Natalia Morari a vorbit deseori despre mama sa, pe care o caracterizează drept o ființă puternică și curajoasă. Jurnalista nu a vorbit însă niciodată despre tatăl ei. În premieră, într-un interviu acordat pentru revista Red by Rodica Ciorănică, Natalia Morari povestește că tatăl său a avut mari proleme cu dependența de alcool, era violent. Astfel, mama jurnalistei a luat decizia să divorțeze când Natalia avea doar patru ani.
„Avea momente în care devenea incontrolabil şi violent. Odată, mică fiind, am auzit un zgomot puternic venind din bucătărie, am alergat încolo, iar când am ajuns, am găsit podeaua plină cu cioburi de sticlă şi pe mama cu fața însângerată ținându-se de cap. M-a marcat enorm imaginea fratelui meu de zece ani care, cu cuţitul în mână, striga că dacă tata o mai atinge pe mama, îl omoară. Și acum am scena în faţa ochilor. Și atunci mama a înţeles că până aici e, că mai departe urmează o linie roşie peste care nu se mai poate trece. … Divorțul a fost destul de complicat, tata nu renunța la noi, dar nici noi nu ştiam cum să ne rupem din această relaţie care ne ducea pe toţi spre pierzanie sigură”, povestește Natalia Morari în revista Red by Rodica Ciorănică.
„Îmi amintesc că de Revelion – cea mai mare sărbătoare pentru mine, stăteam cu ochii lipiţi de geam și când vedeam apropiindu-se de casa noastră mașini negre, una după alta, știam că vine el și mă ascundeam sub pat. Nu mi-a făcut niciodată nimic, dar îmi era frică pentru mama. Dacă era treaz, ne lăsa cadouri pe care mama a doua zi i le trimitea înapoi. Dacă era beat, putea să tragă de pe noi ultima pătură… Drama asta a durat câțiva ani, până unchii mei ne-au ajutat să ne mutăm la Chișinău ca să nu mai avem niciun contact cu el.
Dacă îmi aduc aminte de el, e neapărat un moment legat de durere. Uneori îl vedeam pe partea cealaltă a străzii, începeam să îl strig, mă prăbuşeam de durere şi dor pe asfalt, dar el nici nu se gândea să treacă drumul. Mulți ani am fost supărată pe el. Atât de supărată, încât chiar aveam un plan pe care îl consideram carmic. Voiam să cumpăr o sticlă de vodcă și să merg la el, la Hâncești, ca să îi mulțumesc că sunt aşa cum sunt datorită lui, datorită respingerii lui, mai curând.
Odată chiar am reușit să ajung la el, dar nu m-am apropiat. Ce rost avea? Era beat”, spune prezentatoarea TV.
Natalia povestește că nu a fost prezentă la înmormântarea tatălui său, nu a știut că murise. „Dar să vezi cum e vocea sângelui, cum se întâmplă lucruri a căror explicaţie e departe de noi… Eram deja în ultimul an de facultate, lucram la New Times, era 8 martie 2007 şi brusc, am simţit că trebuie să merg acasă. Era o nelinişte inexplicabilă în sufletul meu, am inventat repede că mă doare un rinichi şi că trebuie să vin urgent la Chişinău pentru o consultaţie. Deşi foloseam de fiecare dată trenul, de data aceasta colegii mei au insistat să îmi ia bilet la avion. Eu nu ştiam de ce zbor. Fratele şi mama au fost şocati când m-au văzut vineri la ușă. A doua zi i-am auzit şuşotindu-se că trebuie să îmi spună ceva… I-am întrebat direct ce îmi ascund…
… Cu o zi înainte, murise tata. Dar am ajuns prea târziu, îl înmormântaseră deja. Aşa că am văzut doar ţărâna încă proaspătă de pe mormânt. Nu am reușit să îl acuz sau să îl iert, nici nu știu ce așteptări aveam de la discuția ceea pe care mi-o dorisem atâţia ani… Pur şi simplu… nu am clarificat relația cu el. M-am supărat pe familia mea atunci. Că mi-a ascuns ce s-a întâmplat. Deci, asta e istoria cu tatăl meu. El, practic, nu a existat. A fost ca o imagine a unui tată pe care l-am iubit, dar care m-a respins mereu… Şi asta mi-a influenţat într-un mod definitoriu parcursul meu de viață, pentru că totul se ia din copilărie”, își deapănă amintirile Natalia Morari.
Poți citi interviul integral pe redbyrc.md
