Diplomatul Valeriu Turea este deplâns astăzi de toți cei care l-au cunoscut ca om, ca profesionist și personalitate de valoare. La doar 69 de ani, Șeful Biroului Relații cu Diaspora și fostul ambasador în Portugalia, a trecut la cele veșnice lăsând un gol imens în inimile tuturor. Actorul Petru Hadârcă i-a adus un ultim omagiu diplomatului Valeriu Turea, prin intermediul acestei postări virtuale:
,,Râuri de lacrimi și durere nemângâiată… și lumină, multă lumină ne-a lăsat… și a plecat în călătoria fără de întoarcere, omul cu sufletul de pâine caldă, Valeriu Turea.
Plâng astăzi actorii, plâng scriitorii, plâng pictorii, plâng oamenii de cultură, plâng oamenii buni, aici, în Moldova, la Chișinău și la Burlănești, și în lumea întreagă, acolo pe unde se află cei care măcar o dată în viață l-au întâlnit pe Valeriu Turea, omul-lumină, ambasador și diplomat prin vocație, nu doar prin funcțiile pe care le-a deținut în cadrul Ministerului de misiunilor diplomatice începând cu anul 1991 ( ambasador al Republicii Moldova în Portugalia (2010-2015) ministru-consilier al Ambasadei Republicii Moldova la București (2016-2019), director general al Biroului pentru Relații cu Diaspora).
Suflet de poet și de artist, prin felul său de a fi a îmblânzit nu o dată rigiditatea unui sistem protocolar, prin cultura și erudiția sa ne-a reprezentat cu profesionalism, cu demnitate și noblețe în cadrul întrunirilor diplomatice de cel mai înalt nivel, știa să discute cu oficiali de cele mai înalt ranguri și cu oameni simpli de la firul ierbii, a promovat și a construit cu profesionalism și multă dăruire de sine platforme prin care cultura, știința, produsele noastre cele mai bune, oamenii noștri de talent să fie cunoscuți și auziți în lume.
Generozitatea sa intelectuală era necondiționată și infinită – se bucura sincer pentru fiecare dintre noi, cei care scoteam câte o premieră, lansam câte o carte sau realizam câte un vernisaj, generozitatea sa de prieten, de om de omenie era proverbială – pe câți dintre noi ne-a găzduit la propriu, ne-a invitat la masă și ne-a ospătat regește, ne-a însoțit și ne-a ajutat cu tot ce îi era în puteri. Avea un har neprețuit –iubea oamenii și avea grijă să-i pună în lumină.
Credem că această lumină aprinsă în sufletele celor care l-au iubit, stimat și prețuit curge spre cer și îi deschide porțile.Tare mult mai avem nevoie de dumneavoastră aici, printre noi… Tare le mai trebuiți copiilor, Marin, Dragoș și Valeriu, tare vă așteaptă doamna Larisa Turea, și tare mai au nevoie de bunic nepoțeii…Condoleanțe, dragii noștri… Durerea este de nemângâiat…”