Ce trebuie să știi despre glaucom – o boală oculară asimptomatică care afectează ireversibil vederea

17/01/2019

Ianuarie este Luna Internațională a Depistării Glaucomului. În această lună, întreaga comunitate medicală oftalmologică face eforturi pentru a crește gradul de conştientizare în privinţa glaucomului – a doua cauză de orbire la nivel mondial, după cataractă, conform Organizației Mondiale a Sănătății. Glaucomul este o afecțiune gravă, și asta pentru că de cele mai multe ori nu trădează niciun simptom clinic fiind descoperit ocazional. În ciuda acestui fapt, glaucomul duce inevitabil la atrofia nervului optic și orbire.

,,Glaucomul este o afecțiune a nervului optic ce constă în atrofierea progresivă a acestuia, cu îngustarea treptată a câmpului vizual. Este asociat adesea cu o presiune intraoculara crescută şi duce în timp la pierderea vederii”, afirmă Dr. Cristina Ciucă, medic oftalmolog.

În funcție de configurația unghiului dintre iris și cornee sunt două tipuri principale de glaucom:

1. Glaucomul primitiv cu unghi deschis este cel mai des întâlnit tip de glaucom. Peste 90% din pacienții cu glaucom au această formă a bolii. Unghiul dintre iris și cornee are o deschidere normală, dar sistemul de drenaj al umorului apos devine din ce în ce mai puțin eficient, iar lichidul intraocular nu este evacuat așa cum ar trebui.

2. Glaucomul primitiv cu unghi închis este mai puțin comun decât glaucomul primitiv cu unghi deschis. Este determinat de o predispoziție anatomică a globului ocular și este caracterizat prin blocarea unghiului dintre iris și cornee de către periferia irisului, cu blocarea eliminării umorului apos, și creșterea presiunii intraoculare.Factori de risc pentru glaucom. Ești predispus către această afecțiune dacă suferi de următoarele afecțiuni:

-Diabet zaharat
-Hipertensiune sau hipotensiune arterială
-Boli cardiovasculare sau de tiroidă
-Miopie sau hipermetropie mare (care necesită să porți lentile de contact sau ochelari de corecție a vederii)
-Inflamații sau tumori intraoculare
-Ai rude de sânge care suferă de glaucom (persoanele care au rude de gradul I cu glaucom prezintă un risc mai mare de a face această afecțiune în comparație cu cei care nu au antecedente de glaucom în familie).
-Presiunea intraoculară este ridicată (hipertensiunea intraoculară este principalul factor de risc ce determină apariția glaucomului.
-Ai o vârsta înaintată. După vârsta de 40 de ani, riscul de apariție a glaucomului crește, așa că oftalmologul recomandă un consult oftalmologic complet o dată pe an și tonometrie (măsurarea presiunii intraoculare). După vârsta de 60 de ani, consultul ar trebui efectuat de două ori pe an.
-Ai suferit un traumatism ocular – glaucomul traumatic poate apărea imediat după lovitura propriu-zisă, sau la o perioadă de câțiva ani.
-Medicamente pe bază de steroizi

Medicii recomandă ca persoanele care prezintă unul sau mai mulți factori de risc să meargă la controale oftalmologice regulate, indiferent de vârsta pe care o au.

Glaucomul primitiv cu unghi deschis este asimptomatic în fazele inițiale, sau poate prezenta simptome nespecifice, ce pot fi trecute cu vederea ca fiind efecte ale oboselii, așa că mulți pacienți rămân nediagnosticați până când boala ajunge într-un stadiu avansat. Glaucomul primitiv cu unghi închis se poate manifesta prin: durere la nivelul ochilor, durere puternică de cap, roșeața ochilor, diminuarea acuității vizuale sau vedere încețoșată, fotofobie (sensibilitate la lumina) sau halori colorate în jurul surselor luminoase, greață, vărsaturi.

Glaucomul este o afecțiune ce produce daune ireversibile asupra nervului optic și vederii. Singura modalitate de a descoperi glaucomul într-un stadiu incipient este să mergi la consultații oftalmologice periodice. În funcție de caz, oftalmologul poate alege să efectueze unul sau mai multe teste complexe: tonometrie (măsurarea presiunii intraoculare); oftalmoscopie (examenul fundului de ochi, cu examinarea papilei nervului optic); perimetrie (examinarea câmpului vizual); gonioscopie (examinarea unghiului format între fața anterioară a irisului și fața posterioară a corneei, unde se află sistemul de drenaj al umorului apos); pahimetrie (măsurarea grosimii corneei).

Glaucomul nu poate fi vindecat, așa că prevenirea și diagnosticarea precoce sunt cel mai eficient mod de a lupta cu această afecțiune. Totuși, odată depistat, glaucomul necesită tratament pentru a încetini procesul de degradare a vederii. Tratamentele pentru glaucom nu pot remedia daunele deja suferite de nervul optic, iar indicațiile de tratament date de mediculoftalmolog diferă de la caz la caz.

Și tu poți ajuta la creșterea gradului de conștientizare în privința glaucomului prin acțiuni simple, dar de efect. Dacă suferi de glaucom, nu ține secret acest lucru, ci împărtășește informații despre această boală cu familia și prietenii tăi. Îndeamnă-ți cunoștințele să meargă în mod regulat la un control oftalmologic.

sursa

O femeia care a stat în comă timp de 18 zile a dezvăluit „senzația înfricoșătoare” pe care a trăit-o în timp ce era inconștientă

O femeie de 30 de ani, care a fost plasată într-o comă indusă medical timp de 18 zile, a dezvăluit ce simte cu adevărat. „Cel mai înfricoșător lucru pe care l-am trăit vreodată”, a spus ea.

Beffy, din Țara Galilor de Sud, a descris „starea profundă de psihoză” pe care a experimentat-o atunci când și-a revenit, într-o postare virală pe X/Twitter care a adunat peste 18 milioane de vizualizări, scrie adevărul.ro

Femeia a fost diagnosticată cu boala Crohn în 2014.

„Sufăr de boala Crohn, de 11 ani, iar medicamentele pe care le luam nu aveau efect asupra mea. Acest lucru a dus la perforarea intestinului meu și am dezvoltat sepsis”, a spus ea, potrivit dailymail.

Beffy a povestit că, în timp ce era în comă, a continuat „să vadă lumini puternice”„

Am crezut că voi muri”, a continuat Beffy, amintindu-și că a fost „reintubată și adusă în a doua comă”, după ce plămânii ei au început să cedeze.

„A fost ca și cum aș fi urcat un deal abrupt, dar nu puteam respira deloc. Cel mai înfricoșător lucru pe care l-am trăit vreodată”, a spus ea.

Când a fost scoasă din comă, Beffy se afla într-o „stare profundă de psihoză”, marcată de o serie de halucinații înfricoșătoare – inclusiv apariția unei „figuri înfricoșătoare care stătea în spatele patului meu”.

În secțiunea de comentarii a tweet-ului său, care a adunat peste 225. 000 de aprecieri, Beffy a explicat ulterior că a fost plasată într-o comă indusă medical după ce a „dezvoltat septicemie” în urma administrării unui medicament greșit pentru boala Crohn.

Beffy are un blog numit „Beffy with the Bad Belly”, unde își împărtășește experiențele de viață cu boala Crohn.

Ce este boala Crohn?

Boala Crohn este o afecțiune digestivă chinuitoare care afectează viața a 115.000 de persoane în Marea Britanie și a 1,6 milioane în SUA.

Simptomele includ dureri abdominale, diaree și pierderi în greutate potențial periculoase.

Cauza bolii nu este cunoscută încă și în prezent nu există niciun tratament, însă unele persoane care suferă de această afecțiune au considerat că alimentația lor este un factor determinant.

Cu toate acestea, se știe deja că bacteriile joacă un rol major în provocarea bolii Crohn, pe lângă genetică și dietă.

Tratamentul convențional constă în medicamente ce suprimă producția de către sistemul imunitar a unei proteine numite TNF, care provoacă inflamație.

Un tip rar de cancer greu de detectat. Cum poate trece neobservat ani la rând și ce ar trebui să ridice semne de întrebare

Medicii atrag atenția asupra unui tip rar de cancer care rămâne adesea neobservat chiar și peste patru ani. Este vorba de cancerul tiroidian papilar, scrie adevarul.ro.

Această formă de cancer tiroidian rămâne nedetectată pentru o perioadă lungă de timp, în principal pentru că nu tinde să prezinte simptome evidente în fazele sale incipiente. De obicei, cancerul tiroidian papilar este descoperit întâmplător, în timpul controalelor regulate sau al testelor imagistice efectuate pentru alte probleme de sănătate.

Pacienții diagnosticați cu cancer tiroidian papilar „au adesea simptome pe care le ignoră timp de ani de zile până când primesc un diagnostic”, atrage atenția MD Anderson Cancer Center, subliniind că alte tipuri mai puțin frecvente de cancer tiroidian, cum ar fi cancerul tiroidian anaplastic sau cancerul tiroidian slab diferențiat, sunt mai agresive.

Cancerul tiroidian papilar se poate dezvolta în unul sau în ambii lobi tiroidieni și poate dura mai mulți ani până să se dezvolte.

Principalele simptome la care trebuie să fiți atenți

Experții în sănătate atrag atenția că simptomele cancerului tiroidian papilar pot să nu fie evidente, dar merită să acordați atenție următoarelor modificări: o tumoare sau un nodul nedureros în partea din față a gâtului, ganglioni limfatici măriți în zona gâtului, dificultăți la înghițire sau respirație – dacă tumora apasă pe esofag sau trahee, răgușeală sau modificări ale vocii, dureri de gât sau senzație de presiune, tuse cronică care nu este asociată cu răceli sau infecții.

Totuși, absența acestor simptome nu exclude prezența bolii. Dacă aveți suspiciuni, ar trebui să consultați un medic pentru o examinare.

De ce este cancerul tiroidian greu de detectat?

În medie, diagnosticul bolilor tiroidiene durează aproximativ 4,5 ani, arată un studiu realizat de Universitatea din Aberdeen.

Majoritatea pacienților se plâng de o întârziere a diagnosticului din cauza simptomelor neclare. Potrivit NHS (National Health Service), sistemul de asistență medicală de stat din Regatul Unit, cancerul tiroidian este o boală rară care reprezintă mai puțin de 1% din toate cancerele. Cel mai adesea se găsește la persoanele cu vârsta cuprinsă între 35-39 de ani sau după 70 de ani, iar femeile se îmbolnăvesc de 2-3 ori mai des decât bărbații.

Care sunt factorii de risc

Factorii de risc ai acestei boli sunt: modificările hormonale – femeile sunt mai predispuse la boală, probabil din cauza fluctuațiilor hormonale; predispoziția genetică – riscul este mai mare dacă au existat cazuri de cancer tiroidian în familie; expunerea anterioară la tratament cu radiații sau radioterapie; probleme tiroidiene – gușă, boala Hashimoto sau noduri benigne.

Cum decurge diagnosticul?

Pentru confirmarea acestui tip de cancer, medicul poate poate prescrie: ecografia glandei tiroide – pentru vizualizarea ganglionilor; o biopsie – prelevarea unei probe de țesut pentru analiză sau/și o tomografie computerizată sau imagistică prin rezonanță magnetică (CT, RMN) – dacă există suspiciunea de răspândire a bolii.

Cum se tratează cancerul tiroidian

Principala metodă de tratament este chirurgia.

Poate fi efectuată o lobectomie – îndepărtarea doar a părții afectate a glandei, sau se poate recurge chiar la tiroidectomie – îndepărtarea completă a glandei tiroide.

Terapia cu iod radioactiv e adesea necesară după operație, pentru a ucide celulele canceroase reziduale.

Cum se poate reduce riscul de cancer tiroidian

Deși nu există metode de prevenire garantate, puteți reduce riscul prin: un stil de viață sănătos – o dietă echilibrată, controlul greutății; renunțarea la alcool și fumat; examinări medicale regulate, mai ales dacă există o predispoziție ereditară.

Chirurg oncolog: „Nimeni nu e scutit de dezvoltarea unui cancer de colon sau rect”

Din păcate, la noi în țară cancerul de colon este diagnosticat într-o fază avansată, când e extins și în alte părți din organism. De aceea, am considerat că acest articol trebuie să-l citiți și voi.

Dr. Nadim Al Hajjar, medic chirurg la Institutul Regional de Gastroenterologie și Hepatologie din Cluj-Napoca din România, a declarat pentru Monitorul de Cluj că acest tip de cancer e depistat când are deja metastaze în ficat sau în alte organe.

„Din păcate, de foarte multe ori acest cancer este identificat într-o fază tardivă. E depistat când are deja fie metastaze în ficat sau în alte organe, fie extidere locoregională care de multe ori împiedică un tratament curativ al cancerului și te obligă la o terapie paliativă. Iar rezultatele și impactul asupra pacientului sunt cu totul diferite’, a declarat dr. Nadim Al Hajjar, scrie avantaje.ro

Simptome cancer de colon la care trebuie să fii atent

Pentru că nu prezintă simptome specifice, pacienții primesc destul de târziu diagnosticul care indică faptul că e vorba despre un cancer localizat la colon sau rectal.

„Bolnavul prezintă o simptomatologie nespecifică, precum lipsa apetitului alimentar, incapacități de concentrare, scăderea în greutate, niște simptome comune bolii neoplazice.

În cancerul colorectal pot fi lucrurile mai accentuate când apare un sindrom anemic care presupune pierderi oculte de sânge, fără să fie o pierdere evidentă (nu e vorba de hematochezie), ci un sindrom anemic care nu găsește o explicație.

Bolnavul nu are o boală hematologică ce poate explica această anemie și atunci te gândești de ce pierde sânge: acest bolnav poate avea o sângerare ocultă printr-un cancer de colon sau rectal.

Când vorbim de cancerul de rect, bolnavul poate să prezinte în plus și alte simptome caracteristice: tenesme, senzație falsă de defecație sau eliminarea de produse patologice în scaun. Acestea ridică un semn de întrebare care-l obligă pe medicul curant/de familie să se gândească ce protocol trebuie urmat pentru a găsi un diagnostic pozitiv’, a explicat medicul.

Cine trebuie să fie atent la acest tip de cancer?

Nimeni nu e scutit de niciun tip de cancer, dar există câțiva factori de risc de care unele persoane trebuie să țină cont: cei care au fost diagnosticați anterior cu boli inflamatorii intestinale (cum e rectocolita ulcerului hemoragic sau boala Crohn), cei care știu că au o alimentație necorespunzătoare și un stil de viață agitat, cei care mănâncă regulat fastfood și au stres clinic. Cei care au mai avut cazuri în familie au un risc mai crescut să dezvolte cancer de colon sau de rect.

Cum poate fi prevenit un cancer de colon?

După vârsta de 45 de ani, e recomandat ca fiecare dintre noi. o dată la cinci ani, să facă o colonoscopie și o gastroscopie.

„În cazul cancerului colorectal, prima examinare, în afară de diagnosticul clinic, este endoscopia digestivă-inferioară, care are o mare importanță pentru toți medicii care se ocupă de tratament. Ea îți spune exact la ce distanță de marginea anală este localizată tumoarea, fie la nivelul rectului sau al colonului. Această examinare te ajută pentru biopsia necesară examenului anatomopatologic.„