Distribuie Mii de kilometri de canale de irigații săpate în perioada islamică a Spaniei au fost abandonate în secolul XX. Un proiect al Universității din Granada își propune să le repună în funcțiune pentru a ajuta comunitățile rurale confruntate cu seceta și pentru a sprijini agricultura durabilă scriu New York Times și El Pais, citate de libertatea.ro.
Undeva în munții din sudul Spaniei, aproximativ 40 de persoane înarmate cu furci și lopeți s-au apucat să curețe un canal de irigație construit cu secole în urmă și ignorat pentru multă vreme. „Este o chestiune vitală”, a explicat pentru New York Times Antonio Jesús Rodríguez García, un fermier din satul vecin Pitres, cu o populație de 400 de locuitori. „Fără această apă, fermierii nu pot cultiva nimic, satul nu poate supraviețui” a spus el. Căldura extremă care a lovit mare parte din sudul Europei în această săptămână nu a ocolit Spania, unde temperaturile au atins marți 42 de grade Celsius, plasând jumătate din teritoriu sub alertă meteo portocalie și roșie.
Țara a fost lovită de primul val de căldură în aprilie când temperaturile s-au apropiat de 40 de grade Celsius. Iar seceta se prelungește de multă vreme. În primăvară autoritățile anunțau că Spania înregistra 36 de luni consecutive cu precipitații sub medie. Rezervoarele erau la 50% din capacitate – ușor mai mare decât anul trecut, dar tot sub media ultimului deceniu. În vreme ce unele regiuni au început să restricționeze consumul de apă, Madridul a cerut ajutorul UE, subliniind că seceta „este mult mai accentuată în Spania” decât în alte țări.
Studiile au avertizat deja că, sub efectul valurilor de căldură și al secetei prelungite, trei sferturi din țară se află sub risc de deșertificare. Confruntați cu această realitate, fermierii, voluntarii și cercetătorii spanioli au căutat soluții în trecutul țării, apelând la o rețea extinsă de canale de irigații construite de mauri, populația musulmană care a cucerit Peninsula Iberică în Evul Mediu.
Mii de kilometri de canale
Canalele – numite „acequias”, de la cuvântul arab „as-saqiya”, care înseamnă „conductă de apă” – au făcut viața posibilă într-una dintre cele mai aride regiuni din Europa, alimentând fântânile maiestuosului palat Alhambra și transformând regiunea, Andaluzia, într-o putere agricolă.
Multe acequias au fost lăsate în paragină în perioada anilor 1960, când Spania a trecut la un model agricol intensiv, care favoriza rezervoarele, iar mulți spanioli au părăsit zonele rurale pentru orașe.
Pe măsură ce rețeaua de canale nu a mai fost utilizată, au dispărut și cunoștințele și tradițiile străvechi care permiteau aducerea apei în cele mai îndepărtate colțuri ale Andaluziei. Acum, acest sistem complex, considerat un instrument eficient și cu costuri reduse pentru atenuarea efectelor secetei, este reînviat scrie New York Times.
„Acequias au fost capabile să reziste la cel puțin o mie de ani de schimbări climatice, sociale și politice”, a declarat pentru cotidianul american José María Martín Civantos, arheolog și istoric care coordonează un proiect major de restaurare.
„Deci, de ce să ne lipsim de ele acum?” a întrebat el. Civantos a explicat că maurii au construit cel puțin aproape 25.000 de kilometri de acequias în provinciile andaluze Granada și Almeria, în ceea ce era atunci Al-Andalus. El a spus că, înainte de acequias, localnicilor le era greu să se cultive alimente în climatul instabil al Mediteranei, cu secete periodice. Deși Peninsula Iberică dispunea deja de sisteme de irigații foarte sofisticate, cum ar fi apeductele romane, arabii au plasat irigațiile în centrul producției. Canalele de irigații, sistemele de drenaj și barajele nu numai că au făcut posibilă adaptarea unor noi culturi tropicale la climatul mediteranean, cum ar fi citricele, trestia de zahăr, bumbacul, orezul, anghinarea și spanacul, dar au facilitat și diversificarea și creșterea productivității, generând un surplus esențial pentru dezvoltarea industriei și a comerțului în orașe precum Almeria și Granada.
