Viața Angelinei Jolie după divorț. Actrița a făcut dezvăluiri inedite

27/07/2017

News

Viața Angelinei Jolie după divorțul de Brad nu a fost deloc ușoară, dar ea și-a asumat rolul de mamă singură și a încercat să își continue proiectele de pe plan profesional. În plus, a mai făcut o mărturisire: suferă de o boală care se numește Paralizia Bell. Angelina Jolie a acordat un amplu interviu publicației Vanity Fair, actrița și-a deschis sufletul cum nu a mai făcut-o până acum.

După cum menționează autoarea interviului, Evgenia Peretz, Angie pare că însumează două persoane diferite. Pe de o parte, este o mamă singură care încearcă să facă tot ce este mai bun pentru cei șase copii, dar, tot pe plan personal, este și o femeie rănită, care a suferit o traumă după despărțirea de Brad.

După destrămarea căsniciei, Angie a început o nouă etapă din viata ei. Nu s-a mutat pe proprietățile deținute împreuna cu Brad, nici măcar în Chateau Miraval din sudul Franței sau în vila din New Orleans, ci a decis să își cumpere o nouă locuință. Aceasta i-a aparținut lui Cecil B. DeMille, celebrul fondator al cinematografiei americane. Vila are șase dormitoare și 10 băi și se află în Los Feliz, California. Îi aminteste actritei de epoca de aur a Hollywood-ului. Când jurnalista de la Vanity Fair i-a luat interviul, fosta soție a lui Brad se mutase de doar patru zile în noua casă.

Brad și-a cerut scuze în mod public, dar Angie a continuat procedura de divorț

Viața Angelinei Jolie după separarea oficială, dar și după relația de 12 ani cu actorul american a cunoscut multe greutăți, iar totul a culminant cu luna septembrie a anului trecut, când vedeta și-a luat inima în dinți și a depus actele de divorț. Cei doi au împreună șase copii, din care trei biologici (Shiloh, Vivienne, Knox) și trei adoptați (Maddox, Pax, Zahara). Angie a cerut custodie unică pentru copii, mai ales în urma evenimentului nefericit de la bordul unui avion privat, când a fost raportată o altercație atât verbală, cât și fizică între Brad și Maddox. În urma anchetei FBI, s-a stabilit că actorul nu și-a abuzat copiii. Brad a încercat să își spele păcatele în fața fostei soții și a mărturisit de curând într-un interviu că are probleme cu băutura și a dat de înțeles că regretă faptele sale și că o apreciază mult pe Angie. Cu toate acestea, avocații actorilor înca negociază termenii divorțului și nu au finalizat procedurile de divorț.

Viața Angelinei Jolie după divorț? Mult mai complicată, mai ales că trebuie să le facă singură pe toate. Și, trebuie să recunoastem, agenda ei este destul de plină: este actriță și regizoare, fiind implicată și în multe proiecte umanitare, are șase copii în grija și lista nu se oprește aici. Noua casă este un pas important pentru ea și face tot posibilul să își vindece familia de rănile provocate de separarea ei de Brad.

Deținătoare a trei premii Globul de Aur și a unui Oscar, Angie a vorbit deschis în presă despre consumul de droguri și pasiunea ei pentru cuțite, dar și despre tentativele de suicid. Trecutul și l-a lăsat în urmă după ce în Cambodgia a simțit că a primit o noua șansă. Și-a dat seama că lucrurile care au afectat-o în copilărie nu sunt la fel de grave ca cele trăite de locuitorii acestei țări și, în plus, a simțit nevoia să adopte un copil. Așa a devenit mama lui Maddox, care i-a dat un nou țel și cu ajutorul căruia procesul de vindecare a mers mult mai repede.

Relația cu Pitt i-a adus Angelinei mai multă faimă decât se aștepta. Au adoptat ceilalți copii împreună și el a fost cel care a convins-o să devină și mamă naturală. Un cuplul perfect – toata lumea îi vedea așa pe Brad și Angie. Iar în 2014, când s-au căsătorit pentru a respecta dorința copiilor, totul a părut desprins din povești. Părea că au lumea la picioare: călătoreau mult, câștigau bine, aveau o familie frumoasă și se implicau în multe acțiuni umanitare. Părea aproape perfect!

Legat de interviul oferit de Brad pentru revista GQ Style, Angelina Jolie recunoaște că nu a surprins-o. Mai mult, în ceea ce privește zvonurile recente cum că Brangelina comunică mai ușor în ultima perioada, ea a spus:

„Ținem unul la altul și ne iubim familia, iar amândoi lucrăm la același scop“. Și continuă: „Am fost foarte îngrijorata pentru mama mea, de-a lungul timpului, chiar foarte mult. Nu vreau ca copiii mei să își facă griji pentru mine. Cred că e important să plâng în duș și nu în fața lor. Ei trebuie să știe că totul o să fie bine chiar și când nu ești tu sigur că este“.

Citește continuarea pe andreearaicu.ro

Drama apicultorilor moldoveni care trec printr-o criză acută

În ultimii doi ani, din cauza că Republica Moldova nu a exportat miere de albini, prețul produselor apicole a scăzut, iar cantitatea rămasă în țară este de două ori mai mare față de anii precedenți. Drama apicultorilor moldoveni este că ei trebuie să vândă, în prezent, de trei ori mai multă miere de albini ca să aibă veniturile pe care le-au avut în 2010, informează unica.md cu referire la un comunicat oficial.

„Prețul un kilogram de miere de albini a ajuns la un minimum de acum 10-15 ani, în condițiile în care costurile au crescut aproape de două ori. Avem un surplus de miere de albini, în condiția în care nu se produce atât de mult”, a declarat Veaceslav Ioniță, expert în politici economice la Institutul pentru Dezvoltare și Inițiative Sociale (IDIS) „Viitorul”, vineri, 3 ianuarie, 2025, în cadrul emisiunii săptămânale „Analize economice cu Veaceslav Ioniță”.

Potrivit expertul, în 1980 erau 168 mii/familii de albini, dintre care 95 de mii – deținute de către întreprinderi agricole și fermieri, iar 73 de mii erau în gospodăriile oamenilor. În 1990 – 388 mii/familii: 98 de mii erau ale întreprinderilor agricole și ale fermierilor, iar 290 de mii – ale oamenilor. 2000 – 76 mii/familii: 18 de mii erau în gestiunea întreprinderilor agricole și ale fermierilor, iar 58 de mii erau în gospodării. 2010 – 101,5 mii/familii: 4,9 mii erau deținute de către întreprinderi agricole și fermieri, iar 96,6 de mii erau în gospodăriile oamenilor. 2020 – 182,1 mii/familii: 2,3 mii erau ale întreprinderilor agricole și ale fermierilor, iar 179,8 de mii erau ale oamenilor. 2024 – 207,1 mii/familii: 3,2 mii sunt în gestiunea întreprinderilor agricole și ale fermieri, iar 203,9 mii sunt în gospodăriile oamenilor. „În Republica Moldova, sectorul apicol se ține pe activitatea micilor apicultori”, spune expertul.

Despre producția de miere, a afirmat că în 2010 s-a produs 2,7 mii/tone; în 2015 – 3,5 mii/tone; 2016 – 5,4 mii/tone; 2019 – 5,7 mii/tone; 2020 – 3,9 mii/tone; 2021 – 5 mii/tone; 2022 – 4,5 mii/tone; 2023 – 5,5 mii/tone; 2024 – estimativ 5,6 mii/tone. Cu referire la exportul mierii de albini, a menționat că în 2000 volumul exportului a totalizat 0,33 mil/USD; în 2010 – 1,6 mil/USD; 2015 – 9,5 mil/USD; 2017 – 14,1 mil/USD; 2020 – 8,8 mil/USD; 2022 – 12,8 mil/USD; 2023 – 6 mil/USD; 2024 – estimativ 9,2 mil/USD. „Din 2017 batem pasul pe loc, după ce a fost transformată această ramură în una importantă de export”, susține expertul.

În baza datelor pentru ultimii doi ani, Veaceslav Ioniță a stabilit țările unde este exportată mierea de albini din Republica Moldova. Este vorba de Italia, cu o pondere de 33,1%; România – 16,3%; Slovacia – 9,1%; Germania – 6,4%; Franța – 6,2%; Norvegia – 4,8%; Olanda – 4,2%; Cehia – 3,8%; Macedonia de Nord – 3,4%; Serbia – 3%; alte 25 de țări – 9,6%. „Două țări consumă jumătate din mierea de albini din Republica Moldova. 90% din toată mierea de albini merge în țările din UE”, a spus Veaceslav Ioniță.

Cu referire la prețul mediu de export al mierii de albini, economistul a declarat că în 2005 acesta a fost de 1,4 USD/kg; în 2010 – 3,6 USD/kg; 2016 – 2,8 USD/kg; 2020 – 2,6 USD/kg; 2023 – 3,5 USD/kg; iar în 2024, în prima jumătate a anului, a fost de 2,4 USD/kg. În lei, în 2010 a fost de 44,6 lei/kg; în 2015 – 62,5 lei/kg; 2020 – 44,9 lei/kg; 2022 – 71,7 lei/kg; 2024 – 43 lei/kg. Asemenea preț a fost în 2013, dar valoarea leului din 2013 era altul față de valoarea leului de astăzi. Este cel mai mic preț de vânzare și de export al mierii de albini pe care l-am avut vreodată. Cea mai mare durere a apicultorilor este faptul că prețul de export determină și prețul de import. Au ajuns apicultorii, în acest an, să vândă angro mierea de albine mai ieftin decât zahărul. Costurile la ei cresc, cheltuielile vieții au crescut cu 65%, inflație mare, iar prețul de vânzare al mierii de albine a scăzut aproape de două ori”, a declarat economistul.

Vorbind despre încasările apicultorilor, luând anul 2010 ca an de referință, Veaceslav Ioniță a spus că în 2010 au avut încasări de 100%; în 2012 – 76% din nivelul anului 2010; în 2015 – câștigurile au fost la nivelul anului 2010. În 2020 – 60% din nivelul anului 2010; în 2023 – 55% din valoarea lui 2010; iar în 2024 încasările sunt în proporție de 35% din nivelul anului 2010. „Până în 2010 veniturile apicultorilor au cunoscut doar creșteri. Astăzi, de la 1 kg de miere de albini apicultorul obține de trei ori mai puțin decât obținea în 2010. Apicultorii astăzi trebuie să vândă trei kilograme de miere de albini ca să aibă veniturile pe care le avea în 2010 de la 1 kg de miere. În 2024 apicultorii trebuie să lucreze și să vândă de trei ori mai mult miere ca să-și asigură familia la nivelul anului 2010. Situația în care se află apicultorii astăzi din păcate este cea mai complicată față de toate ramurile agriculturii”, a spus economistul.

Referitor la producția, exportul și consumul local de miere de albini, analistul economic a precizat că în 2010 producția a fost de 2700 de tone, dintre care 400 tone-export, iar 2300 tone-pe piața locală. 2015 – total 3500 tone: 2900 tone-export, iar 500 tone-consum local. 2020 – 3900 tone: 3400 tone-export, 500 tone-consum local; 2022 – 4500 tone: 3400 tone-export, 1100 tone-consum local; 2024 – 5600 tone: 3800 tone-export, 1800 tone-consum local. „Noi avem două probleme. Pe de o parte a scăzut prețul, pe de altă parte, a scăzut și exportul. Pe de o parte, se produce multă miere de albini, iar pe de altă parte, prețul de export a scăzut și volumele au scăzut. Timp de trei ani, dar mai grav în 2023 și 2024, în țară este multă miere de albini. De câteva ori mai mult decât în mod normal”, a precizat analistul economic.

În baza stocului mediu pe doi ani, expertul a estimat consumul mediu de miere de albini pe cap de locuitor. Astfel, în 2010 se consuma 0,8 kg/persoană; în 2015 – 0,2 kg/persoană; 2018 – 0,1 kg/persoană; 2021 – 0,4 kg/persoană; 2023 – 1 kg/persoană; iar în 2024 se consumă 1,2 kg/persoană. „În ultimii doi ani, din cauza că Republica Moldova nu a putut exporta, prețurile au scăzut, iar cantitatea de miere de albini rămasă în țară este de două ori mai mare față de anii precedenți. Toată drama apicultorilor este că ei trebuie să vândă de trei ori mai multă miere de albini ca să aibă veniturile din 2010. Prețul un kilogram de miere de albini a ajuns la minimum de acum 10 ani, în condițiile în care costurile au crescut aproape de două ori. Avem o stare în care avem un surplus de miere de albini, în condiția în care nu se produce atât de mult. Fiecare dintre noi poate susține apicultorii, cumpărând un kilogram de miere pentru consum”, a îndemnat Veaceslav Ioniță.

Cum s-ar putea termina războiul din Ucraina în 2025

Pe măsură ce războiul din Ucraina ajunge la sfârșitul celui de-al treilea an, Rusia câștigă teren mai repede. 2025 ar putea fi anul sfârșitului acestui conflict, scrie adevarul.ro.

Jurnaliștii de la BBC consideră că în 2025 s-ar putea încheia acest conflict european. Aceștia au analizat situația războiului din Ucraina și au prezentat cum ar putea arăta finalul său.

„Trebuie să spun că situația se schimbă dramatic”, a declarat președintele Rusiei, Vladimir Putin, la conferința de presă de la sfârșitul anului din decembrie, adăugând: „Există mișcare de-a lungul întregii linii de front. În fiecare zi.„

În estul Ucrainei, armata rusă înaintează prin câmpurile larg deschise ale Donbasului. Unii civili fug înainte ca războiul să ajungă la ei. Alții rămân până când obuzele încep să explodeze în jurul lor. Abia atunci își împachetează lucrurile pe care le pot transporta și își părăsesc locuințele, urcând în trenuri și autobuze și mergând mai spre vest, spre a fi în siguranță.

„Discuția despre negocieri este o iluzie”

În îndepărtatul Washington, între timp, imprevizibilul Donald Trump, care nu este faimos pentru dragostea lui pentru Ucraina sau pentru Volodimir Zelenski, este pe cale să preia conducerea la Casa Albă.

În plus, rămâne de văzut și dacă promisiunea lui Trump de a pune capăt conflictului în termen de 24 de ore de la preluarea mandatului va fi respectată.

Potrivit lui Michael Kofman, expert al Fundației Carnegie pentru Pacea Internațională (Carnegie Endowment for International Peace), noua administrație americană se confruntă cu două provocări,

„În primul rând, ei vor moșteni un război pe o traiectorie foarte negativă, fără a avea o perioadă mare de timp pentru a stabiliza situația”, a spus el în decembrie, adăugând: „În al doilea rând, o vor moșteni fără a avea o teorie clară a succesului”.

Donald Trump a oferit câteva indicii, în urma interviurilor recente, despre modul în care intenționează să abordeze războiul. El a declarat pentru Time Magazine că nu este „vehement de acord” cu decizia administrației Biden, din noiembrie, de a permite Ucrainei să tragă rachete cu rază lungă de acțiune, furnizate de SUA, către ținte din interiorul Rusiei.

„Doar intensificăm acest război și îl agravăm”, a spus Trump.

Întrebat de NBC News, pe 8 decembrie, dacă Ucraina ar trebui să se pregătească pentru mai puțin ajutor din partea americanilor, președintele ales a spus: „Posibil… Probabil, sigur”.

Doar că intențiile lui Trump sunt departe de a fi clare. Iar, deocamdată, oficialii ucraineni resping orice discuție despre presiuni sau sugestia că sosirea lui Trump ar însemna neapărat că discuțiile de pace sunt iminente.

„Se vorbește mult despre negocieri, dar este o iluzie”, spunea, recent, Mykhailo Podolyak, consilier al șefului biroului președintelui Zelenski.

„Niciun proces de negociere nu poate avea loc, deoarece Rusia nu a fost obligată să plătească un preț suficient de mare pentru acest război”, a completat acesta.

„Planul de victorie”

Chiar înainte de alegerile din SUA, existau semne că Zelenski căuta modalități de a susține atractivitatea Ucrainei ca viitor partener pentru un președinte ales precum Trump, care este atât instinctiv tranzacțional, cât și reticent în a continua să susțină o securitate europeană mai largă.

Citiți continuarea AICI.

Armata ucraineană se confruntă în prezent cu tot mai multe cazuri de dezertări: Soldații unei brigăzi de elită au dezertat în masă, în Franța

Procuratura din Kiev a deschis o anchetă penală în legătură cu situația militarilor care au dezertat înainte de a fi trimiși pe front, scrie adevarul.ro.

Dintre aceștia, peste 50 de militari au dezertat chiar în timp ce se antrenau în Franța. În plus, brigada nu a putut fi niciodată „creată” în adevăratul sens al cuvântului și nu a putut acționa ca o unitate omogenă, deoarece militarii săi – atunci când nu dezertau – erau trimiși imediat pe front după ce terminau pregătirea: peste 2.500 de soldați au fost trimiși astfel pentru a înlocui pierderile suferite de alte brigăzi pe câmpul de luptă, conform unei investigații realizate de publicația ucraineană censor.net.

Înainte de apariția scandalului, presa și propaganda de la Kiev prezentau brigada 155 de Infanterie Mecanizată a armatei ucrainene, supranumită „Ana din Kiev”, drept o unitate de elită care urma a fi echipată inclusiv cu armament, tunuri și blindate occidentale.

În realitate, până să ajungă pe front, peste 1,700 de militari din cei 4.000 declarați oficial deja dezertaseră din această unitate.

Brigada a fost apoi trimisă pe frontul de la Pokrovsk fără drone de recunoaștere și fără echipament specializat în combaterea dronelor rusești. Unul din comandanții brigăzii, care avea chiar misiunea de a recruta, forma și antrena efectivele unității, a murit în urma unui stop cardiorespirator. Apoi, comandantul brigăzii a fost imediat demis după ce unitatea a intrat în luptă.

Pierderile mari suferite pe front au fost provocate, conform jurnaliștilor de investigație ucraineni, de faptul că ofițerii de la comanda brigăzii nu au avut niciodată timp să-și antreneze adecvat propriii militari. Astfel, deoarece erau permanent transferați la alte unități din prima linie, militarii brigăzii 155 nu au putut acționa niciodată în mod coerent, omogen și coordonat.

„Membrii brigăzii au devenit ostatici ai unei acțiuni de PR a lui Zelenski”, se arată în publicația ucraineană citată. Jurnaliștii, bloggerii militari și influencerii ucraineni s-au arăta scandalizați de modul în care liderii armatei ucrainene decid din simple rațiuni de PR, să creeze noi unități din resturi provenite de la alte brigăzi, fără ca noile brigăzi formate să dispună de o comandă coerentă, specialiști, tehnică grea de luptă sau drone, ceea ce duce la pierderi inutile de vieți pe front.

„Se pierd vieți și bani din fonduri publice pe aceste noi proiecte în loc de a întări mai mult unitățile deja formate și care au deja experiență acumulată pe câmpul de luptă”, se arată în articolul publicației censor.net, care a calculat că o brigadă nou-formată costă statul ucrainean în jur de 900 de milioane de euro.

Peste 19.000 de dezertori în armata ucraineană, înregistrați oficial

Armata ucraineană se confruntă în prezent cu tot mai multe cazuri de dezertări: în luna septembrie 2024, peste 19.000 de militari erau înregistrați ca dezertori. Cei aproape trei ani de război continuu împotriva armatei ruse au decimat aproape toate unitățile ucrainene din prima linie.

Rotirile de trupe sunt rare, ceea ce duce la epuizarea și demoralizarea militarilor – în special a infanteriștilor – care luptă în cele mai fierbinți zone ale frontului, cum este cea de lângă Pokrovsk. „Nu toți soldații mobilizați își părăsesc pozițiile, dar majoritatea asta fac. Când ajung aici (în prima linie), realizează cât e de greu, când văd dronele inamicului sau efectele bombardamentelor artileriei”, a declarat, sub protecția anonimatului, comandantul unei unități ucrainene angajate în luptele de la Pokrovsk.

Situația e mult mai gravă, în condițiile în care unii comandanți ucraineni au recunoscut că nu raportează imediat unele cazuri de dezertare ori absențe neautorizate și că încearcă mai întâi să-i convingă pe militari să se întoarcă voluntar, fără a fi pedepsiți.

O astfel de abordare a devenit atât de frecventă încât parlamentarii au modificat legea astfel încât cazurile de dezertare să nu fie pedepsite, dacă militarul se află în prima abatere.