Astăzi, creştinii ortodocşi de stil vechi îl cinstesc pe Sfântul Ioan Teologul, numit în popor şi Evanghelistul. Tot astăzi, în bisericile din țară sunt oficiate slujbe, iar în unele localităţi se sărbătoreşte hramul.
Sfântul Ioan a fost cel mai tânăr dintre cei doisprezece apostoli şi a scris Evanghelia care îi poartă numele: trei epistole canonice şi Apocalipsa.
Viaţa Sfântului Apostol Ioan Teologul
S-a născut cu puţin timp înainte de anul 10 d.Hs., în Betsaida Galileii, primind numele de Ioan, care în ebraică, înseamnă „Domnul a dăruit har”. Aşezată pe malul vestic al Tiberiadei, Betsaida Galileii, sau „casa pescarilor”, cum i se spune în evreieşte, era un sătuc sărăcăcios, ai cărui locuitori, iudei şi străini, se îndeletniceau cu pescuitul. De aici, peştele afumat sau uscat era vândut în toată ţara.
Numită de profetul Isaia „Galieea neamurilor”, această provincie palestiniană era locuită de greci, fenicieni, canaanei, sirieni, care se alăturaseră iudeilor. Cu toate că iudeii din jurul Ierusalimului dispreţuiau provincia Galileii, din cauza popoarelor păgâne care se aşezaseră acolo şi a sărăciei în care locuiau, Hristos a poposit îndelung pe acele meleaguri, de acolo alegându-şi ucenicii, acolo învăţând mulţimile şi săvârşind multe din faptele Sale minunate.
Dreptul Iosif, logodnicul Sfintei Fecioare Maria, a fost căsătorit cu Salomeea, fiica lui Agheu, care era fratele arhiereului Zaharia şi fii ai lui Varahie. Cu Salomeea, Iosif a avut patru fii: Iacov, Simon, Iuda şi Iosie şi trei fiice: Ester, Maria şi Salomeea, care va deveni soţia lui Zevedeu şi mama Apostolilor Iacov şi Ioan.
Sfântul Ioan fost unul dintre primii ucenici ai lui Iisus. El L-a descoperit pe Iisus prin Ioan Botezătorul.
Născut fiind în Palestina ca fiu al lui Zevedeu şi frate al Apostolului Iacov, cunoaşte bine locurile, persoanele şi evenimentele care privesc viaţa Lui Iisus; de aceea, vorbeşte ca un martor ocular.
Tradiţia a recunoscut în el pe „ucenicul pe care-l iubea Iisus”. El face mereu parte din grupul restrâns pe care Iisus îl ia cu Sine în anumite momente deosebite: îl găsim alături de Petru şi Iacov la Capernaum, când Iisus o vindecă pe soacra lui Petru în casa lui Iair, a cărui fiică este înviată din morţi de Iisus la schimbarea la faţă pe Muntele Măslinilor, când aflat în faţa măreţiei Templului, Iisus vorbeşte despre sfârşitul oraşului şi al lumii şi, în Grădina Ghetsimani, când Iisus se roagă înainte de Pătimirea Sa.
Cu puţin timp înainte de Paşti, Iisus trimite doi ucenici să pregătească sala pentru cină: pe Petru şi pe Ioan. Poate că această poziţie importantă a lui Ioan în grupul celor doisprezece explică iniţiativa luată într-una din zile de mama sa: ea i-a cerut Lui Hristos ca cei doi fii ai săi, Iacov şi Ioan, să stea de-a dreapta şi de-a stânga Sa în Împărăţie. După Înviere, îi găsim pe fiii lui Zevedeu, alături de alţi câţiva ucenici, la pescuit.
La intervenţia Celui Înviat, are loc pescuirea minunată: Ioan va fi cel care-L va recunoaşte primul pe Domnul şi Îl va arăta lui Petru.
Conform Tradiţiei, Ioan este „ucenicul iubit” care îşi pune capul pe pieptul Învăţătorului în timpul Cinei de Taină, stă la picioarele crucii împreună cu Mama lui Iisus şi este martor al Mormântului gol şi al prezenţei Celui Înviat.
Ioan o ia pe Mama lui Iisus în casa sa. Dincolo de această trăsătură anecdotică, dar şi emoţionantă, pare să fie vorba despre destinul comunităţii ioanice şi prin ea, de întreaga Biserică: relaţia cu Mama atestă fidelitatea faţă de Fiul şi constituie una dintre referinţele sale fondatoare. Astfel, a IV-a Evanghelie acordă Mariei, Mama lui Iisus, locul care i se cuvine în inima Bisericii.
