Sfânta Parascheva, sărbătoarea fiind numită în popor și Vinerea Mare (a nu se confunda cu Vinerea Paștelui), este considerată ocrotitoarea Moldovei şi a Bucovinei, iar creştinii cred în puterea moaştelor ei de a face minuni.
În cinstea cuvioasei Parascheva s-au construit capele, s-au instalat cruci la întretăierea drumurilor. Chipul ei este zugrăvit pe icoane. Tradiția spune că Sfânta Parascheva a săvârșit mai multe minuni decât numărul stelelor şi nisipul mării, că vindecă şchiopi, surzi, ciungi, ologii şi tot felul de boli, numai prin atingerea raclei.
Considerată una dintre cele mai populare sfinte din tradiţia creştin-ortodoxă, Parascheva, celebrată în fiecare an pe 14/27 octombrie, este mare făcătoare de minuni. În această zi, este interzis să calci, să cosi, să faci mâncare sau alte treburi în gospodărie, dacă vrei să eviţi durerile de cap şi cele oculare.
Conform unei superstiţii străvechi, printre bucatele mâncate sau date de pomană nu trebuie să se numere şi cele cu cruce, nucile, castraveţii sau pepenele roşu. În schimb, e bine să se împartă celor sărmani must şi vin nou, dar şi pâine sau lipie.
Sfânta Parascheva se roagă lui Dumnezeu şi pentru femeile însărcinate. Dacă urmează să devii mamă, se spune în popor că este bine să împarţi bucatele unor copii sărmani. Vei avea astfel parte de ocrotirea Sfintei la naştere, iar naşterea ta va fi una uşoară, fără dureri. Mai mult, se spune că persoanele care nu pot avea copii trebuie să se roage la Sfânta Paracheva pentru o minune
Mai mult, în această zi se fac şi previziuni ale vremii ţinându-se cont de somnul oilor. “Dacă oile dorm înghesuite şi strânse laolaltă în această zi, ciobanii cred că iarna care va veni va fi una lungă, grea şi friguroasă. Dacă în schimb oile dorm risipite, iată un semn că iarna care va veni va fi domoală şi blândă.
Sfânta Parascheva s-a născut în Epivat, Tracia răsăriteană, nu departe de Constantinopol, într-o familie de neam bun şi cu credinţă în Dumnezeu. A primit o creştere aleasă şi educaţie religioasă.
După moarte, moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva au fost găsite întregi şi neputrezite, fiind depuse în Biserica Sfinţilor Apostoli din Epivat, pentru închinare şi cinstire. În anul 1235, moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva au fost mutate la Târnovo, iar după 120 de ani, ele au cunoscut ultima strămutare, de data aceasta spre pământul românesc.
În anul 1641, după ce domnul Moldovei Vasile Lupu (1634-1653) a plătit toate datoriile Patriarhiei din Constantinopol, patriarhul Partenie I (1639-1644), împreună cu membrii Sinodului, a hotărât să-i ofere, drept recunoştinţă, moaştele Cuvioasei Parascheva.
Moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva au fost aşezate în Biserica Mănăstirii Sfinţii Trei Ierarhi din Iași, ctitoria domnitorului Vasile Lupu, în 13 iunie 1641. Au rămas aici până în anul 1884, când au început lucrările de restaurare a lăcaşului, din acest motiv fiind mutate în paraclisul mănăstirii.
În seara zilei de 26 decembrie 1888, după slujba Vecerniei, a izbucnit un incendiu care s-a extins la catafalcul pe care era aşezată racla, arzând mocnit toată noaptea. A doua zi s-a constatat că cinstitele moaşte au rămas neatinse, deşi totul era scrum în jur. Ridicate din mormanul de jar, moaştele Cuvioasei au fost adăpostite provizoriu în altarul paraclisului de la Mănăstirea Sfinţii Trei Ierarhi şi strămutate în noua Catedrală mitropolitană, care a fost sfinţită la 23 aprilie 1887.
