extrădată în Moldova: „După multe încercări, cu ajutorul administrației am reușit să fac legătura cu centrul în care sunt copiii mei și am avut o întrevedere prin Skype. Mi-au spus că m-am schimbat foarte mult. Am o speranță că îi voi putea aduce încoace”.
„Sperăm să vină în Moldova, să ne căsătorim oficial și să fie el alături de copii”
Cât despre tatăl celor 5 copii, acesta nu este cetățean al Rusiei: „Este din Tadjikistan și la moment se ocupă de perfectarea actelor. Pentru că mai mulți ani nu a fost în țara sa, trebuie să rămână un timp acolo, potrivit legilor lor. Mai ales când au aflat că eu am fost arestată, i-au adresat mai multe întrebări, dar acum e totul în regulă, deja trebuie să primească permisiunea de a ieși din țară. Sperăm să vină în Moldova, să ne căsătorim oficial și să fie el alături de copii”.
„Cu primul soț m-am căsătorit în Moldova, la 17 ani”
Deținuta mai are 2 copii mai mari în Moldova, pe care nu i-a văzut mai bine de 8 ani: „Cu primul soț am fost căsătorită în Moldova. Aveam 17 ani, eram un copil. La 18 ani am născut băiatul, el acum are 16 ani, învață bine. Mai am o fetiță de 14 ani, copiii sunt cu bunica. Și fata e bravo, o ajută pe bunica în toate”.
„E ușor să declari pe cineva vinovat, dar să demonstrezi că nu ești vinovat e foarte greu”
Ultima oară și-a văzut fata din prima căsnicie când micuța urma să meargă în clasa 1: „Am ținut legătura prin Skype, dar așa, să o îmbrățișez în realitate, nu. Sunt 8 ani de atunci. Copiii nu au știut până nu demult că sunt în Moldova. S-au supărat că nu am luat legătura cu ei. Credeam că vin acasă, mă lămuresc, dar nu e atât de ușor cum mi s-a părut. E foarte ușor să declari pe cineva vinovat, dar să demonstrezi că nu ești vinovat e foarte greu. Nu știu cât timp voi mai fi departe de ei, dar speranța moare ultima. Sper că o să mă întorc și o să îi cuprind”.
În pușcărie, Maria nu a fost vizitată niciodată, de nimeni, nici când a născut al 7-lea copil
De când a ajuns după gratii, Maria nu a fost vizitată niciodată, de nimeni, nici măcar atunci când a născut al 7-lea copil. Din maternitate a ieșit în cătușe: „Copilul era în brațe la o soră medicală care a fost alături până am ajuns la penintenciar. Eram în lacrimi, încătușată, copilul într-o plăpumioară, nu am putut să-i iau nici haine, nimic. Rudele erau departe, toți departe, faptul că nu te însoțește nici mama, nici soțul, nici cei apropiați, că ajungi iar în penitenciar, a fost un stres foarte mare”.
„Am fost închisă în Rusia, apoi am fost extrădată în Moldova”
Femeia a fost condamnată la 5 ani de închisoare pentru trafiic de ființe umane: „Din iunie 2022 până în februarie am fost închisă în Rusia, apoi am fost extrădată în Moldova. Au fost 2 ședințe de judecată și ultima oară procurorul a cerut 5 ani, dar am depus la Curtea de Apel și aștept răspunsul, tocmai în februarie va fi ședința”.
Cum a fost în pușcăriile din Rusia și cum e după gratii în Moldova
Maria spune că diferența dintre penitenciarele din Rusia și cel în care a fost extrădată în Moldova este foarte mare: „Și atitudinea, și drepturi mai multe, și pentru copii avem multe, inclusiv baie, apă caldă, sunt toate condițiile, chiar ca acasă, mulți oameni de la țară nici apă caldă nu au”.
Micuța Mariei, condamnată să trăiască și ea în închisoare, lângă mama sa
Micuța Mariei va putea sta cu mama sa până va împlini 3 ani, apoi ar urma să rămână în grija familiei sau a unui asistent parental: „Nici nu vreau să mă gândesc la asta, e greu, nu-mi pot imagina despărțirea de copil, sunt atașată de el, de asta mă strădui să nu mă gândesc. Sper ca fiecare mamă să-și poată educa copilul acasă. Chiar și cei mai mari au nevoie de mamă”.
„Copilul nu-și vede surorile, frații, pe bunici, pe tatăl său”
Maria se simtă vinovată față de copilul său mic: „Nu vede nimic, mai sunt copilași în celulă, dar nu vede surorile, frații, pe bunici, pe tatăl său. Copilul crește, nu îmi imaginez cum va fi când va crește, va dori să iasă și va trebui să-i spun că nu se poate să iasă după poarta penitenciarului.
„Plătesc prea scump copiii mei, rudele. Mama 5 ani nu a vorbit cu mine”
Deținutele cu copii, printre care este și Maria, beneficiază și de terapii cu psihologul: „Ne dăm străduința și demonstrăm că nu suntem atât de rele. Da, am făcut greșeli, ne pare foarte rău că s-a întâmplat așa, dar cu ajutorul psihologilor, trecem cu succes peste. Plătesc prea scump copiii mei, rudele mele, mulți s-au supărat, cu mulți am pierdut legătura. Mama 5 ani nu a vorbit cu mine, apoi când a aflat că are nepoței din nou, că mi-am corectat viața, sunt altă persoană, din nou ne-am atașat una de alta. Suntem departe una de alta, în loc să am eu grijă de ea, ea e nevoită să muncească și să aibă grijă și de copiii mei din centrul de plasament”.
„Înainte de a face o faptă, de șapte ori măsoară și o dată taie, indiferent cât de tânără ești”
Maria vrea ca istoria sa de viață să fie o lecție pentru alte femei: „E foarte rău departe de copii, de părinți. Înainte de a face o faptă, nu degeaba se spune că de șapte ori măsoară și o dată taie, indiferent cât de tânără ești. Decât să faci un lucru periculos sau care încalcă niște reguli, mai bine nu-l face”.
Istoria altei tinere mămici care a fost condamnată la pușcărie și a născut după gratii, unde își ispășește pedeapsa, o puteți vedea mai jos:
