Telescopul spațial James Webb de la NASA a surprins primele imagini și spectre ale planetei Marte.
Acesta a oferit o perspectivă unică a planetei noastre vecine cu ajutorul caracteristicilor sale de infraroșu, completând astfel datele adunate cu alte dispozitive.
Webb, o colaborare internațională cu ESA (Agenția Spațială Europeană) și CSA (Agenția Spațială Canadiană), se află la aproape un milion de mile distanță de Pământ, în punctul Lagrange Soare-Pământ 2 (L2), potrivit stirileprotv.ro.
De acolo, Webb a oferit o vedere a discului observabil al lui Marte (porțiunea din partea luminată de soare care este îndreptată spre telescop) și poate surprinde imagini și spectre cu rezoluția necesară pentru a studia fenomene pe termen scurt, cum ar fi furtunile de praf, modelele meteorologice, schimbările sezoniere și procesele care au loc în momente diferite ale unei zile marțiane.
Neighborhood watch. 🔭@NASAWebb captured its first images & spectra of our planetary neighbor, Mars. Webb’s infrared-sensitivity and location gives unique insight to @NASAMars short-term phenomena like dust storms, weather, & seasonal changes. More: https://t.co/EY45qBGTi4 pic.twitter.com/v4u3WK307V
— NASA (@NASA) September 19, 2022
Cum reușește telescopul Webb să reziste strălucirii planetei Marte
Pentru că este atât de aproape de Pământ, Planeta Roșie este unul dintre cele mai strălucitoare obiecte de pe cer noaptea, atât în ceea ce privește lumina vizibilă ochiului uman, cât și în ceea ce privește lumina infraroșie pe care Webb este proiectat să o detecteze.
Acest lucru stârnește provocări speciale pentru telescop, care a fost construit pentru a detecta lumina extrem de slabă a celor mai îndepărtate galaxii din univers. De fapt, Webb este atât de sensibil încât, fără tehnici speciale de observare, lumina infraroșie strălucitoare de pe Marte este orbitoare, provocând un fenomen cunoscut sub numele de „saturația detectorului”.
Astronomii s-au adaptat pentru luminozitatea extremă a planetei Marte, măsurând doar o parte din lumina care a lovit detectoarele, folosind expuneri foarte scurte și aplicând tehnici speciale de analiză a datelor.
Ce arată primele imagini ale lui Webb cu Marte
Primele imagini ale lui Webb cu Marte, surprinse de Camera cu infraroșu apropiat (NIRCam), arată o regiune a emisferei estice a planetei la două lungimi de undă diferite sau culori ale luminii infraroșii.
Imaginea NIRCam cu lungime de undă mai mare arată emisia termică – lumina emisă de planetă pe măsură ce aceasta pierde căldură. Luminozitatea este legată de temperatura suprafeței și a atmosferei.
Cea mai strălucitoare regiune de pe planetă este acolo unde Soarele este aproape deasupra, deoarece este, în general, cel mai cald. Luminozitatea scade spre regiunile polare, care primesc mai puțină lumină solară și este emisă mai puțină lumină din emisfera nordică mai rece, care se confruntă cu iarna în această perioadă a anului.
De ce bazinul Hellas de pe Marte pare mai întunecat decât împrejurimile
Însă, temperatura nu este singurul factor care afectează cantitatea de lumină care ajunge la Webb cu acest filtru. Pe măsură ce lumina emisă de planetă trece prin atmosfera lui Marte, o parte este absorbită de moleculele de dioxid de carbon. Bazinul Hellas, cea mai mare și bine conservată structură de impact de pe Marte, care se întinde pe mai mult de 2.000 de kilometri, pare mai întunecat decât împrejurimile din cauza acestui efect.
O echipă de la Centrul de Zbor Spațial Goddard al NASA a lasat primul spectru de infraroșu apropiat pentru Marte, iar analizele preliminare ale spectrului arată un set bogat de caracteristici spectrale care conțin informații despre praf, nori de gheață, ce fel de roci sunt pe suprafața planetei și compoziția atmosferei. Semnele spectrale – inclusiv văile adânci, cunoscute sub numele de caracteristici de absorbție – ale apei, dioxidului de carbon și monoxidului de carbon sunt ușor de detectat cu ajutorul lui Webb.
În viitor, echipa va folosi aceste date pentru a explora diferențele regionale de pe planetă și pentru a căuta urme de gaze în atmosferă, inclusiv metan și clorură de hidrogen.
