Atacul de panică la copii și adolescenți: sfaturile terapeutului

29/01/2023

Atacul de panică, una dintre cele mai înfricoșătoare trăiri emoționale pe care o persoană le poate experimenta, este mai des întâlnită decât se crede.

Institutul Național de Sănătate Mintală din Statele Unite a anunțat că 2,7% din persoane a raportat un atac de panică în ultimul an calendaristic, iar în Europa raportul State of Mind 2021 al UNICEF plasează statistic numărul de copii și adolescenți afectați de anxietate și depresie cu vârsta între 10-19 ani la 54,8 %, distribuția pe sexe a acestui procent fiind de 70,1% pentru fete și 39,6% pentru băieți. Aceste cifre ne ajută să înțelegem că raportarea unui atac de panică la copii și adolescenți nu este nici ea deloc de neglijat pentru că de cele mai multe ori atacurile de panică sunt asociate cu tulburarea de anxietate generalizată și cu episoadele depresive. Din păcate însă nu doar persoanele afectate de aceste tulburări pot suferi un atac de panică.

Cum se manifestă un atac de panică?

Atacul de panică este un episod brusc de teamă extrem de intensă care se asociază cu trăiri și senzații corporale specifice: bătăi extrem de rapide ale inimii, senzația de lipsă de aer, transpirații puternice, tremurături, dureri în piept sau burtă, greață, încețoșarea vederii, durere de cap, amețeală. La nivel psihic atacul de panică se poate resimți ca senzație de moarte iminentă, de pierdere a controlului, de pierdere a minții și deseori cu dorința de a fugi de teama resimțită. De cele mai multe ori atacul de panică poate să apară fără un trigger care să poată fi indentificat (ca în cazul unei sperieturi puternice de un anume pericol). De aceea atacul de panică poate apărea oricând și deseori persoanele sunt luate prin surprindere de puternica manifestare. Majoritatea atacurilor de panică sunt scurte și durează între 5-20 minute, apoi starea se calmează, persoana însă poate rămâne speriată și cu nevoie de suport (uneori chiar medical) în primele minute de după eveniment. Simptomele sunt aceleași și la adult și la copil, manifestările însă pot fi uneori mai dificil de diagnosticat.

Atacul de panică și Tulburarea de panică

Orice persoană, fie că este copil sau adult poate să aibă un atac de panică în orice moment cronologic al vieții sale, însă uneori atacurile de panică devin repetate și pot să fie asociate cu anumite situații specifice. În acel moment persoanele încep să evite situații sau locuri în care au pățit un atac de panică. Tulburarea de panică este diagnosticată atunci când există mai mult de un episod pe lună și care este însoțit apoi de îngrijorări despre posibilitatea apariției unui nou atac de panică, îngrijorare privind implicațiile și consecințele unui atac de panică și o schimbare în comportament datorată acestor manifestări (Diagnostic and Statistical Manual of Mental Health Disorders, DSM 5, APA 2013). Aceste criterii se aplică și pentru diagnosticul tulburării în cazul copiilor sau al adolescenților.

Cauzele atacului de panică

Atacul de panică are multiple cauze, implicațiile sunt atât de ordin cognitiv (stilul de gândire), neuroanatomice și genetice. Modelul actual de explicare a acestor manifestări implică interacțiune extrem de complexă între toate aceste arii. Cel mai ușor model de înțeles este modelul cognitiv al anxietății și atacului de panică care consideră că senzațiile intense de panică apar ca o interpretare eronată a unor senzații corporale normale, persoana crezând că aceste senzații sunt periculoase. De exemplu o persoana care resimte bătăi ușor mai puternice ale inimii (ca după o activitate fizică mai intensă) le poate interpreta ca și ‘boală/atac de cord’, ulterior atenția este îndreptată și mai mult asupra senzației fizice apărând interpretări eronate în gândire o să mor acum/pățesc ceva rău’ ceea ce intensifică și mai mult senzațiile/gândurile percepute declanșând panica.

Atacul de panică poate apărea și în anumite boli fizice și de aceea atenția în diagnostic trebuie îndreptată și spre a elimina posibilele cauze fizice. Bolile în care atacul de panică este des întâlnit sunt afecțiune cardiace, diabetul, astmul, problemele tiroidiene, sevrajul la alcool.

Cum explicăm atacul de panică copiilor și cum reacționăm?

În timpul unui atac de panică al unui copil sau adolescent care deja resimte o pierdere a controlului și o teamă extrem de intensă este important să rămânem cât mai calmi și să nu ne arătăm și noi adulții agitația. Folosind o tonalitate cât mai calmă și gesturi cât mai blânde transmitem copilului că-i suntem alături, dacă acesta își dorește îl putem ține de mână și încuraja să respire cât mai adânc și rar și că senzația va dura un timp scurt. După încetarea atacului de panică putem oferi copilului lichide și mâncare dacă își dorește însă în acel moment în care atacul de panică se întâmplă să ne abținem să oferim apa și mâncare.

Dacă copilul este îngrijorat de posibilitatea apariției unui atac de panică după ce deja a experimentat un atac de panică putem explica câteva soluții simple și la îndemână pentru a se simți pregătit. Învățarea respirației prelungite în momentul în care copilul simte iminența unui atac de panică inspirând prelungit numărând în minte până la 5 și apoi expirând prelungit numărând în minte până la 7. Acest tip de respirație poate calma rapid și muta atenția de pe senzațiile corporale neplăcute. O altă tehnică rapidă pentru ancorarea în aici și acum’ poate fi să îl încurajăm pe copil să mute atenția pe mediul exterior corpului căutând și denumind 5 obiecte verzi din jur până când senzațiile resimțite se diminuează.

Cum se tratează atacul de panică?

Principalele tratamente oferite în cadrul atacului de panică sunt psihoterapia și terapiile medicamentoase. Psihoterapia este o formă foarte eficientă de tratament atunci când este aplicată corect și sunt identificate mecanismele cognitive care întrețin anxietatea și panica. Forma de terapie recomandată în cazul atacurilor de panică este cea de tip cognitiv comportamentală care îmbină restructurarea cognitivă a mecanismului de panică descris mai sus și tehnicile comportamentale ce ajută la stoparea sau diminuarea intensității senzațiilor fizice. În cazul atacurilor de panică multiple asociate și altor tulburări psihice precum depresia sau anxietatea sau în cazul tulburării de panică se pot folosi medicamente din grupul antidepresivelor.

Vizita la medicul psihiatru poate fi una din uneltele folosite pentru a se indentifica corect dacă există riscul unor tulburări psihice care întrețin sau generează atacul de panică și nu trebuie să reprezinte un semn al rușinii sau al lipsei de speranță. Medicul psihiatru poate utiliza interviul cu persoana care are atacuri de panică sau diverse instrumente precum scale de evaluare pentru a diagnostica corect și a prescrie tratamentul adecvat.

Material realizat de Dr. Bogdan – Cristian Fițiu, medic Specialist Psihiatrie Pediatrică, București

sursa

Creierul femeilor versus creierul bărbaților. Top diferențe majore!

Știința descoperă treptat noi diferențe între creierul femeilor și cel al bărbaților. O vorbă veche spunea că fetițele se dezvoltă mai repede decât băieții, dar în realitate, copiii se dezvoltă diferit. Iată ce diferențe importante au fost dovedite deja între creierul femeilor și creierul bărbaților, scrie libertateapentrufemei.ro

Modul în care este irigat cu sânge creierul femeilor diferă de modul în care este irigat creierul bărbaților în mai multe zone importante. Acest lucru explică de ce ne comportăm diferit în funcție de sex și de ce bărbații și femeile sunt predispuși la afecțiuni diferite. Aceasta este concluzia unui nou studiu publicat recent in „Journal of Alzheimer’s Disease”, realizat de o echipă de cercetători americani.

Oamenii de știință de la Amen Clinics din Newport Beach, California, au comparat 46.034 de analize imagistice SPECT (tomografie computerizata cu emisiune de fotoni) puse la dispoziție de diverse clinici.

IATĂ CARE SUNT 10 DIFERENȚE

Bărbații au un creier mai mare din naștere, pentru că și ei sunt mai bine dezvoltați fizic decât femeile. În general, creierul unui bebeluș fetiță este cu 10% mai mic decât al unui băiețel.
Femeile prezintă o activitate mai intensă în cortexul prefontral acolo unde sunt controlate deciziile, impulsurile și concentrarea.
Creierul femeilor este mai activ în zona limbică unde apar impulsuri puternice legate de emoții, afecte și memorie. Ca atare, abilități precum empatia, comunicarea, colaborarea, vigilența și prudența sunt mai dezvoltate la femei, decât la bărbați.
Cele două emisfere ale creierului pot comunica mai intens în cazul femeilor, decât al bărbaților, deoarece corpul calos care face legătura dintre cele două jumătăți este cu 25% mai mare la femei.
Femeilor le este mai ușor să jongleze cu mai multe noțiuni, probleme și activități deodată. Ele fac tot felul de legături și conexiuni încercând să se descurce în situațiile complicate, pe când bărbații au o gândire mai logică și mai liniară, adoptând soluția cea mai la îndemână. Cu alte cuvinte, bărbații gândesc în linii drepte, iar femeile în zig-zag… dar, bineînțeles, nu este o regulă generală.
Din cauza modului diferit în care este irigat creierul femeilor față de cel al bărbaților, femeile sunt mai predispuse la boala Alzheimer și depresie — ea însăși un factor de risc pentru boala Alzheimer — și tulburări anxioase, bărbații au o tendința mai accentuată către ADHD și probleme de comportament.
Fluxul mai mare de sânge în zona limbică din creierul femeilor poate explica de ce ele sunt mai predispuse la tulburări de alimentație. Femeile pot fi anorexice sau extrem de pofticioase și bulimice, extreme mult mai rar întâlnite în cazul bărbaților.
Femeile tind să aibă o capacitate mai bună de înțelegere a lecturii și de scriere, iar pe termen lung au o memorie mai bună, bărbații par să aibă o mai bună percepție vizuală și spațială și o memorie de lucru mai bună.
Femeile sunt de două ori mai predispuse decât bărbații la depresie clinică, în timp ce bărbații sunt mai expuși riscului de dependență de droguri și alcool.
Materia cenușie la bărbați este de aproximativ 6,5 ori mai mare decât la femei, dar înainte ca bărbații să se bucure de acest lucru, ar trebui să afle că femeile au de aproximativ 10 ori mai multă materie albă decât ei. Pentru a gândi, bărbații folosesc materia cenușie care este bogată în neuroni activi, iar femeile utilizează materia albă în care există multe conexiuni între neuroni. De aceea, configurarea creierului femeii este mai complicată, dar aceste conexiuni pot permite creierului unei femei să funcționeze mai repede decât cel al unui barbat.

Alte diferențe observate de specialiști

Bărbații au o mai bună orientare în spațiu, pe când femeile se descurcă mai greu și încurcă mai des dreapta cu stânga;

Femeile suportă mai bine durerea, fiind înzestrate de natură să îndure nașterea;

Femeile comunică mai eficient și explică mai bine, bărbații sunt mai laconici, se concentrează mai mult pe ce au de făcut, decât pe explicații;

Bărbații nu se implică în situațiile emoționale ale celorlalți, judecă totul la rece, pe când femeile sunt mai empatice și doresc să ajute.

Bărbații suportă mai bine schimbările, pe când femeile preferă stabilitatea.

Alimentul de primăvară care ”înnoiește” sângele și arde grăsimea

La începutul primăverii, ștevia sau măcrișul se găsește peste tot, mai ales în tarabele din piețe. Bogată în vitamine şi săruri minerale (potasiu, magneziu, calciu şi fier), ştevia are efecte purgative, laxative şi de detoxificare. În popor se spune că este un înnoitor al sângelui ca şi urzica, spanacul şi leurda.

ȘTEVIA – ADJUVANT ÎN CURELE DE SLĂBIRE

Cura cu ștevie jută la slăbit și la tratarea diabetului, a reumatismului, a tuberculozei, a ulcerului şi a tusei.

Ştevia stabilizează fluiditatea sangvină, are capacitatea de a regla nivelul zahărului din sânge, reducând senzaţia de foame, dar şi pofta de dulciuri, fiind eficientă pentru cei cu hipoglicemii frecvente. De asemenea, poate micşora dorinţa de a consuma alimente grase, este un diuretic natural, indicat persoanelor cu retenţie de apă, scade oboseala mentală şi fizică, armonizează digestia, reglează presiunea sângelui şi ajută la pierderea în greutate. Toate aceste calităţi o recomandă ca adjuvant în curele de slăbire.

CE PRESUPUNE DIETA CU ȘTEVIE

Dimineaţa, la cinci minute după trezire, se consumă 60-70 g de frunze crude de ştevie, într-o salată cu puţin ulei de măsline şi cu multă zeamă de lămâie. Nu beţi niciun fel de lichid înainte de salată, nici cafea, suc de fructe sau apă. Acest lucru este important, deoarece lipsa fluidelor din stomac favorizează digestia unor pigmenţi din ştevie, care au rol în slăbire. După micul dejun, care trebuie să fie sărac în calorii, consumaţi 150-200 g mâncare caldă de ştevie, preparată în felul următor: frunzele opărite (nu fierte foarte mult) şi tăiate mărunt se pun într-un vas peste care se adaugă puţin ulei, bulion şi sare.

Masa principală a zilei trebuie să fie mai săracă în supe ori ciorbe şi total lipsită de proteine şi grăsimi de porc. Ştevia se serveşte ca salată crudă, nesărată şi acrită cu zeamă de lămâie. Puteţi avea la masa de prânz mâncăruri pe bază de legume fierte, dar şi câteva felii de pâine, deoarece creierul are nevoie de carbohidraţi pentru a funcţiona corect (lipsa acesteia din meniu creează senzaţia de foame şi chiar o cădere glicemică). După masă se mănâncă o feliuţă subţire de lămâie. Este important ca în următoarea oră după dejun să nu se bea mai mult de 100 ml apă, de preferat deloc.
Seara, cu 20-25 de minute înainte de cină, se consumă 150-200 g salată de ştevie în combinaţie cu 70 g urzici crude. La masa de seară se mănâncă un fel cald de ştevie, preparat după reţeta de mai sus, alături de o friptură slabă de vită sau de pui. După cină se bea o limonadă naturală, îndulcită cu cel mult o linguriţă rasă cu zahăr.
Pe parcursul curei cu ştevie, care durează trei-patru săptămâni, sunt interzise dulciurile.

Sursa: doctorulzilei.ro

Un tip rar de cancer greu de detectat. Cum poate trece neobservat ani la rând și ce ar trebui să ridice semne de întrebare

Medicii atrag atenția asupra unui tip rar de cancer care rămâne adesea neobservat chiar și peste patru ani. Este vorba de cancerul tiroidian papilar, scrie adevarul.ro.

Această formă de cancer tiroidian rămâne nedetectată pentru o perioadă lungă de timp, în principal pentru că nu tinde să prezinte simptome evidente în fazele sale incipiente. De obicei, cancerul tiroidian papilar este descoperit întâmplător, în timpul controalelor regulate sau al testelor imagistice efectuate pentru alte probleme de sănătate.

Pacienții diagnosticați cu cancer tiroidian papilar „au adesea simptome pe care le ignoră timp de ani de zile până când primesc un diagnostic”, atrage atenția MD Anderson Cancer Center, subliniind că alte tipuri mai puțin frecvente de cancer tiroidian, cum ar fi cancerul tiroidian anaplastic sau cancerul tiroidian slab diferențiat, sunt mai agresive.

Cancerul tiroidian papilar se poate dezvolta în unul sau în ambii lobi tiroidieni și poate dura mai mulți ani până să se dezvolte.

Principalele simptome la care trebuie să fiți atenți

Experții în sănătate atrag atenția că simptomele cancerului tiroidian papilar pot să nu fie evidente, dar merită să acordați atenție următoarelor modificări: o tumoare sau un nodul nedureros în partea din față a gâtului, ganglioni limfatici măriți în zona gâtului, dificultăți la înghițire sau respirație – dacă tumora apasă pe esofag sau trahee, răgușeală sau modificări ale vocii, dureri de gât sau senzație de presiune, tuse cronică care nu este asociată cu răceli sau infecții.

Totuși, absența acestor simptome nu exclude prezența bolii. Dacă aveți suspiciuni, ar trebui să consultați un medic pentru o examinare.

De ce este cancerul tiroidian greu de detectat?

În medie, diagnosticul bolilor tiroidiene durează aproximativ 4,5 ani, arată un studiu realizat de Universitatea din Aberdeen.

Majoritatea pacienților se plâng de o întârziere a diagnosticului din cauza simptomelor neclare. Potrivit NHS (National Health Service), sistemul de asistență medicală de stat din Regatul Unit, cancerul tiroidian este o boală rară care reprezintă mai puțin de 1% din toate cancerele. Cel mai adesea se găsește la persoanele cu vârsta cuprinsă între 35-39 de ani sau după 70 de ani, iar femeile se îmbolnăvesc de 2-3 ori mai des decât bărbații.

Care sunt factorii de risc

Factorii de risc ai acestei boli sunt: modificările hormonale – femeile sunt mai predispuse la boală, probabil din cauza fluctuațiilor hormonale; predispoziția genetică – riscul este mai mare dacă au existat cazuri de cancer tiroidian în familie; expunerea anterioară la tratament cu radiații sau radioterapie; probleme tiroidiene – gușă, boala Hashimoto sau noduri benigne.

Cum decurge diagnosticul?

Pentru confirmarea acestui tip de cancer, medicul poate poate prescrie: ecografia glandei tiroide – pentru vizualizarea ganglionilor; o biopsie – prelevarea unei probe de țesut pentru analiză sau/și o tomografie computerizată sau imagistică prin rezonanță magnetică (CT, RMN) – dacă există suspiciunea de răspândire a bolii.

Cum se tratează cancerul tiroidian

Principala metodă de tratament este chirurgia.

Poate fi efectuată o lobectomie – îndepărtarea doar a părții afectate a glandei, sau se poate recurge chiar la tiroidectomie – îndepărtarea completă a glandei tiroide.

Terapia cu iod radioactiv e adesea necesară după operație, pentru a ucide celulele canceroase reziduale.

Cum se poate reduce riscul de cancer tiroidian

Deși nu există metode de prevenire garantate, puteți reduce riscul prin: un stil de viață sănătos – o dietă echilibrată, controlul greutății; renunțarea la alcool și fumat; examinări medicale regulate, mai ales dacă există o predispoziție ereditară.