Vera Antonova are puțin peste 30 de ani, are doi copii mici, un soț și un sistem nervos distrus. De aproape două luni, șefii acesteia nu au semnat acte de demitere legală, invocând faptul că nu a existat un decret prezidențial privind încetarea mobilizării „parțiale”, ceea ce înseamnă că aceasta trebuie să continue să servească. Femeia a povestit pentru Mediozone de ce este în pragul unei crize de nervi.
„Nu te vom concedia”
Servesc patriei de 14 ani, lucrez în departamentul de management al biroului uneia dintre unitățile militare din Moscova. Ultimul meu contract de cinci ani trebuia să se încheie pe 6 octombrie anul acesta. N-am planificat să-l extind, a fost un astfel de punct final pentru mine.
În ziua încheierii contractului – 6 octombrie – eram în concediu medical cu copiii mei. Când m-am întors, mi-au spus: „Nu te vom concedia”. Șeful unității nu a vorbit cu mine, doar șeful meu imediat și șeful departamentului de personal. Nu, nu mi-au oferit nicio alternativă. Ei au spus: „Servește”. Cât timp să servesc? Până la finalul mobilizării.
Am înțeles foarte bine că dacă există un decret prezidențial care spune că actualele contracte ale militarilor activi se prelungesc până la finalul mobilizării, atunci nimeni nu mă va lăsa să plec.
Acum situația este de așa natură încât eu, de fapt, nu sunt nici măcar soldat. După cum spun șefii, acum sunt considerat „voluntar”. Este același lucru cu voluntarii care pleacă pe front, da.
Trebuie să taci constant
Putin și Şoigu au spus că mobilizarea s-a încheiat. Dar din punct de vedere legal, nu există nimic – nici un act, nici un decret privind desființarea. Nimeni nu va semna documente pentru concediere până la emiterea unui decret. După cum mi-a spus un alt coleg, „ultimul război a durat cinci ani”!
Nu poți părăsi armata pur și simplu. Un militar nu poate pur și simplu să scrie un raport și să renunțe.
Avem ore de propagandă. Acestea sunt astfel de clase pentru angajați cu o explicație a motivelor, obiectivelor operațiunii militare și așa mai departe. Dar eu tac în privința poziției mele și nu vorbesc cu nimeni. Toți colegii sunt obișnuiți cu faptul că sunt foarte dependentă de soțul meu – mi-am creat o astfel de imagine. Și când mă întreabă: „Cum te simți?”, îi răspund: „Soțul meu nu îmi permite să vorbesc despre asta cu tine”. Toată lumea, parcă, se uită la mine de parcă aș fi o proastă. Da, este atât de absurd peste tot. Am încetat să mai înțeleg nimic. Am decis că dacă încerc să-mi explic totul cumva logic, atunci voi înnebuni.
Am doi copii mici: cel mai mare este în clasa a doua, iar fiica mea merge la grădiniță. Acesta, apropo, este unul dintre motivele pentru care aveam de gând să renunț. Se îmbolnăvesc foarte des, iar doctorul nostru spune ca asta e psihosomatica. Adică fac totul ca să nu mă duc la muncă. De asemenea, am o durere constantă în gât – conform psihosomaticii, aceasta este și, din cauza faptului că trebuie să taci constant. Ei bine, sunt la serviciu în cea mai mare parte și tac, scrie alephnews.ro.
