Fostul adjunct al procurorului Găgăuziei, avocatul Vladimir Cimpoeș, vine cu o analiză cu privire la pedeapsa pe care o poate primi tânăra de la Comrat care și-a spintecat mama. Acesta precizează că prevederile legislației R. Moldova nu permit aplicarea în privința acesteia a detențiunii pe viață, relatează deschide.md.
Mai mult ca atât, ea ar putea beneficia de reducerea cu o treime a pedepsei în cazul în care își va recunoaște vina, ceea ce ar însemna că tânăra ar urma să fie condamnată la închisoare pentru un termen de la 10 la 13 ani.
Astfel, susține juristul, potrivit art. 145 al. 2 (lit. j) al Codului Penal, „omorul săvârșit cu deosebită cruzime, precum şi din motive sadice” se pedepseşte cu închisoare de la 15 la 20 de ani sau cu detenţiune pe viaţă. Totuși, potrivit art. 71 al. 3 al Codului Penal, „detenţiunea pe viaţă nu poate fi aplicată femeilor şi minorilor”.
La fel, menționează fostul procuror, potrivit art. 3641 al. 8 al Codului de procedură penală „inculpatul care a recunoscut săvârşirea faptelor indicate în rechizitoriu şi a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare”.
„Ce avem:
– detențiunea pe viață nu va fi aplicată (femeie);
– pedeapsa maximă care poate fi aplicată de instanță în cazul recunoașterii vinovăției și examinării cauzei în procedură simplificată este de 13 ani și 4 luni de închisoare. Pedeapsa minimă aplicată va fi de 10 ani;
O pedeapsă mai dură nu poate fi aplicată. Nu este vina procurorilor sau judecătorilor. Aceasta este legea.
PS. Acest scenariu este valabil doar în cazul în care inculpata va fi recunoscută sănătoasă psihic”, a precizat el.
Cimpoeș precizează că ar urma să fie efectuată și expertiza judiciară a stării psihice a inculpatei.
Potrivit lui, specialiștii „identifică repede simulările”, însă în cazul în care ea va fi recunoscută drept iresponsabilă, atunci urmează tratamentul în spitalul de psihiatrie, iar termenul tratamentului depinde de decizia medicilor și starea de sănătate a pacientului.
Mai exact, fostul procuror face referire la art.23 al.1 din Codul Penal care prevăd că „nu este pasibilă de răspundere penală persoana care, în timpul săvârşirii unei fapte prejudiciabile, se afla în stare de iresponsabilitate, adică nu putea să-şi dea seama de acţiunile ori inacţiunile sale sau nu putea să le dirijeze din cauza unei boli psihice cronice, a unei tulburări psihice temporare sau a altei stări patologice”.
După perioada de tratament, ea ar urma să fie eliberată de la răspunderea penală pentru crima comisă.
„Instanţa de judecată, în temeiul avizului instituţiei medicale, dispune încetarea aplicării măsurilor de constrângere cu caracter medical în cazul însănătoşirii persoanei sau al unei astfel de schimbări a caracterului bolii care exclude necesitatea aplicării acestor măsuri”, precizează juristul.
Astfel, după eliberare aceasta va reveni acasă și se va afla sub supraveghere medicală obligatorie.
