O fostă învăţătoare din Suceava a împlinit 104 ani, iar destinul femeii este parcă rupt dintr-un film dramatic, însă bazat pe realitatea cruntă a vremurilor.


A fost învăţătoare, la fel ca tatăl ei.
„După ce am terminat şcoala, m-am întors acasă şi am ocupat un post de învăţătoare. Pe 3 martie 1937 m-am căsătorit.”, povesteşte bătrâna. Soţul Vioricăi Hogaş a fost, de asemenea, învăţător. „În 1940 l-au luat pe front şi în 1941 a căzut. Adică, la patru ani de la nuntă. A căzut la Cotul Donului.Îşi aminteşte în detaliu cum a primit vestea că soţul ei a dispărut pe front. Era într-o duminică de toamnă. „Când am ajuns lângă primărie, a apărut în faţa mea factorul şi mi-a întins un plic. Era un plic alb. Avea scris la mijloc: 14 septembrie 1941, Hogaş Ion dispărut. Ştiu că am început a răcni şi nu am mai ştiut nimic ce este cu mine. Învăţătorii m-au dus înapoi acasă şi tare am plâns, i-am luat hainele şi le-am îmbrăţişat. Fetiţa mea, Adriana, nu avea nici doi ani atunci. La mine în casă, toată viaţa mea a fost un plâns.”, spune bătrâna.
La vârsta sa, fosta învățătoare spune că are o singură durere, primește o pensie prea mică pentru a putea supraviețui. Viorica supravieţuieşte datorită fiicei, Adriana, care acum are 80 de ani. Altfel nu ştie ce ar face cu o pensie de 296 de lei, echivalentul a 1.500 lei moldovenești, cât primeşte ca văduvă de război.