1802 tineri ai Universității Tehnice a Moldovei au sărbătorir ieri finalizarea studiilor, informează unica.md. Ceremonia festivă de absolvire a avut locc la Arena Chișinău.
”I-am felicitat pentru alegerea pe care au făcut-o, pentru o carieră de care depinde viitorul nostru și dezvoltarea țării.
Inginerii creează viitorul și mișcă lucrurile înainte prin proiecte inovatoare care ușurează viața oamenilor. Câteva din proiectele dezvoltate de UTM, cu suportul partenerilor internaționali și cu care ne mândrim sunt TUMnanoSAT, primul satelit moldovenesc în spațiu, CIRCLE, Cybercor, ZIPhouse, FabLab sau Tekwill și Agrotek Arena. Prin acestea, ei dau dovadă de inovație, performanță și demonstrează potențialul enorm al oamenilor noștri.
În același timp, îmi exprim recunoștința și față de cei care educă și pregătesc inginerii – profesorii și profesoarele, asistenții și asistentele, întreg personalul UTM de la toate cele 11 facultăți. Fără dedicația și efortul lor, aceste realizări nu ar fi fost posibile.”, scrie premierul pe pagina sa de Facebook.
Elevă din Ungheni cu 10 pe linie la Bacalaureat: Vrea să studieze în străinătate, iar apoi să revină în Moldova
Irina Coșneanu este o elevă din raionul Ungheni care a luat 10 pe linie la examenul național de Bacalaureat. Aceasta spune că vrea să studieze Medicina Dentară în România, apoi să se întoarcă și să muncească în Republica Moldova. Părinții fetei au plecat în Italia ca să-i ofere un viitor mai bun, iar ea și-a purtat de grijă singură și a reușit să devină eminentă.
Irina Coșneanu se numără printre cei 47 de elevi din Republica Moldova care au obținut 10 pe linie în sesiunea de Bacalaureat 2024, transmite moldova.europalibera.org.
Tânăra susține că nu s-a așteptat la asemenea rezultate. „Pentru câteva minute, când am văzut rezultatele, a fost un adevărat șoc emoțional. Am început a sări în sus de bucurie, după care în sufletul meu a început să apară o mândrie”, spune Irina.
Aceasta a învățat la profilul real și spune că, deși s-a pregătit zilnic de examene, presiunea în toți anii de liceu a fost mare. „Mi-am organizat foarte eficient timpul. Zilnic îmi plănuiam tot ce am de făcut. Am găsit timp și să ies afară, și să studiez, și să-mi fac mâncare, pentru că nu este simplu să faci totul singur. (…) Buna mea disciplină, pe care mi-a dat-o mama mea, să fiu responsabilă, încrezătoare și să pășesc cu pași drepți înainte”, a spus eleva.
Părinții Irinei muncesc în Italia și o sprijină financiar. Tot în Italia sunt stabilite și surorile sale mai mari. „Cred că ăsta a fost singurul impediment care pe mine m-a dărâmat un timp. Simțeam că nu sunt aproape de mine, dar singură m-am motivat, ne sunam zilnic”, susține ea.
Irina spune că vrea să meargă la studii în România, iar apoi să revină în Republica Moldova.
„Vreau să fac o facultate de medicină dentară, la Iași. Vreau să mă perfecționez acolo, dar să mă întorc în Moldova, să-mi desfășor activitatea profesională aici. (…) Mulți pleacă cu gândul că aici nu este bine, nu avem viitor, însă eu consider că noi, tinerii, suntem viitorul acestei țări și trebuie să ne întoarcem cu noi puteri, resurse, să îmbunătățim statutul țării. Eu sunt o fire perseverentă și vreau să lupt pentru viitorul acestei țări”, a afirmat Irina Coșneanu.
Acum, tânăra este mândria profesorilor și a administrației din regiune. Directoarea liceului în care a studiat Irina speră că, după examinarea contestațiilor, lista elevilor cu 10 pe linie va crește. „O fetiță care a muncit undeva foarte profund și pe care a trebuit să o descoperim în timp, să-i vedem capacitățile. Avem încă patru pretendenți cărora nu le ajung câteva puncte pentru a avea 10 pe linie”, susține Ana Nucă, directorul Liceului „Vasile Alecsandri” din Ungheni.
Din cei 47 de elevi care au obținut patru note de 10 la BAC, mai mult de jumătate sunt de la liceele din Capitală. Reportajul video poate fi vizionat aici.
Astăzi se împlinesc 75 de ani de la cel mai mare val de deportări staliniste din Basarabia
Operaţiunea IUG a început în noaptea de 5 spre 6 iulie 1949, la ora 2:00 dimineaţă şi a durat până la ora 20:00, seara zilei de 7 iulie. Sovieticii au deportat 11 293 de familii – 35 796 persoane, dintre care 9 864 bărbaţi, 14 033 femei şi 11 889 copii. 7 620 de familii au fost considerate „chiaburi”, iar celelalte acuzate de „colaborare cu fasciştii”, de „apartenenţă la partidele burgheze româneşti sau la secte religioase ilegale”, transmite TVR Moldova.
Aşa cum s-a întâmplat cu deportarea în masă din iunie 1941, nu toţi cei care au fost incluşi iniţial în liste au fost deportaţi. Documentele de arhivă arată în mod concludent că de această dată, vestea despre planificarea unei operaţiuni de deportare a făcut înconjurul provinciei cu săptămâni înainte, graţie informaţiei oferite de anumiţi reprezentanţi ai puterii care şi-au înştiinţat rudele vizate în acest sens.
Autorităţile au încercat să ţină în mare secret măcar data desfăşurării operaţiunii şi din această cauză unele primării au primit listele abia în ziua operaţiunii.
Din totalul de 12 860 de familii incluse iniţial în liste, n-au fost ridicate 1 567 familii, iar acest lucru s-a întâmplat din cauze diferite: 274 familii intraseră între timp în colhoz; 240 – au prezentat chiar în timpul operaţiunii de strămutare, dovezi documentare care atestau că unii membri ai familiei făceau armata; 35 de familii aveau ordine şi medalii sovietice; 508 – îşi schimbaseră domiciliul, iar 105 familii reuşiseră să se ascundă.
Arestările s-au făcut noaptea cu forţele soldaţilor veniţi în sate cu maşinile. Unii cetăţeni care au încercat să scape cu fuga au fost împuşcaţi. Gospodarii arestaţi împreună cu familiile lor, cu copiii, cu bătrâni, fără a li se permite să ia rezerve cu ei, au fost urcaţi cu forţa în vagoane pentru vite şi duşi. Toate bunurile – casele, utilajul ţăranilor deportaţi – au fost transmise colhozurilor, iar o parte din ele au fost furate, vândute de către organele financiare ale raioanelor respective. Multe dintre aceste edificii au fost oferite ofiţerilor care erau aici în NKVD, nomenclaturii etc. Mulţi dintre gospodarii deportaţi nu au mai revenit în patrie, au fost împuşcaţi pe drum, au murit de foame, de boli, de durere sufletească, de muncă peste puterile lor.
În urma deportării din iunie 1949 impactul dorit de autorităţile comuniste sovietice a depăşit toate aşteptările. Acest lucru este adevărat mai ales în ceea ce priveşte efectul asupra ritmului de colectivizare în următoarele luni după deportare. Astfel, numai în lunile iulie – noiembrie 1949 cota gospodăriilor ţărăneşti care au intrat în colhozuri s-a majorat de la 32% la 80% din total, pentru ca să se ridice la 97%. Prin urmare, după operaţiunea de deportare, din iunie 1949, cei care alcătuiau majoritatea populaţiei locale, ţăranii, şi cei care erau cei mai refractari faţă de puterea sovietică, sunt nevoiţi să-şi schimbe atitudinea.
Frica de o nouă operaţiune, poate de o mai mare amploare, a determinat agricultorii individuali să renunţe la gospodăriile lor şi să accepte compromisul cu regimul sovietic, un regim care dăduse de înţeles că nu va cruţa niciun fel de protestatar ori rebel. Mai ales că cei deportaţi în iunie 1949 erau incluşi în categoria celor care nu aveau dreptul să mai revină niciodată pe meleagurile natale, conform unei decizii speciale a autorităţilor de la Moscova.
Conform datelor oficiale, în ziua de 6 iulie 1949, au fost deportate în Siberia 11 293 de familii din Basarabia sau peste 35 mii de oameni. Sursele neoficiale afirmă că aceste cifre nu reflectă întreaga proporţie a dramei moldovenilor, deoarece numărul victimelor deportărilor a fost calculat reieşind din trei membri ai familiilor. Se ştie însă că au fost ridicate familii cu 7-8 şi chiar 14 copii.
Maia Sandu a participat la ceremonia de comemorare a victimelor regimului stalinist
Sâmbătă, 6 iulie, a fost organizat un miting la Monumentul „Trenul Durerii” de pe Aleea Gării, cu ocazia împlinirii a 75 de ani de la cel de-al doilea val de deportări din Basarabia. La ceremonie a participat și conducerea de vârf a țării.
Prezentă la eveniment, șefa statului, Maia Sandu, a declarat că pacea și libertatea de a ne trăi viața în casele noastre în liniște este obiectivul cel mai de preț.
„Noi nu am ales să fim deportați, nimeni nu ne-a întrebat. Noi nu am ales să fim înfometați, uciși, trimiși la război. Neamul nostru a sângerat în timp ce alții ne decideau soarta. Și chiar dacă nu putem schimba trecutul, avem datoria să-l cunoaștem. Să nu uităm niciodată ororile lui și să ne asigurăm că niciodată țara noastră nu va mai trece printr-o asemenea teroare. Avem datoria să ne punem țara la adăpost, să înaintăm sacrificiile înaintașilor noștri care au rămas întotdeauna demni și drepți, să prețuim libertatea câștigată, amintindu-ne de durerea prin care a trecut poporul nostru, să apărăm libertatea de a alege pentru noi, libertatea de a trăi într-o țară în care niciodată să nu fie ridicați noaptea cu pușca la tâmplă copii, mame, tați, bătrâni”, a declarat Maia Sandu.
