Preotul moldovean Ion Grebănosu, liderul comunității ortodoxe moldovenești din Trentino și protopop – paroh al Bisericii Ortodoxe a Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, prezent în Rovereto din 2008, își completează veniturile lucrând de mai mult timp ca șofer pe autobuz.
Această situație neobișnuită vine ca o necesitate, având în vedere că preoții ortodocși nu beneficiază de un salariu fix, ceea ce îl obligă pe părintele Grebănosu să găsească alte surse de venit pentru a-și întreține familia, relatează presa italiană citată de rotalianul.com. „Înainte lucram ca șofer cu normă întreagă, acum am un program mai flexibil”, a mărturisit el.
Preotul Grebănosu are 54 de ani, este căsătorit cu Tatiana și are trei copii: două fiice, Ionela 30 de ani, Aleftina de 27 și un fiu, Teopemt, de 28 de ani.
„Deoarece preoții noștri nu au un tip de remunerație fixă, majoritatea dintre noi caută un loc de muncă în zilele lucrătoare pentru a acoperi diverse cheltuieli și pentru a-și susține familiile”, a explicat preotul moldovean.
El a fost nevoit să devină șofer de autobuz, o meserie pe care o practică periodic prin intermediul unui contract flexibil, ce îi permite să intervină când colegii șoferi sunt bolnavi sau în vacanță.
În august 2023, compania pentru care lucra ca șofer a pierdut un contract important cu Trentino Trasporti, iar sănătatea sa a devenit precară din cauza problemelor de inimă și a efectelor post-COVID de care a suferit.
Această situație l-a forțat să reducă orele de muncă și să se adapteze la un program mai flexibil.
„Am lucrat ca șofer cu normă întreagă, chiar dacă uneori a fost puțin greu să împac munca cu rolul meu de ghid spiritual care trebuie să răspundă diferitelor nevoi din biserică și din comunitate.
A fi preot paroh este o misiune care trebuie să aibă prioritate, dar, datorită înțelegerii încheiate cu compania de a avea weekendul liber pentru a celebra liturghia și a fi la dispoziție credincioșilor, am reușit mereu”, a afirmat el.
Biserica Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, situată într-o fostă mănăstire restaurată în 2009 cu ajutorul enoriașilor, nu doar că servește nevoile spirituale ale credincioșilor, dar joacă un rol vital în integrarea moldovenilor în Italia.
Aceasta oferă cursuri de limbă, cateheză, desen și dansuri tradiționale pentru copii, precum și suport pentru adulții în căutare de locuri de muncă sau locuințe.
Amestecarea rolurilor religioase și civile evidențiază adaptabilitatea și dedicarea preotului moldovean în servirea comunității sale.
El continuă să fie o figură centrală pentru mulți, oferind nu doar îndrumare spirituală, dar și suport concret în viața de zi cu zi.
