Putin a obținut o victorie-șoc ce ar putea distruge lumea liberă! Războiul energetic al Kremlinului împinge Europa către colapsul economic și socialism

Marea Britanie este acum în mare pericol de a cădea în capcana lui Vladimir Putin. Războiul său economic kamikaze asupra Occidentului va doborî în cele din urmă grupul său dezgustător de criminali de război, dar între timp începe să provoace pagube imense și permanente modului de viață occidental, spre marea bucurie a durilor de la Moscova.

Riscăm să ajungem la o sărăcie lucie, nesupunere civilă, un nou guvern socialist până anul viitor, o destrămare a Regatului Unit, naționalizări, politici de preț și venituri, taxe punitive pe avere și, în cele din urmă, o criză economică și financiară completă și apelul în cele din urmă la colacul FMI. Situația în UE este, dacă este ceva, şi mai proastă.

Riscăm să ajungem la o sărăcie lucie, nesupunere civilă, un nou guvern socialist până anul viitor, o destrămare a Regatului Unit, naționalizări, politici de preț și venituri, taxe punitive pe avere și, în cele din urmă, o criză economică și financiară completă și apelul în cele din urmă la colacul FMI. Situația în UE este, dacă este ceva, şi mai proastă.

Aceasta nu este o pledoarie pentru pacifism, pentru privirea în altă parte când Ucraina este invadată ilegal de un regim sălbatic. Marea Britanie a avut – și rămâne – moral dreptul să susțină Ucraina într-un mod atent calibrat. În schimb, aceasta este o pledoarie pentru o contraofensivă economică, pentru Liz Truss, următorul premier, pentru a aborda războiul economic și energetic al lui Putin.

Intervenția în masă, imediată, este inevitabilă, dar trebuie concepută pentru a evita grăbirea trecerii Marii Britanii la demagogie, bunăstare și planificare centrală socialistă, toate pași pe „drumul spre iobăgie” al lui Hayek pe care elitele de stânga și verzi își doresc să-l luăm. Răspunsul greșit – pentru că se face prea puțin sau pentru că sunt alese soluții greșite – nu ar face decât să avanseze planul general al lui Putin de a paraliza Occidentul.

Energia ieftină și abundentă este esențială pentru societățile noastre de consum. Nu putem amăgi amploarea catastrofei în curs de dezvoltare. Costurile pentru energia casnică și combustibilul pentru vehicule vor crește de la 4,5% din cheltuielile gospodăriilor la începutul lui 2021 la aproximativ 13,4% până în aprilie anul viitor, mult mai mari decât oricând în ultimii 50 de ani, inclusiv în anii 1970, potrivit Carbon Brief. Gospodăriile se pot confrunta cu o creștere a costurilor energiei de 167 de miliarde de lire sterline, sau 7% din PIB, ducând cheltuielile totale la 231 de miliarde de lire sterline, mai mult decât cheltuielile guvernamentale pentru sănătate, și asta înainte ca impactul asupra afacerilor să fie luat în considerare. Creșterea doar pentru consumatori este mai mult decât bugetele combinate pentru apărare și educație.

Acest lucru este echivalent cu un șoc în stil depresiv. Creșterile salariale vor proteja unii lucrători în detrimentul investitorilor, dar – până când și dacă nu scad din nou prețurile la energie – nivelul nostru de viață național va scădea masiv. Națiunea trimite mai multe zeci de miliarde în străinătate pentru a plăti importurile de energie.

Statul se poate împrumuta pentru a amortiza lovitura, reducând consumul viitor pentru a susține standardele de trai actuale, dar sărăcia noastră nu poate fi eliminată prin magie. După ani de QE, există un pericol real ca împrumuturile în exces să declanșeze o inflație și mai mare, rate ale dobânzilor crescânde, reposedări în masă și o criză bancară, așa că prudența este imperativă.

Vestul nu putea face nimic decât să se bazeze pe națiunile OPEC ostile în anii 1970, ultima dată când un război energetic aproape ne-a distrus; dar a fost o eroare de neiertat ca Europa să devină atât de dependentă de aprovizionarea Rusiei și să eșueze atât de lamentabil în a crește producția internă de energie. Francezii au permis chiar și centralele lor nucleare să se închidă.

Putin a lovit la momentul potrivit: economia occidentală zombificată era în stare de colaps. Covid a fost un dezastru al nepregătirii și al erorilor, care a crescut datoriile naționale și inflația și a consolidat o cultură a dependenței. Dar cea mai înțeleaptă mișcare a tiranului rus a fost să înțeleagă cât de sinucigașă a devenit politica noastră energetică. O băutură toxică de ideologie net zero, ipocrizie profundă cu privire la decarbonizarea fără a face efortul nuclear, nimbyismul endemic, pe termen scurt și incompetența statului au slăbit radical Occidentul.

Există patru opțiuni largi de urgență. Primul este ajutorul direcționat: oricine sub un anumit venit primește numerar de la stat, plătit prin împrumut. Unele cazuri nevoiașe ar fi ratate, totuși, și poate face față sistemul de beneficii? A doua este înghețarea prețurilor la energie pentru toți, statul subvenționând achiziția de gaze: aceasta pare „gratuită”, în timp ce de fapt crește masiv datoria națională, ca în Franța. Al treilea este reducerea dramatică a taxelor, lucru pe care stânga îl respinge întotdeauna ca fiind „nețintit” sau „regresiv”. Al patrulea este de a ajuta unele sau toate firmele.

Ori de câte ori este posibil, Truss trebuie să reducă impozitele; ori de câte ori este posibil, ea ar trebui să vizeze ajutorul către familiile și companiile care au nevoie de el și să evite salvarea celor avuți; dacă trebuie să plafoneze prețurile, având în vedere colapsul total al sistemului, are nevoie de o strategie de ieșire; și trebuie să lanseze cel mai mare și mai urgent program de infrastructură energetică din istorie, suspendând în același timp cât mai multe reguli verzi posibil. Ea trebuie să lucreze în mod vizibil cu afacerile, arătându-le alegătorilor că realizează investiții mari în condiții de război, reducând presiunea pentru taxele excepționale confiscatoare.

Pe lângă datoria suplimentară, toate aceste opțiuni vin cu dezavantaje. Toate cele patru sunt înarmate de stânga pentru a schimba permanent politica în direcția lor. Pentru mulți activiști, aceasta este o criză utilă. Ei cer impozite pe avere și suprataxe la impozitul pe venit: ei susțin că acest lucru ar fi „doar” dacă „bogații” beneficiază de îndemnizații nedirecționate sau limite de prețuri. Ei cer „tarife sociale”, în care utilizatorii bogați sau mai mari plătesc suprataxe paralizante.

Dar odată ce astfel de taxe sunt impuse, ele nu dispar niciodată. În Franța, Stânga cere interzicerea piscinelor private, a avioanelor private și chiar a locuințelor decomandate: austeritate verde permanentă. Germanii reduc costurile transportului public, se presupune că pentru a economisi energie, dar într-adevăr pentru a submina mașina privată. În Marea Britanie, există un sprijin uriaș pentru naționalizări, chiar dacă acestea nu ar crește oferta de energie sau nu ar reduce costul acesteia. Plafoanele de preț, devenite mainstream datorită Theresei May, sunt acum norma: tot mai multe salarii și prețuri sunt stabilite de funcționarii publici. Următoarele vor fi supermarketurile?

Un paradox al revanșismului neo-sovietic al lui Putin este că acesta întărește poziția Americii ca lider al Occidentului. SUA au ieșit mai bine din Covid. Ratele dobânzilor sale au crescut mai repede, susținând dolarul. Sistemul său de sănătate nu a căzut ca NHS. Dar politica sa energetică – „Frack, baby, frack”, așa cum au susținut republicanii la începutul anilor 2000 – a fost adevăratul triumf. Tyler Cowen, polimatul Universității George Mason, susține într-un articol pentru Bloomberg că „2022 poate fi amintit ca fiind anul în care standardele de viață din SUA s-au îndepărtat cu adevărat de cele din Europa de Vest”.

De ce, oare de ce, Marea Britanie și Europa și-au permis să devină ostaticii lui Putin?

Editorial semnat de Allister Heath şi publicat de The Telegraph.

Înmormântările nu vor mai fi la fel. Sicriul ar putea fi interzis

Creșterea emisiilor de gaze cu efect de seră îngrijorează tot mai mult oamenii de știință. Motivele sunt multiple. Dar unul dintre ele se reflectă strict la individul uman, la viața, dar și la moartea lui. Spre exemplu, o incinerare cu gaz produce emisii de dioxid de carbon echivalente unui zbor dus-întors de la Londra la Paris, scrie evz.ro.

Aproximativ 80% dintre cei care mor în Marea Britanie sunt incinerați în fiecare an, potrivit unui raport al firmei de consultanță pentru carbon, Planet Mark. Dar și înmormântările tradiționale pot polua.

 Sicriele nebiodegradabile sunt adesea făcute cu substanțe chimice nocive, iar cadavrele sunt îmbălsămate folosind formaldehidă: o substanță care este toxică și care se poate scurge în sol.

Într-un sondaj recent al Co-op Funeralcare, realizat de YouGov, o persoană din 10 a declarat că ar dori o înmormântare mai „ecologică”.

Giulgiu în loc de sicriu

„Nu vreau ca ultimul meu act pe această planetă să fie un act poluant”, explică Rachel Hawthorn, o rezidentă din Hebden Bridge, West Yorkshire, Marea Britanie.

Se pregătește să își facă propriul giulgiu de înmormântare pentru că este îngrijorată de impactul pe care îl au asupra mediului înmormântările și incinerările tradiționale.

„Încerc din greu în viața mea să reciclez, să consum mai puțin și să trăiesc într-un mod prietenos cu mediul, așa că vreau ca și moartea mea să fie la fel”, adaugă ea.

Femeia în vârstă de 50 de ani consideră că giulgiul poate să elimine necesitatea unui sicriu.

Morminte mai puțin adânci

De asemenea, Rachel se ocupă cu sprijinirea persoanelor aflate pe moarte, precum și a celor dragi acestora, pentru a face alegeri informate în ceea ce privește îngrijirea funerară.

„Vreau ca mai mulți oameni să știe că există opțiuni și că nu trebuie să ajungem într-o cutie”, spune ea, potrivit BBC.

Practica de a săpa morminte la o adâncime de 2 m datează cel puțin din secolul al XVI-lea și se crede că a fost o măsură de precauție împotriva ciumei.

Când va veni vremea lui Rachel, aceasta dorește o înmormântare naturală, ceea ce înseamnă utilizarea unui sicriu sau a unui giulgiu biodegradabil într-un mormânt mai puțin adânc.

Straturile superioare ale solului conțin microbi mai activi, astfel încât cadavrele se pot descompune în aproximativ 20-30 de ani, în loc de până la 100 într-un mormânt tradițional.

Lista celor mai slabe parole. Pot fi sparte într-o secundă

Oamenii continuă să se confrunte cu o problemă majoră de securitate cibernetică, utilizând parolele extrem de slabe, care pot fi sparte în câteva milisecunde. Lista anuală publicată de NordPass, un manager de parole, dezvăluie că lipsa creativității și a educației digitale plasează România în rândul țărilor unde siguranța conturilor online este minimă, scrie evz.ro.

„123456” – vedeta nefericită a parolelor

Cea mai comună parolă în 2024 în România rămâne „123456”, urmată de variante similare precum „123456789” și „12345”. Aceste combinații simple de cifre sunt atât de populare încât hackerilor le ia mai puțin de o secundă să le spargă, utilizând tehnici automate de tip „brute force”.

Mai surprinzătoare este apariția în top a parolelor personalizate, cum ar fi „andreea” (locul 9), cu o „rezistență” de doar 17 secunde, și „steaua” (locul 10). Tot pe listă regăsim „parola”, „qwerty123” și „dinamo”. Aceste opțiuni, aparent inofensive, expun utilizatorii la riscuri serioase în fața atacurilor cibernetice.

De altfel, o combinație des întâlnită, „teiubesc” (locul 16), este singura care le creează hackerilor dificultăți mai mari, necesitând aproximativ trei ore pentru a fi spartă.

Top 10 cele mai comune parole alese de români în 2024

  1. 123456 – Timp de spargere: <1 secundă
  2. 123456789 – Timp de spargere: <1 secundă
  3. qwerty123 – Timp de spargere: <1 secundă
  4. parola – Timp de spargere: <1 secundă
  5. 12345678 – Timp de spargere: <1 secundă
  6. 12345 – Timp de spargere: <1 secundă
  7. 1234567890 – Timp de spargere: <1 secundă
  8. andreea – Timp de spargere: 17 secunde
  9. steaua – Timp de spargere: <1 secundă
  10. dinamo – Timp de spargere: <1 secundă

 Parolele slabe și consecințele utilizării lor

Într-o lume digitalizată, parolele slabe reprezintă o invitație deschisă pentru hackeri. În 2023, o grupare de hackeri a reușit să fure peste 100 de milioane de euro în doar doi ani, demonstrând cât de vulnerabile sunt conturile protejate insuficient.

Cezar Bărbuceanu, expert în securitate cibernetică la DNSC, explica pentru libertatea.ro că: „Parolele simple sunt extrem de ușor de spart. Recomandăm utilizarea unui manager de parole care să genereze și să stocheze combinații complexe. Dacă nu se folosește un astfel de instrument, parola ar trebui să includă caractere speciale, majuscule, cifre și să fie cât mai lungă.”

Cum să-ți protejezi conturile mai bine?

Specialiștii în securitate cibernetică recomandă mai multe măsuri pentru a evita situațiile neplăcute:

  • Folosirea unui manager de parole: Aceste aplicații pot genera și stoca parole complexe, iar un utilizator obișnuit, cu peste 100 de conturi online, poate beneficia enorm de pe urma lor.
  • Activarea autentificării multifactoriale (MFA): Adăugarea unui strat suplimentar de protecție, cum ar fi un cod unic trimis pe telefon, crește semnificativ siguranța.
  • Evitarea datelor evidente: Parolele care includ numele utilizatorului, date de naștere sau alte informații personale sunt ușor de ghicit.

Parolele slabe, o problema globală

România nu este singura țară afectată. În clasamentul global, „123456” domină pentru al șaselea an consecutiv, fiind urmată de alte combinații evidente precum „123456789” sau „parola”. De asemenea, nume populare, cum ar fi „andrei” sau „michelle”, și termeni cunoscuți din cultura pop, precum „pokemon” sau „minecraft”, sunt frecvent utilizate.

Educația digitală, o soluție pe termen lung

Soluția pentru reducerea vulnerabilităților online începe cu educația digitală. Într-o epocă în care tehnologia avansează rapid, utilizatorii trebuie să înțeleagă importanța unei parole complexe și să adopte instrumente moderne pentru protecția datelor.

Oamenii sunt îndemnați să-și revizuiască parolele și să adopte obiceiuri digitale mai sigure, protejându-și astfel identitatea și resursele financiare.

Ce se va întâmpla dacă inteligența artificială devine conștientă. Planul cercetătorilor pentru a evita scenariul „Frankenstein”

Evoluția rapidă a inteligenței artificiale a adus în discuție întrebări de etică ce până nu demult apăreau doar în literatura științifico-fantastică: dacă sistemele AI vor putea într-o zi să „gândească” la fel ca oamenii, spre exemplu, vor putea ele să trăiască experiențele noastre subiective? Dacă roboții vor știi ce înseamnă suferința, este omenirea pregătită pentru tratarea lor?

Un grup de filozofi și informaticieni susțin că omenirea trebuie trateze cu seriozitate problema îngrijirii acestor sisteme AI, scrie digi24.ro. Într-un raport publicat luna trecută și citat în revista Nature, ei cer ca firmele de tehnologie AI să nu se preocupe doar de evaluarea sistemelor lor pentru a descoperi dacă au dobândit conștiință de sine și capacitatea de a lua decizii independent, ci să vină și cu politici pentru tratarea AI-ului, dacă aceste scenarii devin realitate. Oamenii de știință spun că dacă nu vom recunoaște că un sistem AI a devenit conștient, acest lucru ar putea duce la neglijarea sa, la vătămare și la suferință. Unii cred că această idee este inutilă, mai ales în condițiile în care inteligența artificială conștientă pare atât de departe și s-ar putea dovedi o realizare imposibilă.

Totuși, „consecințele manifestării [conștiinței] sunt destul de profunde încât nu trebuie să ignorăm această posibilitate”, a scris cercetătoarea Anil Seth de la Universitatea din Sussex, Brighton, Marea Britanie, pentru revista de știință Nautilius. „Problema cu creatura lui Frankenstein nu a fost că a prins viață, ci că era conștientă și putea simți.” Miza este cu atât mai mare cu cât omenirea depinde tot mai mult de aceste tehnologii, a spus și Jonathan Mason, un matematician din Oxford. El susține că găsirea unor metode de evaluare a sistemelor AI pentru a determina dacă au dezvoltat o conștiință ar trebui să fie o prioritate. Oamenii ar putea avea de suferit dacă sistemele AI nu sunt testate corect pentru evaluarea conștiinței, a spus și Jeff Sebo, filozof de la Universitatea New York. Dacă presupunem greșit că un sistem este conștient, ar putea fi alocate fonduri pentru bunăstarea sa care puteau fi folosite mai bine pentru oamenii și animalele ce au nevoie de îngrijire.

În luna septembrie, Organismul consultativ la nivel înalt al Națiunilor Unite privind inteligența artificială a emis un raport legat de felul în care lumea ar trebui să gestioneze tehnologia AI. În document nu se menționează nimic despre conștiința inteligenței artificiale, în ciuda faptului că mai mulți oameni de știință au cerut ca grupul să susțină cercetarea în privința evaluării conștiinței în cazul roboților. Cu toate că nu se știe dacă sistemele AI vor căpăta vreodată conștiință de sine – o stare care este greu de evaluat chiar și la oameni și animale – incertitudinea nu ar trebui să descurajeze eforturile de dezvoltare a unor protocoale pentru evaluarea situației, potrivit lui Sebo. Oamenii de știință au propus o listă de criterii care ne pot ajuta să identificăm sisteme ce au șanse mari de a fi conștiente. Criteriile se bazează pe teorii ale conștiinței din domeniul neuroștiinței.

Dolarul a ajuns la un nivel record pentru ultimele decenii, apreciindu-se față de principalii competitori: euro și yuan-ul chinezesc
Articolul anterior
Trupe ale armatei indiene se alătură unui exercițiu militar rusesc
Articolul următor