Anual, data de 11 aprilie marchează Ziua mondială de luptă împotriva bolii Parkinson, cu scopul de a creşte gradul de informare cu privire la această afecţiune, de a evidenţia impactul pe care îl are asupra celui suferind, asupra familiei sale şi a societăţii, precum şi în vederea strângerii de fonduri pentru proiecte de cercetare dedicate acesteia.
Maladia Parkinson este o boală degenerativă, care se pare că este derivată dintr-o combinaţie de factori genetici şi de mediu ce duc la moartea celulelor nervoase care produc dopamina, neurotransmiţător cu rol fundamental în creier pentru controlul motricităţii.
Parkinson este a doua cea mai frecventă tulburare neurodegenerativă legată de vârstă, după boala Alzheimer. Bărbaţii au o probabilitate de 1,5 ori mai mare să facă Parkinson, potrivit parkinsonsnewstoday.com/. Majoritatea celor afectaţi au peste 60 de ani, dar în „stadiu incipient” poate afecta şi persoane mai tinere. La nivel mondial, peste 8,5 milioane de oameni se estimează că suferă de boala Parkinson, potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.
Boala Parkinson, descrisă acum 200 de ani de către dr. James Parkinson, are multe simptome încă puțin cunoscute, și debutează insidios. De aceea, diagnosticul este întârziat în multe cazuri.
Visele terifiante, anxietatea și depresia, constipația prelungită, pierderea mirosului sau înțepenirea umărului, de exemplu, pot fi semnale de alarmă legate de boala Parkinson. După ce trec pe la medici de mai multe specialități, pacienții află ce au, de fapt. Iar când apar simptomele clasice, boala e deja instalată de mulți ani.
Primele leziuni pot apărea și cu 20 de ani înainte de primele semne clinice. Numai în stadiul 3 apar tulburările de mișcare. Practic, diagnosticul nu e precoce.
„Din nefericire, semnele cele mai precoce nu se regăsesc în sfera tulburărilor motorii, ci a unor tulburări vegetative, de somn, de dispoziție, care nu au nimic specific. De aceea, una dintre direcțiile de cercetare în domeniu este acum găsirea posibilității de a avea un diagnostic mult mai precoce decât cel posibil astăzi în lume.” – spune prof. dr. Dafin F. Mureșanu, președintele Societății Române de Neurologie.
Cifre îngrijorătoare
60 la sută dintre bolnavi au forma rigidă a maladiei.
Parkinson este afecțiunea neurologică cu cea mai rapidă creștere din lume.
60 de ani e vârsta medie la care e pus diagnosticul. Mai nou însă, una din 20 de persoane are simptome parkinsoniene înainte de a împlini 40 de ani.
Mai puțin de 5 la sută dintre cazuri ar avea cauze genetice.
Există peste 40 de simptome. De la durere și rigiditate la probleme cu somnul și cu sănătatea mintală.
În Marea Britanie, 1 din 37 de oameni a fost diagnosticat cu Parkinson.
La fiecare oră, încă 2 persoane sunt diagnosticate.
Aproximativ 145.000 de persoane din Marea Britanie sunt în prezent diagnosticate cu Parkinson.
„Am Parkinson”. Cum le spui celorlalţi?
În orice stadiu al bolii Parkinson, s-ar putea să vă fie greu să vorbeşti cu alte persoane despre starea ta. Dar să împărtăşeşti cu alţii ce trăieşti poate face diferenţa și poate îmbunătăţii felul în care te simți în legătură cu boala.
Sfaturi de la persoane diagnosticate cu Parkinson
„Sunt deschis și sincer cu privire la boala Parkinson. Încerc să folosesc o abordare pozitivă și, acolo unde este cazul, umorul. Întotdeauna explic că simptomele diferă de la individ la individ, așa că nu pot decât să-mi spun povestea. Cel mai important lucru este să creștem gradul de conștientizare și să ne sprijinim reciproc.”
„Am fost diagnosticat acum trei ani. I-am spus mai întâi familiei și apoi am pus o postare pe Facebook. Cel mai greu a fost să-i spun șefului meu, dar compania mi-a susținut.”
„Când am fost diagnosticat, mi-a fost greu să spun familiei, deoarece simțeam că le spuneam să se pregătească pentru momente grele. Nu am spus nimănui, așa că prietenii și colegii mei de muncă nu au aflat. Am vrut să o amân cât mai mult posibil. Cred că cea mai mare frică a mea a fost să fiu tratată diferit – de parcă nu mai eram eu. Am continuat așa mult timp, până când am văzut în sfârșit o asistentă cu Parkinson și a trebuit să recunosc că nu mai puteam face față așa. M-am simţit ușurată împărtășind toate sentimentele pe care le ascunsesem pentru a nu îngrijora pe nimeni. Acum pot vorbi despre asta mai deschis, deși nu discut prea mult despre viitor, deoarece vreau să trăiesc acum.”
„Oamenii reacționează diferit atunci când li se spune. Unii mă întreabă cum mă afectează, alții sunt șocați și nu știu ce să spună. De obicei, răspund: „Da, am Parkinson de 10 ani, dar asta nu mă împiedică să-mi fac treaba eficient sau să mă bucur de viață.”
Cauze
Cauza acestei boli complexe neurodegenerative este încă necunoscută, dar cercetătorii cred că implică factori genetici și de mediu.
Expunerea precoce sau prelungită la substanțe chimice poluante și la pesticide, intoxicația cu monoxid de carbon sau cu mangan, substanțele care blochează receptorii de dopamină sunt pe lista cauzelor posibile.
90 la sută dintre neuronii care produc dopamină sunt alterați în boala Parkinson, care debutează cu mult înainte de diagnostic. Interesant e că nu începe la nivelul creierului, spun neurologii.
Și stilul de viață poate avea implicații majore. Lipsa bucuriei și a motivării pozitive, tensiunile psihice, conflictele permanente, lipsa de somn, mesele luate pe fugă și alimentele nesănătoase sunt factori de risc și pentru boala Parkinson, ca și pentru alte afecțiuni, spune prof. dr. Dafin Mureșan.
Probleme ar putea cauza și compușii bifenili policlorurați (PCB), spun medicii.
Bacteriile din intestine, foarte importante pentru sănătate, pot influența și boala Parkinson.
Avem 2 kg de microbi – microbiomul – fără de care am muri. Iar dezechibrul bacterian poate modifica și funcționarea creierului, spun specialiștii.
Ei le recomandă pacienților să consume iaurt cu fermenți vii și să mănânce multă fasole – care are un conținut ridicat de levodopa naturală. Mai recomandă cerealele integrale, legumele și fructele. Spun că trebuie redus consumul de carne la 50 de grame pe zi și evitate alimentele grase.
În ciuda progreselor terapeutice, nu există încă un tratament eficient care să poată opri evoluția bolii. Un leac ar putea fi găsit de-abia peste 10-15 ani, spune cercetătorul Peter Jenner din Marea Britanie, cel mai proeminent specialist în neuro-farmacologia bolii Parkinson, prezent la cursul din Poiana Brașov. Se caută și între terapiile actuale soluții pentru anumite grupuri de pacienți, în condițiile în care manifestările sunt diferite Astfel, ar fi șanse ca în 3-5 ani să existe un leac măcar pentru o parte din bolnavi, spune cercetătorul britanic.
Pe lângă molecule noi sau metode de modulare prin neurochirurgie funcțională, se discută, între altele, și despre un vaccin, dar și despre transplantul de materie din intestinul gros.
