Un bărbat de 46 de ani din Statele Unite poate vorbi în peste 40 de limbi străine, inclusiv în română, pe care o vorbește fluent, dar cu toate acestea nu are studii superioare și lucrează ca spălător de covoare. Este unul dintre cazurile, extrem de rare, de persoane hiperpoliglote. Cotidianul The Washington Post, care îi publică povestea extraordinară, a încercat să găsească explicații pentru capacitatea lui ieșită din comun de a memora limbi străine și l-a convins să meargă la un centru specializat, unde i s-a făcut o scanare a creierului prin intermediul unui RMN.
Într-un oraș plin de diplomați și ambasade, unde traducătorii pot avea salarii cu șase cifre la Departamentul de Stat sau la Fondul Monetar Internațional, unde competența lingvistică este combustibil pentru CV-uri, Vaughn Smith curăță, cu mai puțin de 20 de dolari pe oră, covoare din casele unde pe pereți sunt atârnate amintiri de călătorie din locuri în care i-ar plăcea și lui să ajungă într-o zi.
În spatele modestiei lui, stau însă un secret și o minte cu abilități ieșite din comun. Vorbește fluent, spune el, opt limbi: engleză, spaniolă, bulgară, cehă, portugheză, română, rusă și slovacă. Dar poate să poarte o conversație în alte 25 de limbi. De fapt, își subestimează abilitățile. Se descurcă în cel puțin 37 de limbi, dintre care 24 le vorbește suficient de bine pentru a purta conversații lungi. Poate citi și scrie în opt alfabete. Poate povesti în italiană, finlandeză și în limbajul american al semnelor. Învață singur limbi indigene, de la Nahuatl din Mexic, la dialectul Salish din Montana. Calitatea accentului său în olandeză și catalană îi uimește pe vorbitorii nativi.
Ce limbi știe Vaughn Smith
Hiperpoligloții ca Vaughn au niveluri diferite de expertiză în limbile pe care le vorbesc. Iată cum își definește chiar Vaughn abilitățile:
Fluent – poate purta cu ușurință o conversație pe orice subiect, poate citi și scrie fără dificultate în:
- Engleză
- Spaniolă
- Portugheză
- Rusă
- Cehă
- Slovacă
- Bulgară
- Română
Conversațional – este capabil să aibă conversații aprofundate, pe o gamă largă de subiecte, dar uneori trebuie să se oprească pentru a se gândi la anumite cuvinte, însă poate citi și scrie în:
- Croată
- Finlandeză
- Italiană
- Letonă
- Nahuatl
- Sârbă
Intermediar – poate purta conversații simple despre mai multe subiecte, dar are nevoie de mai multe pauze, poate citi și scrie câte ceva.
- Limbajul american al semnelor
- Catalană
- Olandeză
- Franceză
- Germană
- Maghiară
- Islandeză
- Irlandeză
- Norvegiană
- Poloneză
Noțiuni de bază – poate vorbi și înțelege o mare varietate de fraze pe teme de bază, cum ar fi viața de zi cu zi și călătoriile, poate scrie și citi în unele dintre ele, dar nu în toate.
- Amharică
- Arabă
- Estoniană
- Georgiană
- Greacă
- Ebraică
- Indoneziană
- Japoneză
- Lakota (dialect amerindian)
- Lituaniană
- Mandarină
- Navajo
- Salish
- Singaleză
- Suedeză
- Ucraineană
- Galeză
O oarecare familiaritate – cunoaște aproximativ 100 de cuvinte și fraze de prezentare
- Mongolă
- Vietnameză
- Tzotzil
- Zapotec
Cum a început fascinația pentru limbi străine
Cum a ajuns Vaughn la o asemenea performanță? Ce se întâmplă în creierul său? Și de ce își câștiga existența curățând covoare? Sunt întrebările la care a încercat să găsească răspuns reporterul „The Washington Post”, care a petrecut două luni alături de el.
Vaughn nu este interesat să impresioneze pe nimeni. A numărat și a enumerat limbile pe care le știe doar pentru că i-a cerut jurnalista Jessica Contrera. Dar este conștient că poate să-și amintească nume, numere, date și sunete mult mai bine decât majoritatea oamenilor. Chiar și pentru el, acest lucru a fost întotdeauna un mister. Dar știe exact care a fost motivul pentru care și-a dedicat viața învățării atâtor limbi.
A crezut, la început, că există doar două limbi. Engleza, așa cum vorbea tatăl său, și spaniola, pe care o vorbea mama sa. Lui Vaughn îi plăcea să-și viziteze familia din Orizaba, Mexic, și îi plăcea felul în care sunau cuvintele spaniole. Dar crescând în Maryland, a încercat adesea să nu le folosească. Nu voia să se simtă mai diferit decât era deja față de ceilalți copii. Spaniola a fost primul lui secret.
Când niște veri îndepărtați ai tatălui său au venit în vizită din Belgia, au folosit cuvinte diferite de cele pe care Vaughn le auzise vreodată. De atunci, a fost fascinat de fiecare limbă nouă pe care o întâlnea.
A descoperit discurile în franceză ale mamei sale. La una din slujbele de meșter ale tatălui său, a găsit un dicționar german.
Un băiat din Uniunea Sovietică a venit în clasa sa de la gimnaziu. A cumpărat un ghid pentru începători în limba rusă. La scurt timp după aceea, a auzit o rusoaică într-un magazin alimentar. A mers la ea și a întrebat-o în rusește, așa cum învățase din ghidul de conversație: Bună ziua, ce mai faceți? I-a explicat că încearcă să învețe rusă și i-a plăcut cum femeia s-a luminat la față. „Ca și cum ar fi fost lovită de un strop de fericire”, își amintește Vaughn.
În acest timp, profesorii și părinții săi îl priveau adesea cu dezamăgire. Nu avea rezultate strălucite la școală, părea distrat și deseori simțea că nu se integrează.
„Simt că nu am știut cum să-l îndrum ca să se descurce mai bine”, spune acum mama sa, Sandra Vargas, cu care Vaughn locuiește în Maryland și de care are grijă, femeia fiind bolnavă de Parkinson.
Cum a învățat română
Sandra avea 20 de ani, se afla în plin divorț și îi creștea pe Vaughn și pe fratele său într-o țară cu totul nouă pentru ea. Când și-a dat seama că fiul ei nu se conecta cu alți copii așa cum ar fi trebuit, l-a dus la un psiholog, care i-a spus că Vaughn era doar „muy, muy intelligente” (foarte, foarte inteligent, în spaniolă – n.r). Dar pe măsură ce băiatul a crescut, mama a înțeles că era mai complicat de atât.
„Nu doar că are un creier mare, dar are și o inimă mare. Și asta este problema”, spune Sandra. „Pentru că el este foarte sensibil. Și tinde să creadă că nu este dorit sau că nu este iubit”, explică femeia.
Într-un mediu în care tot timpul simțea că nu i se potrivește, el se conecta într-un mod în care nimeni altcineva nu o putea face.
La 14 ani, Vaughn s-a mutat cu tatăl său, într-un apartament la subsol aflat nu departe de numeroasele ambasade din Washington D.C. Nu mai trebuia să se teamă să arate că este diferit de colegii săi de clasă. Elevii de la liceul lui erau din întreaga lume și vorbeau alte limbi. Exista o gașcă de elevi brazilieni, așa că a început să învețe portugheza… S-a împrietenit cu un frate și o soră, care îi scriau liste de fraze în limba română și efectiv Vaughn le memora pe toate. Când a observat o fată etiopiană timidă, a rugat-o să îl învețe amharică…
În weekend-uri, lua autobuzul până la biblioteca Martin Luther King Jr., unde descoperise că exista cea mai bună colecție de cărți de limbi străine din oraș. Vaughn spune că de fiecare dată când citește ceva într-o carte, își poate aminti apoi totul aproape perfect.
De ce nu și-a continuat studiile
Dar la 17 ani, mama sa l-a mutat înapoi în Maryland. Vaughn a fost admis la cursul de limbă rusă de cel mai înalt nivel în noua sa școală, deși nu mai făcuse niciodată ore de rusă.
Diploma sa de absolvent de liceu avea să fie însă ultima pe care o va primi. Un consilier l-a încurajat să se înscrie la o școală de meserii pentru asistenți medicali, dar nu a fost admis. „Odată ce s-a întâmplat acest lucru, am renunțat la idee, iar acesta a fost finalul” studiilor, își amintește Vaughn.
Și așa a început o maturitate marcată de slujbe de ocazie. Vaughn a fost zugrav, bodyguard, tehnician pentru o trupă de punk rock și curier.
Prietenii săi l-au încurajat să-și facă un canal pe YouTube, dar după o criză de depresie, a încetat să mai filmeze.
În zilele în care nu are covoare de curățat, îl ajută pe un prieten cu geamurile clădirilor de birouri.
La un moment dat, i-a plimbat câinii colecționarei de artă cehe Meda Mládková, văduva unui guvernator al Fondului Monetar Internațional. Aceasta l-a păstrat ca îngrijitor al casei sale din Georgetown și atunci a fost perioadă în care chiar a putut să-și exerseze cunoștințele în limbi străine. Vizitatorii casei vorbeau aproape toate limbile est-europene și, în scurt timp, la fel a făcut și Vaughn.
După liceu, nu mai avusese niciodată șansa de a susține un test de competență în vreo limbă. Și cu cât învăța mai mult, cu atât înțelegea mai mult complexitatea a ceea ce înseamnă să știi cu adevărat o limbă.
Ce sunt hiperpoligloții
Hiperpoligloții sunt persoane care, după definiția unui expert, pot vorbi cel puțin 11 limbi. Sunt rare astfel de persoane, dar au existat mai multe cazuri documentate de astfel de legende lingvistice, fiecare dintre ele ridicând întrebări despre limitele potențialului uman.
Cel mai cunoscut caz de testare a abilităților hiperpoligloților a fost un concurs din 1990, care își propunea să-l găsească pe cel care vorbește cele mai multe limbi străine în Europa. Participanții au purtat scurte conversații cu vorbitori nativi sau avansați, care le-au acordat puncte în funcție de competențele lor aparente. Câștigătorul, un organist scoțian pe nume Derick Herning, a demonstrat o competență semnificativă în 22 de limbi. Se spune că ar mai fi învățat cel puțin încă opt până când a murit, în 2019.
Herning a fost detronat însă în Cartea Recordurilor de un hiperpoliglot care pretindea că vorbește 59 de limbi – dar care a dispărut din lumina reflectoarelor după o apariție televizată în care nu a reușit să răspundă la întrebări în mai multe dintre aceste limbi. Unii au spus că era un impostor; alții au fost de părere că pur și simplu a intrat în panică, din cauza presiunii.
Pe de altă parte, mulți dintre cei mai cunoscuți hiperpoligloți ezită să răspundă la întrebarea „Câte limbi vorbiți?”, deoarece știu că orice limbă străină are numeroase nuanțe și complexități.
Pe parcursul a două luni, reporterul „The Washington Post” a verificat abilitățile lingvistice ale lui Vaughn, a intervievat 10 persoane care l-au văzut ani de zile folosindu-și cunoștințele și l-a urmărit în timp ce purta conversații în 17 limbi. L-a dus la o conferință internațională pentru poligloți și l-a văzut acolo pe Vaughn trecând de la o limbă la alta în timp ce vorbea și povestea cu participanți în galeză, bulgară, sârbă, norvegiană și altele.
O posibilă formă de autism?
Pentru Vaughn, fiecare limbă este de fapt o poveste despre oamenii de care s-a legat.
A învățat câteva cuvinte în japoneză de la personalul unui restaurant unde se oferea voluntar să curețe acvariul de pești o dată pe săptămână. Când nepoatei sale i-a plăcut cum suna cuvântul „pui” în limba salish (trib amerindian), au început să o studieze împreună, s-au împrietenit cu conducătorii școlii de limbi străine din Rezervația indiană Flathead și au călătorit de două ori la Arlee, în Montana.
La un moment dat, Vaughn a întâlnit o profesoară paraguayană pentru copii cu nevoi speciale, care, pe lângă faptul că l-a dus în casa familiei sale din New York pentru a-l învăța guarani, i-a vorbit despre elevii autiști din clasa ei.
Când i-a explicat trăsăturile asociate cu apartenența la spectrul autist, acestea i s-au părut foarte familiare lui Vaughn. Poate că acesta, s-a gândit el, era motivul pentru care nu-și înțelesese profesorii și pentru care unii adulți îl considerau nepoliticos, poate de aceea oamenii îi spuneau că și-ar putea folosi talentul pentru tot felul de cariere, dar el nu prea știa unde să caute sau ce pași ar trebui să facă pentru a obține un loc de muncă mai profesionist. „Bineînțeles, am încercat, dar nimic nu a funcționat”, spune el.
De 46 de ani nu-și atinge potențialul, de mai bine de 20 de ani trece printr-o formă de tristețe, iar pe braț are tatuat în armeană cuvântul „răzbunare”.
Ce a arătat scanarea creierului lui Vaughn Smith
O cercetătoare în neuroștiințe, Evelina Fedorenko, încearcă la Boston de mai mulți ani să descopere care este secretul persoanelor cu abilități lingvistice avansate, ce îi deosebește pe poligloți și hiperpoligloți de oamenii obișnuiți?
Deși motivele pentru care oamenii învață limbi străine sunt diferite, întrebarea pe care acest laborator și-o pune despre ei este aceeași: sunt creierele lor fundamental diferite de creierele celor care vorbesc o singură limbă?
Timp de două ore, creierul Vaughn Smith a fost scanat printr-un examen RMN funcțional, trecând printr-o serie de teste: a citit cuvinte în limba engleză, a urmărit cum se mișcă pătrate albastre și a ascultat limbi străine, unele pe care le cunoștea, pe altele nu. În tot acest timp, aparatul a înregistrat imagini tridimensionale ale creierului lui Vaughn la fiecare două secunde.
Fiecare imagine împarte, în esență, întregul său creier în cuburi de doi centimetri și monitorizează cantitatea de oxigen din sânge în fiecare dintre ele. De fiecare dată când zonele de procesare a limbajului sunt activate, acele celule folosesc oxigen, iar sângele intră pentru a le reface rezerva. Urmărind locul în care au loc aceste schimbări, cercetătorii pot identifica exact ce părți ale creierului lui Vaughn sunt folosite pentru limbaj.
„Am presupus că zonele lingvistice ale lui Vaughn vor fi masive și foarte active, iar ale mele patetic de mici. Dar scanările au arătat contrariul: părțile din creierul lui Vaughn folosite pentru a înțelege limbajul sunt mult mai mici și mai liniștite decât ale mele. Chiar și atunci când citim aceleași cuvinte în limba engleză, eu îmi folosesc mai mult din creier și lucrez mai mult decât el”, mărturisește jurnalista de la Washington Post, care a făcut și ea experimentul, odată cu Vaughn.
„Este posibil ca Vaughn să se fi născut cu zonele sale lingvistice mai mici și mai eficiente. Este posibil ca creierul său să fi început ca al meu, dar pentru că a învățat atât de multe limbi străine în timp ce încă se dezvolta, dedicarea sa i-a transformat anatomia. S-ar putea să fie ambele. Până când cercetătorii nu vor putea scana persoanele care învață limbi străine pe măsură ce acestea cresc, nu există nicio modalitate de a ști cu siguranță”, mai scrie jurnalista Jessica Contrera.
În final, ea spune că experiența de a-l cunoaște pe Vaughn a condus-o spre o concluzie sigură: depunând efortul de a învăța limba cuiva, îi arăți de fapt că apreciezi cine este cu adevărat.
sursa: www.digi24.ro
