România rămâne furnizorul principal al Europei pe piața traficului de carne vie: cel puțin 5.000 de femei forțate să se prostitueze au fost recuperate din mâinile traficanților în ultimii 6 ani. Nimeni nu cunoaște însă numărul real al victimelor. Statul vecin are soluții doar pe hârtie ca să reducă fenomenul. Concret, pentru protejarea și reintegrarea victimelor nu sunt bani, iar traficații prinși scapă cu pedepse blânde și își reiau afacerile. Peste 100 de infractori dovediți au scăpat în ultimii trei ani cu închisoare cu suspendare. An de an, România este arătată cu degetul de instituțiile internaționale care monitorizează traficul de persoane, transmite presa de peste Prut.
„Am căutat iubirea și afecțiunea, de care nu am avut parte acasă, în brațele unui om lipsit de scrupule”, își începe povestea Carmen, o fată care a fost racolată de o rețea de traficanți din Argeș și obligată să se prostitueze în orașul Lausanne din Elveția.
„Nu ne facem treaba. Concret, pentru victime nu am reușit să facem aproape nimic”, spune și Loredana Urzică, director în cadrul Asociației eLiberare.
„Povestea mea începe încă din copilărie, ca fiind o poveste foarte tristă, când părinții mei, fiind foarte protectori cu mine, au încercat să mă priveze de tot ce înseamnă exterior, de tot ce înseamnă un copil, adolescent. Am încercat cumva să evadez din această situație, din acest glob de sticlă”, spune Carmen.
Carmen, o tânără din Câmpulung, s-a încadrat, fără să știe, în profilul victimei perfecte. La scurt timp după ce a terminat liceul, a fost curtată intens de membrul unei rețele de traficanți din Argeș.
„Îmi spunea ce voiam să aud: că sunt un copil deosebit, că dacă ai mei nu m-au prețuit, el o să mă prețuiască foarte mult. Am mers acasă la familia mea, aceștia m-au primit pe mine cu bratele deschise și, probabil de dragul meu sau doar s-au prefăcut, l-au primit și pe el. Timp în care m-a presat foarte mult să plecăm într-o vacanță în Elveția la o rudă de-a lui”, povestește Carmen.
„Marea majoritate a victimelor din România sunt persoane care provin în general din medii defavorizate, cu un nivel de educație scăzut, mediu familial marcat de violențe”, spune comisar-șef Maximilian Nicolae, șeful Agenției Naționale Împotriva Traficului de Persoane.
Tânăra nu știa că iubitul cu care își făcuse planuri era parte dintr-o rețea din care patru membri abia ieșiseră din închisoare. În 2016, au fost puși în libertate de Tribunalul Argeș în dosarul în care erau acuzați de trafic de minori. Instanța i-a găsit vinovați pentru că forțau minore să se prostitueze. Toți au primit condamnare cu suspendare și și-au reluat afacerea, ba chiar au extins-o în afara granițelor.
Discuție între traficanții din Argeș, interceptări din dosarul penal:
Subaltern: Ei bine, dar nu are încă 18 ani!
Șeful rețelei : Când face?
Subaltern: Peste 3-4 luni!
Șeful rețelei: Nicio problemă, chiar dacă nu găsești nicio fată, poți să pleci cu ea în 5 zile.
Subaltern: Obligatoriu trebuie să stau cu ea 4-5 luni acasă.
Șeful rețelei: DA!
Subaltern: Este blondă și frumoasă!
Șeful rețelei: Atunci este un lucru bun.
(sursă: dosar nr. 8084/109/2020, Tribunalul Argeș)
„Erau agresate. Unele dintre ele aveau corecții fizice crunte, sunt declarații la dosar. Îmi amintesc chiar o declarație. Una dintre victime a trebuit să își refacă dantura complet”, spune un ofițer din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate Pitești.
Unele victime erau pândite și când ieșeau de la școală, arată datele de la dosar. Cei 4 membri ai clanului au fost obligați de instanță să facă muncă în folosul comunității fie la Protecția Copilului din Argeș, fie la Inspectoratul Școlar din județ.
Într-un răspuns al DGASPC Argeș, instituția precizează: „DGASPC Argeș a apreciat ca nefiind oportună prestarea muncii în cadrul centrelor din subordinea instituției noastre, din Câmpulung, dat fiind faptul că beneficiarii sunt numai copii și tineri, iar aceștia se află permanent în instituție”.
Traficanții au muncit la un liceu din Câmpulung, în afara orelor de curs. Când nu făceau muncă în folosul comunității, își creșteau afacerea, spun polițiștii care le-au deschis un nou dosar.
„Gruparea s-a extins și ca număr de membri și ca număr de fete exploatate”, spune ofițerul de la Brigada de Combatere a Criminalității Organizate Pitești.
„În momentul în care aproape am ajuns la graniță, deja comportamentul lui față de mine s-a schimbat total. Să revenim, când am ajuns într-una dintre țări, nu mai știu care, deja nu aveam voie să-mi folosesc telefonul. Telefonul meu a rămas la el. Mi-a luat telefonul pe motiv că trebuie să îl țină el. Nu mi l-a luat forțat, l-a luat să se joace pe el. Telefonul meu nu mai aveam voie să îl folosesc. Când am ajuns în Elveția, deja Facebook-ul meu era închis. Nu aveam voie să folosesc telefonul, nu aveam voie să foloesc Facebookul”, spune Carmen.
„Sunt folosite din ce în ce mai mult metodele de recrutare soft ce nu implică atât de multă violență ca în anii anteriori”, spune comisar-șef Iulian Merezeanu, șeful biroului Trafic de Ființe Umane, IGPR.
„Traficanții au constatat că este mult mai sigur pentru ei, să nu aibă probleme cu legea, pe convingerea victimei, pe metoda loverboy”, spune Maximilian Nicolae, șeful ANITP, din cadrul MAI.
„Povestea a început când am mers acolo și m-au lăsat pur și simplu în stradă. Pe ei nu îi interesa, aveam febră, cred că aveam febră 40 și eu stăteam acolo în stradă, îmbrăcată doar într-o gecuță și o pereche de blugi rupți. Uneori îmi îngheța părul”, spune Carmen, victimă.
Anchetatorii au constatat că traficanții și-au ridicat un complex rezidențial în Câmpulung din banii câștigați de victime în Elveția. Într-un singur an au adunat două milioane de euro, spune DIICOT. Fetelor li se reproșa continuu că nu câștigă suficient, își amintește Carmen.
„Iubitul meu, să zic așa, „peștele” care era, acuzându-mă că din cauza mea el nu poate să fie fericit și să mă gândesc că a riscat foarte mult să mă ducă acolo și că altele în locul meu ar fi zis mersi că m-a luat și că i-a fost milă de mine”, spune Carmen.
„Asta e și ideea, ca tinerele să dobândească o dependență emoțională față de agresor. Ele sunt mult mai ușor manipulate și au totuși o garanție că nu vor declara împotriva traficanților”, spune ofițerul de la Brigada de Combatere a Criminalității Organizate Pitești.
„Apoi a început să-mi spună, în timp: cum crezi că te mai privește lumea? Nu mai poți să te mai întorci de unde ai plecat și să fii la fel. Deja toată lumea știe că ai fost „la produs”. Tot timpul mă șantajau cu familia, cu părinții mei. Ei au un lanț, e ca o mafie care își vânează prada. Nu se bagă unii peste alții, ei ies ca la o vânătoare. Poate fetele din ziua de astăzi îi văd stând la o terasă, la un suc, li se par niște băieți de gașcă, dar ei, de fapt, asta urmăresc: să vâneze alte fete”, continuă Carmen.
Toți membrii clanului implicați în traficarea acestei tinere sunt liberi. Nu sunt singurii care au scăpat de închisoare deși au condamnări de trafic de persoane. 121 de traficanți au primit condamnări cu suspendare în perioada 2018-2020. 90% dintre ei, în dosare de exploatare sexuală. O parte din decizii au fost date după ce aceștia și-au recunoscut vinovăția.
Într-un punct de vedere oficial, DIICOT precizează că „în cazurile de trafic de persoane, acordurile nu reprezintă regula, ci excepția. Validarea acordurilor este supusă controlului judecătorului, care poate valida sau respinge acordul încheiat”.
DIICOT are un serviciu special dedicat combaterii traficului de persoane. De protejarea victimelor, statul pare să fi uitat.
„La nivel de stat există un centru pentru minori. Practic, în România nu au existat fonduri pentru asistență specializată pentru victimele traficului de persoane în ultimii 10 ani”, spune Loredana Urzică, director în Asociația eLiberare.
„Multe victime rămân fără acces la servicii. Au nevoie de terapie, sunt profund trumatizate. Au nevoie de sprijin pe parcursul procedurilor penale. E foarte greu să treaca de una singură”, spune Loredana Urzică. Continuare pe digi24.ro.
