Ion Popescu, un român în vârstă de 54 de ani, a fost felicitat și aplaudat în cursul zilei de sâmbătă, 25 februarie, de locuitorii orașului italian Ostia (Lazio) pentru munca sa voluntară prin care a renovat de unul singur pasajul pietonal suprateran al gării Lido Centro din localitate.
Bărbatul a primit oferta unui loc de muncă pe care a acceptat-o cu bucurie. „Voi avea, în sfârșit, din nou un loc de muncă adevărat, eu care am muncit din greu atât aici, cât și în România”, a spus Popescu.
După cum relatează canaledieci.it, acest pasaj a fost închis pe 16 februarie 2022 de ambele părți, din cauza riscului de cădere a tencuielii și prezenței a șase stâlpi de iluminat șubrezi. Totuși, localnicii au înlăturat barierele puse acolo de autorități și au continuat să treacă peste el chiar dacă își puneau viața în pericol.
Sâmbătă după-amiază, în jurul orei 14:30, a avut loc tăierea panglicii pasajului pietonal care duce la Largo Giovanni Roncagli. Acesta a fost redat uzului localnicilor în toată splendoarea sa datorită activității susținute a bărbatului în lunile octombrie și noiembrie 2022.
Munca lui Popescu a fost făcută fără ajutorul altcuiva, în întregime pe cheltuiala lui și a cuprins o renovare totală și minuțioasă. Italienii i-au dăruit în mod simbolic românului o pușculiță cu donațiile lor, ca semn de recunoștință pentru munca depusă.
Originar din Calafat, un oraș românesc lângă Dunăre aflat la granița cu Bulgaria, Popescu are patru copii și a venit în Italia în anul 2004, de ceva timp fiind rezident în Campo Ascolano (Pomezia). El a povestit jurnaliștilor prezenți la eveniment cum s-a născut mica sa idee și ce va face în viitorul apropiat.
„Eu sunt fericit pentru că iubesc acest oraș și trebuie să spun că a fost o plăcere să accept cererea unei doamne care aproape în glumă, m-a rugat – știind că făceam un pic de muncă manuală de când am ajuns aici în 2004 – să dau o nouă înfățișare pasajului. În schimb, eu am luat-o în serios, pentru că iubesc ceea ce fac și dacă pot da o mână de ajutor acestui pământ care m-a primit, chiar e o plăcere”, a precizat Ion.
Întrebat dacă se aștepta la aceste mici premii, el a răspuns: „Nu, am făcut-o pentru a arăta că dacă cineva vrea să muncească și să facă bine, nu contează de unde vine, iar acum știu că oamenii care îmi cunosc povestea vor fi bucuroși să treacă peste acest pasaj și măcar cineva se va gândi pozitiv la mine. Și atunci această diplomă care atestă angajamentul meu este cel mai frumos lucru, nu, nu mă așteptam, nu așteptam nimic în schimb, mulțumesc Ostiei și cetățenilor ei!”
„Apoi, în urmă cu doar câteva zile, în timp ce făceam ultimele retușuri – chiar dacă încă o să-mi iau câteva zile să termin câteva finisaje de vopsit – doamna Doriana de la fabrica Elmi din Ostia s-a prezentat la fața locului și, spre marea mea bucurie, mi-a oferit un loc de muncă”, a adăugat entuziasmat Popescu.
„Proprietarul fabricii Elmi a spus că a apreciat felul în care am lucrat și că dacă aș dori, m-ar angaja cu contract obișnuit pe șase luni pentru a efectua lucrări de întreținere similare cu aceasta și apoi vom vedea dacă putem continua colaborarea. După ultimele intervenții aici, voi fi operațional la Elmi de la 1 martie”, a continuat vrednicul român.
El a explicat că acest contract reprezintă o mare satisfacție pentru el, deoarece a fost accidentat timp de trei luni datorită unor coaste rupte din cauza unui vechi accident de muncă. Totuși, nu putea să sta degeaba și s-a apucat să renoveze pasajul. „Acum voi avea, în sfârșit, din nou un loc de muncă adevărat, eu care am muncit din greu atât aici, cât și în România”, a spus Popescu.
Amintindu-și despre primele sale experiențe de muncă în Italia, el a povestit: „ Ajuns la Roma în 2004, am lucrat timp de opt ani pentru o mare firmă de construcții din capitală care acum nu mai există, Flaminia 888. Apoi acea companie s-a destrămat și de atunci am a avut joburi ocazionale pentru a merge mai departe”.
„Sper că având în suflet Ostia, să mă pot stabili în sfârșit atât fizic, cât și profesional în acest oraș”, a conchis conaționalul nostru care a arătat cum un cetățean de altă naționalitate poate primi sincere aprecieri și mulțumiri din partea membrilor unei comunități italiene.
