În seara zilei de 12 ianuarie o veste cruntă a fost dată de poliţişti. Realizatoarea româncă de televiziune Cristina Ţopescu a fost găsită fără suflare, în casa sa. A murit singură în casă, la doar 59 de ani, preliminar în urma unui infarct.
De-a lungul vieții, Cristina Țopescu a trăit episoade dramatice. Ea a fost aruncată de comuniști în pușcărie și salvată de Revoluția din 1989.Una dintre cele mai cumplite perioade din viața realizatoarei TV Cristina Țopescu a avut loc între lunile septembrie și decembrie 1989, atunci când a fost închisă în pușcăriile comuniste pentru că a încercat să fugă din țară, în Germania, la mama ei bolnavă de cancer.
Tatăl , comentatorul sportiv Cristian Țopescu, căzuse în dizgraţia regimului comunist, iar mama era plecată în Germania. Cristina Țopescu a povestit, pe larg, experiența care a traumatizat-o, dar care, spunea ea, a făcut-o să înțeleagă că e un om cu adevărat puternic, notează Jurnalul Național.
A vrut să ajungă la mama bolnavă de cancer. Luna septembrie a anului 1989 a venit pentru Cristina cu o veste teribilă, aflată în Germania, mama ei era suspectă de cancer la pancreas. Dar tânăra, care refuzase să se înscrie în partidul comunist, nu mai avea voie să părăsească țara. ,,Faptul că nu mai puteam pleca la mama mea, că nu mai eram un om liber nici din acest punct de vedere, ar mai fi fost cum ar fi fost, dar când mama mea s-a îmbolnăvit, suspectă fiind de cancer de pancreas, paharul s-a umplut de-a binelea. Având un oarecare simţ al aventurii, am hotărât că singura soluţie era, oricât de nebunească, să fug”.
Anchetată de securitate alături de alți 31 de fugari și o călăuză, a fost prinsă însă exact pe ”fâșia verde” când mai avea puțin până la libertate. ”De pe graniţă am fost «conduşi», cu puşca între omoplaţi, la batalionul de la Oraviţa, acolo am fost aliniaţi în faţa soldaţilor care de care mai spirituali, mai ales cu femeile din grup, acolo mi s-a plimbat puţin puşca pe gât şi mi-au auzit urechile tot felul de complimente de soldat care nu văzuse femeie de ceva timp” și-a amintit ea.
”După două zile de Oraviţa am fost dusă la Reşiţa, în arest, unde am stat o lună. Era acolo un căpitan pe nume Smida, analfabet şi ţâfnos, acum sigur colonel, cel puţin (?!), care a făcut tot ce i-a stat în putinţă ca să mă înfunde cât mai tare, mai era şi un maior de securitate, care venea de la Bucureşti, săptămânal, special ca să mă ancheteze pe mine”, a mai spus Cristina Țopescu, potrivit libertatea.ro.
,,Tot timpul am crezut că sunt fire sensibilă, impresionabilă şi care plânge foarte uşor, dar am constatat că sunt, totodată, şi foarte hotărâtă şi tenace. De atunci, am simţit că pot depăşi orice greutate.
A fost o traumă şi pentru părinţi.
,,Da, a fost. Dar eu am ţinut mereu fruntea sus. În celulă, de câte ori veneau gardienii, eu râdeam, făceam gimnastică… Îl enervam pe căpitanul Smida, un miliţian oribil, care-mi tot prelungea mandatele de arestare şi care tot venea şi încerca să mă facă să spun ce s-a întâmplat pe drum până în momentul în care am fost prinşi. Noi am fost ajutaţi de mai mulţi oameni pe parcurs, iar eu nu am vrut să torn pe niciunul dintre ei. Şi-atunci, eludam poveştile, ca să nu implic pe nimeni. Ei făceau cercetări, îi băteau pe cei doi care ne-au fost călăuze – pe mine nu m-au bătut, mă chinuiau psihologic.
Paradoxul a fost că ei m-au băgat la un fel de deţinuţi politici şi m-au închis pentru că eram fiica lui Ţopescu, care era persona non grata în lui Ceauşescu. Altfel, scăpam doar cu o amendă penală, fiind acuzată de tentativă de trecere a graniţei. Dar tot pentru că eram o Ţopescu, n-am fost bătută sau violată. Am avut un tratament dur, am stat în nişte condiţii îngrozitoare, am fost dusă pe cursă de deţinuţi, cu cătuşe la mâini, am stat cu toată lumea grămadă acolo… Dar, sinceră să fiu, nu ştiu cum ar fi fost, Doamne fereşte, dacă m-ar fi persecutat. Bine, şi eu puteam să fiu cooperantă şi să plec mai repede acasă, deci mi-am asumat să stau mai mult. Dar dacă Doamne fereşte s-ar fi ajuns la bătăi, nu ştiu…”
Când a reuşit să ajungi la mama sa?
,,Am ieşit din închisoare cu două zile înainte de 21 decembrie şi am trăit Revoluţia cu tot sufletul. L-am luat pe fratele meu de mână şi am ieşit pe stradă. Am mers la Universitate, la Televiziune… Şi am simţit libertatea prin toţi porii, pentru că tocmai experimentasem lipsa libertăţii. După aia, în anul următor m-am dus s-o văd pe mama”, povestea Cristina în urmă cu câțiva ani, într-un interviu pentru Ok Magazine.
