La fel ca în perioada Războiului Rece, serviciile de informații occidentale au supraestimat, cu consecințe grave pentru Ucraina de data asta, capacitatea de luptă a armatei Rusiei.
Înaintea zilei de 24 februarie 2022, marea armată a Rusiei era considerată a doua putere a lumii, fiind depășită doar de forța militară a Statelor Unite, iar principalele publicații de presă subliniau avantajul numeric și tehnologic față de armata ucraineană, dar și faptul că Moscova nu va avea probleme în a depăși o forță militară mult inferioară, scrie fanatik.ro.
Occidentul, păcălit de armata de paradă a Rusiei
Șase săptămâni mai târziu, armata rusă pare complet incapabilă să mai susțină campania militară împotriva Ucrainei. Impresionantele coloane de blindate ce avansau spre orașele ucrainene în primele zile s-au dovedit a fi adevărate dezastre de logistică. Înaintarea impresionantă asupra Kievului, pe două fronturi separate, s-a transformat, în doar câteva săptămâni, într-o umilitoare retragere ce a lăsat în urmă nu doar zeci de tancuri distruse, dar și dovezi de crime de război comise împotriva populației civile.
Lipsită complet de victorii strategice semnificative, armata rusă nu a reușit să cucerească până acum decât un singur oraș important din Ucraina, Herson. Fără a da dovadă că este capabilă să execute operațiuni complexe, surprinzătoare pentru inamic pe câmpul de luptă, armata rusă s-a întors la vechea tactică a bombardamentelor masive prin care a reușit să șteargă de pe suprafața pământului orașele ce i-au stat în cale. Este tactica pe care o arată în încercarea de a cuceri Mariupol, oraș pe care l-a înconjurat încă de la începutul invaziei.
Mult mai grav, serviciile de informații occidentale și o largă majoritate a experților militari au fost luați complet prin surprindere de această desfășurare de pe câmpul de luptă. În fapt, serviciile de informații din SUA dar și ale unor state europene anticipau căderea Kievului în fața trupelor ruse în doar 48/72 de ore de la declanșarea invaziei Ucrainei. Așa cum a scris presa internațională recent, acesta a fost și unul din motivele pentru care multe capitale occidentale au considerat inutil să ajute armata ucraineană cu tehnică militară avansată.
Săptămâna trecută, generalul Tod Wolters, comandantul trupelor americane din Europa a declarat în fața Senatului american că „ar putea să existe” o lacună în rândul serviciilor de informații care ar fi determinat Statele Unite să supraestimeze capacitățile armatei ruse și să le subestimeze pe cele ale armatei ucrainene. Este deja un fapt cunoscut că în primele ore ale invaziei ruse, oficialii americani s-au oferit să-l ajute pe președintele Volodimir Zelenski să părăsească țara, provocând celebrul răspuns al acestuia: „nu am nevoie să fiu salvat, am nevoie de muniție”.
Lt. general Scott Berrier, șeful Agenției de Informații pentru Apărare, a spus că evaluările serviciilor de informații americane înainte de invazie s-au bazat pe o serie de factori, inclusiv că ucrainenii „nu sunt atât de pregătiți pe cât credeam că ar trebui să fie”. „Prin urmare, le-am pus la îndoială voința de a lupta. Aceasta a fost o evaluare proastă din partea mea, pentru că au luptat curajos și onorabil și fac ceea ce trebuie”, a spus el.
Analiștii militari sunt de părere că acest eșec în a anticipa cât de cât modul în care se vor desfășura ostilitățile pe front se poate compara cel mai bine cu anii 1930, atunci când armata franceză era considerată cea mai puternică forță militară de pe planetă. La fel ca și acum, armata franceză avea cele mai performante tancuri, cele mai moderne avioane de luptă dar și cele mai sofisticate planuri de luptă în cazul unei invazii germane. „Desigur, când această armată franceză a fost de fapt testată în luptă, toate lacunele ei au ieșit la iveală. Germania a cucerit Franța în mai puțin de două luni în 1940. Toată presupusa excelență a armatei franceze în echipament și doctrină a fost inutilă. O serie de probleme, inclusiv logistica proastă, comunicațiile îngrozitoare și moralul scăzut, au afectat o armată în care soldații și ofițerii subiecți se plângeau de conducere inflexibilă, de sus în jos”, a scris într-o analiză pemPhillips O. Brientru The Analitic, profesor de studii strategice la Universitatea St. Andrews din Scoția.
De ce au greșit serviciile de informații occidentale
În opinia profesorului scoțian, analiștii militari occidentali s-au concentrat doar asupra „datelor existente pe hârtie” ce arătau că Rusia și-a modernizat masiv forțele armate în ultimii zece ani investind zeci de miliarde de dolari, că avea în dotare unele dintre cele mai moderne avioane de vânătoare sau unele din cele mai performante tancuri T-90, despre care Moscova spunea că sunt imune și la cele mai avansate sisteme anti-tanc occidentale, precum rachetele Javelin.
„A avea un echipament bun și o doctrină bună dezvăluie puțin despre modul în care o armată se va comporta într-un război. Pentru a prezice acest lucru, trebuie să analizați nu numai echipamentul și doctrina, ci și capacitatea sa de a întreprinde operațiuni complexe, nevoile și structura logistică neplăcută, dar crucială, precum și angajamentul soldaților săi de a lupta și de a muri în războiul specific purtat.
Rusia și Ucraina, destine diferite
Istoricul militar Kamil Galeev, cercetător la Wilson Center, este de părere că diferența în ceea ce privește modul de operare al celor două armate poate fi explicată prin contextul instituțional în care s-au găsit acestea. Dacă în cazul Ucrainei, țara a suferit o înfrângere majoră în 2014 și a implementat, inclusiv cu sprijinul NATO, un program de reforme major, în cazul Rusiei, regimul totalitar și circuitul închis al al analizei critice a făcut ca minusurile armatei să fie ignorate.
„În retrospectivă, totul are sens acum. Ucrainenii au suferit înfrângeri dureroase în 2014, dar nu au fost distruși. Și orice nu te ucide te face mai puternic. Nimic nu stârnește atât de mult evoluția instituțională decât o înfrângere umilitoare și o amenințare existențială care nu ți-a rupt coloana vertebrală.
Din nou, retrospectiv vorbind, slăbiciunea armatei ruse pare logică. De ce Rusia nu poate avea infanterie la fel de bună ca Ucraina? În mare parte pentru că o astfel de infanterie ar reprezenta o amenințare politică pentru Kremlin. Putin nu ar permite să apară infanterie competentă cu moral ridicat. Calitatea proastă a informațiilor pe care Putin le-a primit asupra Ucrainei (toți sunt pro-ruși), supraestimarea lui a capacităților militare ruse are și ea sens. Subordonații evită să raporteze vești proaste unui dictator și îi spun tot ce vrea să audă. E într-o bulă totală”, scrie istoricul Kamil Galeev.
În opinia acestuia, problema sistemică ține de mai mult decât de clasica dihotomie dictatură vs. democrație, ci de un întreg sistem de feedback negativ de care orice instituție are nevoie pentru a-și vedea erorile și a se reforma atunci când este cazul.
„Problema feedback-ului slab slab depășește dihotomia dictatură vs. democrație. O mare parte din dezinformarea rezultă pur și simplu din spiritul corpului de ofițeri. Ofițerii de carieră nu pun mult la îndoială ordinea și doctrina stabilită și, adesea, îi apără de posibilitatea de a fi luați la întrebări de cei din afara sistemului. E posibil ca noi să fi supraestimat capacitatea armatei ruse pentru că aceasta nu este supusă unei critici din exterior. Armata americană este constant criticată de către mass media, think-tank-uri, etc..