11 aprilie, Ziua mondială de luptă împotriva bolii Parkinson

Anual, data de 11 aprilie marchează Ziua mondială de luptă împotriva bolii Parkinson, cu scopul de a creşte gradul de informare cu privire la această afecţiune, de a evidenţia impactul pe care îl are asupra celui suferind, asupra familiei sale şi a societăţii, precum şi în vederea strângerii de fonduri pentru proiecte de cercetare dedicate acesteia.

Maladia Parkinson este o boală degenerativă, care se pare că este derivată dintr-o combinaţie de factori genetici şi de mediu ce duc la moartea celulelor nervoase care produc dopamina, neurotransmiţător cu rol fundamental în creier pentru controlul motricităţii.

Parkinson este a doua cea mai frecventă tulburare neurodegenerativă legată de vârstă, după boala Alzheimer. Bărbaţii au o probabilitate de 1,5 ori mai mare să facă Parkinson, potrivit parkinsonsnewstoday.com/. Majoritatea celor afectaţi au peste 60 de ani, dar în „stadiu incipient” poate afecta şi persoane mai tinere. La nivel mondial, peste 8,5 milioane de oameni se estimează că suferă de boala Parkinson, potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.

Boala Parkinson, descrisă acum 200 de ani de către dr. James Parkinson, are multe simptome încă puțin cunoscute, și debutează insidios. De aceea, diagnosticul este întârziat în multe cazuri.

Visele terifiante, anxietatea și depresia, constipația prelungită, pierderea mirosului sau înțepenirea umărului, de exemplu, pot fi semnale de alarmă legate de boala Parkinson. După ce trec pe la medici de mai multe specialități, pacienții află ce au, de fapt. Iar când apar simptomele clasice, boala e deja instalată de mulți ani.

Primele leziuni pot apărea și cu 20 de ani înainte de primele semne clinice. Numai în stadiul 3 apar tulburările de mișcare. Practic, diagnosticul nu e precoce.

„Din nefericire, semnele cele mai precoce nu se regăsesc în sfera tulburărilor motorii, ci a unor tulburări vegetative, de somn, de dispoziție, care nu au nimic specific. De aceea, una dintre direcțiile de cercetare în domeniu este acum găsirea posibilității de a avea un diagnostic mult mai precoce decât cel posibil astăzi în lume.” – spune prof. dr. Dafin F. Mureșanu, președintele Societății Române de Neurologie.

Cifre îngrijorătoare

60 la sută dintre bolnavi au forma rigidă a maladiei.

Parkinson este afecțiunea neurologică cu cea mai rapidă creștere din lume.

60 de ani e vârsta medie la care e pus diagnosticul. Mai nou însă, una din 20 de persoane are simptome parkinsoniene înainte de a împlini 40 de ani.

Mai puțin de 5 la sută dintre cazuri ar avea cauze genetice.

Există peste 40 de simptome. De la durere și rigiditate la probleme cu somnul și cu sănătatea mintală.

În Marea Britanie, 1 din 37 de oameni a fost diagnosticat cu Parkinson.

La fiecare oră, încă 2 persoane sunt diagnosticate.

Aproximativ 145.000 de persoane din Marea Britanie sunt în prezent diagnosticate cu Parkinson.

„Am Parkinson”. Cum le spui celorlalţi?

În orice stadiu al bolii Parkinson, s-ar putea să vă fie greu să vorbeşti cu alte persoane despre starea ta. Dar să împărtăşeşti cu alţii ce trăieşti poate face diferenţa și poate îmbunătăţii felul în care te simți în legătură cu boala.

Sfaturi de la persoane diagnosticate cu Parkinson

„Sunt deschis și sincer cu privire la boala Parkinson. Încerc să folosesc o abordare pozitivă și, acolo unde este cazul, umorul. Întotdeauna explic că simptomele diferă de la individ la individ, așa că nu pot decât să-mi spun povestea. Cel mai important lucru este să creștem gradul de conștientizare și să ne sprijinim reciproc.”

„Am fost diagnosticat acum trei ani. I-am spus mai întâi familiei și apoi am pus o postare pe Facebook. Cel mai greu a fost să-i spun șefului meu, dar compania mi-a susținut.”

„Când am fost diagnosticat, mi-a fost greu să spun familiei, deoarece simțeam că le spuneam să se pregătească pentru momente grele. Nu am spus nimănui, așa că prietenii și colegii mei de muncă nu au aflat. Am vrut să o amân cât mai mult posibil. Cred că cea mai mare frică a mea a fost să fiu tratată diferit – de parcă nu mai eram eu. Am continuat așa mult timp, până când am văzut în sfârșit o asistentă cu Parkinson și a trebuit să recunosc că nu mai puteam face față așa. M-am simţit ușurată împărtășind toate sentimentele pe care le ascunsesem pentru a nu îngrijora pe nimeni. Acum pot vorbi despre asta mai deschis, deși nu discut prea mult despre viitor, deoarece vreau să trăiesc acum.”

„Oamenii reacționează diferit atunci când li se spune. Unii mă întreabă cum mă afectează, alții sunt șocați și nu știu ce să spună. De obicei, răspund: „Da, am Parkinson de 10 ani, dar asta nu mă împiedică să-mi fac treaba eficient sau să mă bucur de viață.”

Cauze

Cauza acestei boli complexe neurodegenerative este încă necunoscută, dar cercetătorii cred că implică factori genetici și de mediu.

Expunerea precoce sau prelungită la substanțe chimice poluante și la pesticide, intoxicația cu monoxid de carbon sau cu mangan, substanțele care blochează receptorii de dopamină sunt pe lista cauzelor posibile.

90 la sută dintre neuronii care produc dopamină sunt alterați în boala Parkinson, care debutează cu mult înainte de diagnostic. Interesant e că nu începe la nivelul creierului, spun neurologii.

Și stilul de viață poate avea implicații majore. Lipsa bucuriei și a motivării pozitive, tensiunile psihice, conflictele permanente, lipsa de somn, mesele luate pe fugă și alimentele nesănătoase sunt factori de risc și pentru boala Parkinson, ca și pentru alte afecțiuni, spune prof. dr. Dafin Mureșan.

Probleme ar putea cauza și compușii bifenili policlorurați (PCB), spun medicii.

Bacteriile din intestine, foarte importante pentru sănătate, pot influența și boala Parkinson.

Avem 2 kg de microbi – microbiomul – fără de care am muri. Iar dezechibrul bacterian poate modifica și funcționarea creierului, spun specialiștii.

Ei le recomandă pacienților să consume iaurt cu fermenți vii și să mănânce multă fasole – care are un conținut ridicat de levodopa naturală. Mai recomandă cerealele integrale, legumele și fructele. Spun că trebuie redus consumul de carne la 50 de grame pe zi și evitate alimentele grase.

În ciuda progreselor terapeutice, nu există încă un tratament eficient care să poată opri evoluția bolii. Un leac ar putea fi găsit de-abia peste 10-15 ani, spune cercetătorul Peter Jenner din Marea Britanie, cel mai proeminent specialist în neuro-farmacologia bolii Parkinson, prezent la cursul din Poiana Brașov. Se caută și între terapiile actuale soluții pentru anumite grupuri de pacienți, în condițiile în care manifestările sunt diferite Astfel, ar fi șanse ca în 3-5 ani să existe un leac măcar pentru o parte din bolnavi, spune cercetătorul britanic.

Pe lângă molecule noi sau metode de modulare prin neurochirurgie funcțională, se discută, între altele, și despre un vaccin, dar și despre transplantul de materie din intestinul gros.

sursa

Tatuajele pot crește riscul de cancer cu 20%, arată un studiu efectuat în Suedia

Tatuajele sunt asociate cu un tip mortal de cancer al sângelui, potrivit cercetătorilor de la Universitatea Lund din Suedia, care au descoperit că persoanele tatuate au un risc cu 21% mai mare de a dezvolta limfom, comparativ cu persoanele fără tatuaje.

Limfomul este un tip de cancer care afectează celulele albe din sânge, esențiale în lupta împotriva infecțiilor. Se crede că legătura se află în chimicalele cancerigene din cerneala de tatuaj. Atunci când este injectată în piele, aceasta este interpretată ca fiind ceva străin și sistemul imunitar este activat, provocând o inflamație de grad scăzut în organism care poate declanșa cancerul, transmite adevarul.ro.

Aproximativ 46% dintre americani, cu vârste între 30 și 49 de ani, au cel puțin un tatuaj, în timp ce 22% din toate grupele de vârstă, în medie, au mai mult de unul. În plus, 15% dintre americani care nu au un tatuaj au declarat că este destul de probabil sau extrem de probabil să își facă unul, potrivit unui sondaj realizat de Pew Research Center.

Cercetătorii au identificat persoanele cu limfom cu vârste cuprinse între 20 și 60 de ani folosind registrele populației și apoi le-au potrivit cu un grup de control de același sex și vârstă, dar fără un diagnostic de limfom. Participanților li s-a dat apoi un chestionar despre factorii de stil de viață pentru a vedea dacă erau tatuați sau nu.

Aproximativ 1.400 de persoane cu limfom au răspuns la chestionar, precum și 4.193 de persoane din grupul de control. În grupul cu limfom, 21% (289 de persoane) erau tatuați, în timp ce 18% (735 de persoane) erau tatuați în grupul de control.

„După luarea în considerare a altor factori relevanți, cum ar fi fumatul și vârsta, am constatat că riscul de a dezvolta limfom era cu 21% mai mare în rândul celor care erau tatuați”, a declarat Christel Nielsen, cercetătorul de la Universitatea Lund, conducătorul studiului.

Cercetătorii au mai stabilit că dimensiunea tatuajului ar putea influența riscul de limfom și cred că un tatuaj pe tot corpul ar putea fi asociat cu o șansă mai mare de cancer.

O recentă descoperire ar putea ajuta la găsirea unui tratament pentru cea mai gravă formă de leishmanioză

Leishmanioza este o boală tropicală care afectează un număr din ce în ce mai mare de persoane din întreaga lume. În fiecare an, sunt raportate între 700.000 şi 1 milion de cazuri noi.

Cauzată de un parazit protozoar din genul Leishmania, boala se transmite la om prin simpla înţepătură a unei muşte de nisip.

Leishmanioza cuprinde trei forme clinice, dintre care forma viscerală este cea mai gravă.

Dacă nu este tratată, leishmanioza viscerală (Kala Azar), cunoscută şi sub numele de „febra neagră”, este aproape întotdeauna fatală. Cele mai multe cazuri apar în Bangladesh, Brazilia, Etiopia, India, Nepal şi Sudan.

Prof. Simona Stäger, de la Institutul Naţional de Cercetare şi Siguranţă Franceză (INRS), şi echipa sa, în colaborare cu alţi cercetători de la Universitatea McGill, din Canada, au observat un mecanism imunitar surprinzător legat de leishmanioza viscerală cronică.

Această descoperire ar putea fi un pas important către o nouă abordare terapeutică a acestei boli.

Rezultatele cercetării lor au fost publicate recent în revista Cell Reports.

În multe infecţii, celulele T CD4 joacă un rol-cheie în apărarea organismului afectat. Din păcate, în cazul infecţiilor cronice, cum ar fi leishmanioza, menţinerea numărului de celule CD4 funcţionale devine o problemă importantă, deoarece sistemul imunitar este activat în mod constant pentru a reacţiona împotriva agentului patogen care afectează persoana infectată.

Noii „soldaţi ai imunităţii” vin în ajutor

Studiul realizat de prof. Stäger în laboratorul său de la Centrul de cercetare în biotehnologie Armand-Frappier Santé al INRS sugerează că aceste celule ar putea avea mai mult de un as în mânecă pentru a-şi menţine vitalitatea.

„Am descoperit o nouă populaţie de celule CD4 la şoarecii infectaţi cu parazitul responsabil de leishmanioza viscerală. Aceste celule T au proprietăţi interesante”, a declarat profesorul Stäger, într-un comunicat al institutului publicat marţi.

Observând aceste celule noi, oamenii de ştiinţă au observat că numărul lor creşte în timpul fazei cronice a bolii şi, de asemenea, că, la fel ca şi celulele progenitoare, sunt capabile să se auto-reînnoiască sau să se diferenţieze în alte celule efectoare, responsabile de eliminarea parazitului, sau în celule reglatoare care inhibă răspunsul gazdei.

Prof. Stäger subliniază că celulele T CD4 se diferenţiază în mod normal în celule efectoare din celulele T CD4 „naive”. În timpul infecţiilor cronice, din cauza nevoii constante de a genera celule efectoare, celulele T CD4 naive sunt foarte solicitate şi pot fi epuizate.

„Credem că, în faza cronică a leishmaniozei viscerale, noua populaţie pe care am identificat-o este responsabilă pentru generarea de celule efectoare şi reglatoare. Acest lucru ar permite gazdei să prevină epuizarea rezervei sale existente de celule T CD4 naive pentru un anumit antigen”, explică doctorandul şi primul autor al studiului, Sharada Swaminathan.

Noua populaţie de limfocite descoperită de echipa INRS ar putea fi un stimulent imunitar decisiv, preluând locul celulelor T CD4 naive CD4 suprasolicitate.

„Dacă ne putem da seama cum să dirijăm această nouă populaţie de limfocite să se diferenţieze într-o celulă protectoare efectoare, aceasta ar putea ajuta gazda să scape de parazitul Leishmania”, a precizat prof. Stäger.

Un tratament care să vindece şi alte infecţii

Studiul menţionează, de asemenea, că celule similare cu această nouă populaţie de limfocite T CD4 au fost observate la şoarecii infectaţi cu virusul coriomeningitei limfocitare şi la şoarecii purtători ai viermelui intestinal H. polygyrus.

Aşadar, este foarte posibil ca această populaţie să fie prezentă şi în alte infecţii cronice sau în alte medii inflamatorii cronice.

Aceste indicii pregătesc terenul pentru un domeniu de aplicare şi mai larg în ceea ce priveşte descoperirea făcută de echipa prof. Stäger.

„Dacă ipoteza noastră este corectă, aceste celule ar putea fi exploatate terapeutic nu numai pentru leishmanioza viscerală, ci şi pentru alte infecţii cronice”, a concluzionat cercetătoarea.

sursa

Vaccin HPV: reduce drastic două tipuri de cancer

Vaccin HPV (virusul papiloma uman) este asociat cu o reducere drastică a cazurilor de cancer de cap și gât la băieți și bărbați adolescenți. Conform unui nou studiu prezentat de NBC News, scrie evz.ro.

Vaccin HPV previne o infecție transmisă sexual responsabilă pentru aproape toate cazurile de cancer cervical. Dar și pentru alte tipuri de cancer, inclusiv cele peniene, anale și vaginale. De asemenea, virusul este răspunzător pentru până la 70% dintre cazurile de cancer de cap și gât, care afectează gâtul și gura.

Bărbații sunt de două ori mai predispuși decât femeile să dezvolte aceste tipuri de cancer. Potrivit Institutului Național de Cancer din SUA,  copiii nu sunt atinși de această infecție decât rar. Un stiudiu care va naște un scandalul în rândul anti-vacciniștilor.

Vaccin HPV, aprobat inițial pentru fetele adolescente

Acesta protejează împotriva tulpinilor de virus care cauzează cancerul cervical și a fost demonstrat că reduce semnificativ ratele acestui tip de cancer. Dovezile arată acum că vaccinul protejează și împotriva altor tipuri de cancer legate de HPV.

„Vrem ca bărbații să vadă vaccinarea HPV nu doar ca pe ceva care protejează femeile, ci și pe ei înșiși”, a declarat Jefferson DeKloe. Acesta este cercetător în departamentul de otolaringologie la Universitatea Thomas Jefferson. este specializat în chirurgie de cap și gât și coautor al cercetării.

Rezultatele vor fi prezentate săptămâna viitoare la conferința Societății Americane de Oncologie Clinică. Ele nu au fost încă publicate într-un jurnal științific revizuit de colegi. Studii anterioare au arătat o scădere a infecțiilor orale cu tulpini HPV cunoscute pentru cauzarea cancerului.

„Dacă putem reduce rata infecțiilor, sperăm să vedem o scădere a ratelor cancerului, așa cum observăm acum”, a declarat Dr. Glenn J. Hanna, oncolog la Dana-Farber Cancer Institute’s Center for Head and Neck Oncology, care nu a fost implicat în noul studiu.

Bazele noului studiu

Noul studiu a analizat dosarele medicale dintr-o bază de date națională care include aproape 3,5 milioane de persoane din SUA, cu vârste cuprinse între 9 și 39 de ani, care au primit orice vaccinare între 2010 și 2023. Aproximativ 1,5 milioane erau bărbați, jumătate dintre ei fiind vaccinați împotriva tulpinilor HPV care cauzează cancer. Aproximativ 1 milion erau femei vaccinate împotriva HPV.

Cercetătorii au comparat ratele cancerelor legate de HPV — inclusiv cancerul de cap și gât, anal, penian și cervical — la persoanele vaccinate și nevaccinate. S-a constatat că vaccinarea a redus riscul total de cancere legate de HPV la bărbați cu 54%, scădere determinată în principal de reducerea cazurilor de cancer de cap și gât. Femeile au fost cu aproximativ 30% mai puțin predispuse să dezvolte orice tip de cancer legat de HPV, inclusiv cancerul cervical.

Vaccinarea HPV nu a fost recomandată pentru bărbați până în 2011

Adică la cinci ani după ce Centrele pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC) au recomandat seria de vaccinuri pentru fete. Vaccinul HPV este acum recomandat pentru toți adolescenții începând cu vârsta de 9 ani și poate fi administrat și adulților până la vârsta de 45 de ani.

Studiul a arătat că creșterea ratelor de vaccinare a fost în mare parte determinată de vaccinarea bărbaților, deși ratele de vaccinare la bărbați sunt încă mai mici decât la femei — aproximativ 36% comparativ cu 50% pentru grupa de vârstă 9-26 de ani.

„Vaccin HPV înseamnă prevenirea cancerului”, a concluzionat Dr. Glenn J. Hanna citată de NBC. Subliniind importanța vaccinării timpurii pentru prevenirea cancerelor legate de HPV.

Președinta Maia Sandu s-a întâlnit cu reprezentanții autorităților locale din Găgăuzia
Articolul anterior
Premieră pentru țara noastră: șase femei vor fi numite în funcții de conducere în cadrul Poliției Naționale
Articolul următor