„În copilărie mă împroșcau cu pietre”: Cum se descurcă Ana și Valeriu, cuplul care suferă de nanism și are o fiică perfect sănătoasă. Au ambii statura mică, 120 de cm, deoarece suferă de nanism, însă fiica lor s-a născut perfect sănătoasă, iar acum, are o înălțime obișnuită. Este povestea unui cuplu de moldoveni, care au trecut peste stereotipurile și criticile din societate și și-au realizat visul, de a avea o fetiță. Despre viața lor, Ana și Valeriu au povestit într-un interviu la Jurnaltv, scrie shok.md.
Cuplul Ana și Valeriu suferă ambii de nanism, anomalie caracterizată prin creșterea insuficientă în înălțime, raportată la media vârstei, dar acest lucru nu îi împiedică să se bucure de viață. Mai mult, sunt și foarte uniți.
„Mă gândeam ce va zice satul, ce vor zice rudele mele”
Au făcut cunoștință când ea avea 25 de ani, iar el – 26. „M-a atras prin fumusețea lui sufletească”, își amintește femeia.
„Mie tare mi-a plăcut de ea, bunătatea, sinceritatea, omenia”, povestește bărbatul.
La început, Ana s-a speriat când a văzut că e de aceeași statură cu ea: „Mă gândeam ce va zice satul, ce vor zice rudele mele. Acum nu mai trăiesc pentru gura lumii”.
Au făcut nunta la 14 iulie 1990, iar în această vară sărbătoresc 33 de ani de căsnicie.
„Medicul de la policlinică trântea ușile și spunea: invalida asta vrea să facă un copil invalid”
A urmat o altă încercare. Ana a rămas însărcinată, copilul era dorit, însă multă lume o convingea să facă avort: „Medicul de la policlinică, doamna Vîrlan, trântea ușile și spunea că iată, invalida asta vrea să facă un copil invalid. Noi vrem să scăpăm societatea de oameni neputincioși, invalizi… Iar eu, hop, vin însărcinată. Simțeam o ură, Doamne… Ziceam dacă îmi face o injecție sau ceva, nu mă dau”, a relatat femeia.
„Ca să scape de mine mi-au dat îndreptare la spital, am fost controlată foarte amănunțit, mi s-a spus că la ea totul decurge normal, numai mâinile și picioarele.
Aveam undeva frică, dar nu erau multe procente, eu credeam în Dumnezeu și probabil lacrimile mele din copilărie și din tinerețe nu au curs chiar așa”, a mai povestit aceasta.
Fetița s-a născut perfect sănătoasă, avea 50 cm lungime și 3 kg
Valeriu a simțit o bucurie mare când și-a văzut fiica pentru prima dată: „Mi-a plăcut că ea s-a născut sănătoasă. În plus, era și foarte frumoasă”.
„Și este frumoasă, și la chip, și la suflet. Foarte mult retrăiește pentru noi”, a adăugat soția sa.
Întrebată dacă copila s-ar fi născut cu același diagnostic, femeia spune că ar fi iubit-o la fel de mult.
Despărțirea de fiică a durut-o mult pe Ana
Fiica lor este căsătorită, are doi copii perfect sănătoși și locuiește, cu familia sa, la Londra. Despărțirea a durut-o foarte mult pe mama sa: Probabil am ajuns și la depresie. Plângeam zile întregi, credeam că nu o voi mai avea, dar au apărut telefoanele, skype-ul, ne vedem, ne auzim.
„Am avut o copilărie foarte grea, urâtă, nimeni nu vorbea cu mine, mă împroșcau cu pietre”
Ana își amintește, din cele povestite de mama să, că medicii i-au depistat boala pe la 7 luni, iar să meargă a început la 4 ani: „Nu am frecventat grădinița, eram neputincioasă, cred că mă împiedicam de orice pai.
Tatăl său a murit când era mică, așa că mamei sale i-a fost foarte greu, pleca la 4 dimineața la muncă și o lăsa în grija fraților.
Nu își amintește cum se comportau cu ea colegii de clasă, în schimb ține minte foarte bine cum o împroșcau copii din sat cu pietre când se ducea să cumpere pâine: Eram numită băbuță bătrână, urât, foarte urât. Simțeam o frică. Îi spuneam mamei, dar ce putea să facă? Am avut o copilărie foarte grea, urâtă, nimeni nu vorbea cu mine, nu prietenea”.
A prins aripi la școala internat din Ialoveni, pentru copii cu nevoi speciale: Eram mai sănătoasă decât alții, colegii de clasă se țineau de mine, eram ca stâlpul lor, eram liderul.
Cum și-a petrecut copilăria Valeriu, din ce motiv a decis cuplul să rămână doar la un copil și cum reacționează acum societatea, când ies în oraș sau la cumpărături, dar și cum se descurcă împreună cu treburile casnice vedeți în interviul de mai jos:
