De ce oamenii fac sex mult mai rar în ultimul timp?

22/05/2019

Experții vorbesc despre o „secetă a sexului” într-o perioadă contemporană, aceasta fiind o constatare îngrijorătoare.

Într-o epocă marcată de o foarte mare deschidere în ceea ce priveşte acceptarea sexualităţii şi a exprimării sexuale, dar şi de o mare libertate individuală, de sofisticare şi liberalism, oamenii fac sex mult mai rar ca înainte şi acest lucru îi deranjează mai mult, cel puţin aceasta este concluzia unui articol publicat recent în British Medical Journal.

Cercetătorii vorbesc chiar despre o „secetă a sexului”, relatează The Guardian, citat de Mediafax.

Articolul din British Medical Journal are la bază trei cercetări privind atitudinile sexuale desfăşurate la nivel naţional în Marea Britanie (sub titlul Natsal), cea mai recentă fiind din 2012.

Deşi studiile au fost efectuate în Marea Britanie, rezultatele sunt aplicabile la nivel mondial, iar concluzia este aceea că oamenii fac sex din ce în ce mai puţin.

În Marea Britanie, declinul cel mai mare în acest sens este înregistrat în rândul populaţiei cu vârsta de peste 25 de ani şi în relaţiile pe termen lung.

În SUA, cel mai mare declin este înregistrat de populaţia cu vârsta de peste 50 de ani, în timp ce bărbaţii de vârstă mijlocie din Finlanda spun că fac sex mai frecvent. În Japonia, cel mai mare declin este înregistrat în rândul tinerilor celibatari.

Tinerii „Millennials” – care s-au născut în perioada cuprinsă între începutul anilor 1980 şi mijlocul anilor 1990 spre începutul anilor 2000 – fac mai puţin sex şi au mai puţini parteneri sexuali, în comparaţie cu cei din generaţia părinţilor lor la aceeaşi vârstă.

Cercetările au mai evidenţiat şi alte fapte îngrijorătoare. De exemplu, fete care fac operaţii chirurgicale de modificare a vulvei încă de la vârsta de 9 ani, iar numărul labioplastiilor a crescut cu 45% de la an la an.

Cercetătorii cred că, pe lângă o atitudine pozitivă privind sexul, se livrează şi un alt mesaj, acela al unui aspect fizic nepotrivit.

Relaţiile s-au schimbat. Înainte căsătoriile erau marcate de condiţii relativ clare. Acestea erau privite, în general, ca fiind un aranjament economic, cu aşteptări clare, poate nu întotdeauna corecte. Pentru femei, căsătoria putea fi o garanţie a securităţii, a unui cămin, a unor copii şi a dreptului de a nu fi abuzate sexual de un bărbat puternic sau cel puţin de un risc mai scăzut ca acest lucru să se întâmple. Iar, pentru bărbaţi, motivul principal era succesiunea, un copil care să îi ducă numele mai departe.

În prezent, oamenii vor ca partenerii de viaţă să le ofere aceste lucruri, dar şi să le fie prieteni, confidenţi, amanţi pasionali, totul în condiţiile în care şi media de viaţă s-a dublat, potrivit lui Esther Perel, psiholog specializat în terapia de cuplu.

În articolul din British Medical Journal, autorii sunt de părere că nu trebuie trase concluzii pripite, consumul crescut de pornografie fiind un motiv prea la îndemână, de exemplu. De altfel, un studiu realizat în SUA arată un declin al frecvenţei actelor sexuale în rândul celor care nu consumă pornografie.

Femeile de vârstă mijlocie indică oboseala drept cauză pentru scăderea activităţii sexuale. Există o tendinţă în prezent ca primul copil să apară mult mai târziu în viaţa unei femei, care, la vârsta mijlocie, trebuie să gestioneze şi creşterea şi educarea acestuia, dar şi o slujbă cu normă întreagă.

Un alt motiv ar fi faptul că, într-o epocă în care sexul a devenit un subiect de discuţie obişnuit, oamenii sunt mai sinceri în ceea ce priveşte adevărata lor viaţă sexuală.

Cercetătorii au remarcat şi că declinul a început să fie înregistrat în 2007 – 2008, o perioadă de debut al unei crize economice, motiv de stres, depresie şi anxietate pentru milioane de persoane. În Marea Britanie, de exemplu, în 2017, una din şase persoane lua tratament medicamentos antidepresiv. Toate acestea pot fi motive de scădere a libidoului.

Autorii articolului din British Medical Journal concluzionează că, „dacă frecvenţa contactelor sexuale ar servi ca barometru pentru conexiunea umană la un nivel mai general, atunci acest declin ar putea fi semnalul unei tendinţe îngrijorătoare”.

Primul copil născut în Marea Britanie după un transplant de uter

O fetiță s-a născut în Marea Britanie în urma unui transplant de uter pe care mama ei l-a primit de la sora sa mai mare, o premieră în această țară, a anunțat marți un spital din Londra, transmite AFP citat de Agerpres.

Micuța Amy Isabel s-a născut la 27 februarie 2025, la Spitalul Queen Charlotte and Chelsea, la doi ani după transplantul de care a beneficiat mama sa, Grace Davidson, în vârstă de 36 de ani, care s-a născut fără uter. Amândouă se află în stare bună.

‘Am primit cel mai bun cadou la care am fi putut spera’, a declarat proaspăta mamă, exprimându-și speranța că în viitor tehnica ‘va oferi o opțiune suplimentară femeilor care altfel nu și-ar putea purta propriul copil’.

Grace Davidson suferă de o afecțiune rară numită sindromul Rokitansky sau Mayer-Rokitansky-Kuster-Hauser (MRKH), din cauza căruia uterul este subdezvoltat sau chiar absent. Acest sindrom afectează aproximativ una din 5.000 de femei.

Ovarele femeilor afectate sunt însă intacte și produc ovule. Un embrion obținut prin fertilizare in vitro (FIV) a putut fi astfel implantat după transplantul de uter.

Numele fetei aduce un omagiu atât mătușii sale, Amy Purdie, cât și lui Isabel Quiroga, chirurgul care a efectuat transplantul, alături de profesorul Richard Smith.

Înainte de donarea uterului, Amy Purdie, în vârstă de 42 de ani, a născut doi copii.

Grace Davidson a trebuit să urmeze un tratament imunosupresor, pentru a se preveni respingerea transplantului.

Intervenția de transplant a fost realizată în februarie 2023, la centrul de transplant Oxford (sudul Angliei).

‘Simt o bucurie imensă. La 25 de ani de la începutul cercetării avem, în sfârșit, un bebeluș’, a declarat chirurgul ginecolog Richard Smith, co-responsabil în cadrul programului britanic de donatori vii.

Peste 100 de transplanturi de uter au fost efectuate în întreaga lume după o primă intervenție de acest tip, realizată în Suedia în 2013, iar în urma lor s-au născut în jur de 50 de copii sănătoși.

O femeia care a stat în comă timp de 18 zile a dezvăluit „senzația înfricoșătoare” pe care a trăit-o în timp ce era inconștientă

O femeie de 30 de ani, care a fost plasată într-o comă indusă medical timp de 18 zile, a dezvăluit ce simte cu adevărat. „Cel mai înfricoșător lucru pe care l-am trăit vreodată”, a spus ea.

Beffy, din Țara Galilor de Sud, a descris „starea profundă de psihoză” pe care a experimentat-o atunci când și-a revenit, într-o postare virală pe X/Twitter care a adunat peste 18 milioane de vizualizări, scrie adevărul.ro

Femeia a fost diagnosticată cu boala Crohn în 2014.

„Sufăr de boala Crohn, de 11 ani, iar medicamentele pe care le luam nu aveau efect asupra mea. Acest lucru a dus la perforarea intestinului meu și am dezvoltat sepsis”, a spus ea, potrivit dailymail.

Beffy a povestit că, în timp ce era în comă, a continuat „să vadă lumini puternice”„

Am crezut că voi muri”, a continuat Beffy, amintindu-și că a fost „reintubată și adusă în a doua comă”, după ce plămânii ei au început să cedeze.

„A fost ca și cum aș fi urcat un deal abrupt, dar nu puteam respira deloc. Cel mai înfricoșător lucru pe care l-am trăit vreodată”, a spus ea.

Când a fost scoasă din comă, Beffy se afla într-o „stare profundă de psihoză”, marcată de o serie de halucinații înfricoșătoare – inclusiv apariția unei „figuri înfricoșătoare care stătea în spatele patului meu”.

În secțiunea de comentarii a tweet-ului său, care a adunat peste 225. 000 de aprecieri, Beffy a explicat ulterior că a fost plasată într-o comă indusă medical după ce a „dezvoltat septicemie” în urma administrării unui medicament greșit pentru boala Crohn.

Beffy are un blog numit „Beffy with the Bad Belly”, unde își împărtășește experiențele de viață cu boala Crohn.

Ce este boala Crohn?

Boala Crohn este o afecțiune digestivă chinuitoare care afectează viața a 115.000 de persoane în Marea Britanie și a 1,6 milioane în SUA.

Simptomele includ dureri abdominale, diaree și pierderi în greutate potențial periculoase.

Cauza bolii nu este cunoscută încă și în prezent nu există niciun tratament, însă unele persoane care suferă de această afecțiune au considerat că alimentația lor este un factor determinant.

Cu toate acestea, se știe deja că bacteriile joacă un rol major în provocarea bolii Crohn, pe lângă genetică și dietă.

Tratamentul convențional constă în medicamente ce suprimă producția de către sistemul imunitar a unei proteine numite TNF, care provoacă inflamație.

Un tip rar de cancer greu de detectat. Cum poate trece neobservat ani la rând și ce ar trebui să ridice semne de întrebare

Medicii atrag atenția asupra unui tip rar de cancer care rămâne adesea neobservat chiar și peste patru ani. Este vorba de cancerul tiroidian papilar, scrie adevarul.ro.

Această formă de cancer tiroidian rămâne nedetectată pentru o perioadă lungă de timp, în principal pentru că nu tinde să prezinte simptome evidente în fazele sale incipiente. De obicei, cancerul tiroidian papilar este descoperit întâmplător, în timpul controalelor regulate sau al testelor imagistice efectuate pentru alte probleme de sănătate.

Pacienții diagnosticați cu cancer tiroidian papilar „au adesea simptome pe care le ignoră timp de ani de zile până când primesc un diagnostic”, atrage atenția MD Anderson Cancer Center, subliniind că alte tipuri mai puțin frecvente de cancer tiroidian, cum ar fi cancerul tiroidian anaplastic sau cancerul tiroidian slab diferențiat, sunt mai agresive.

Cancerul tiroidian papilar se poate dezvolta în unul sau în ambii lobi tiroidieni și poate dura mai mulți ani până să se dezvolte.

Principalele simptome la care trebuie să fiți atenți

Experții în sănătate atrag atenția că simptomele cancerului tiroidian papilar pot să nu fie evidente, dar merită să acordați atenție următoarelor modificări: o tumoare sau un nodul nedureros în partea din față a gâtului, ganglioni limfatici măriți în zona gâtului, dificultăți la înghițire sau respirație – dacă tumora apasă pe esofag sau trahee, răgușeală sau modificări ale vocii, dureri de gât sau senzație de presiune, tuse cronică care nu este asociată cu răceli sau infecții.

Totuși, absența acestor simptome nu exclude prezența bolii. Dacă aveți suspiciuni, ar trebui să consultați un medic pentru o examinare.

De ce este cancerul tiroidian greu de detectat?

În medie, diagnosticul bolilor tiroidiene durează aproximativ 4,5 ani, arată un studiu realizat de Universitatea din Aberdeen.

Majoritatea pacienților se plâng de o întârziere a diagnosticului din cauza simptomelor neclare. Potrivit NHS (National Health Service), sistemul de asistență medicală de stat din Regatul Unit, cancerul tiroidian este o boală rară care reprezintă mai puțin de 1% din toate cancerele. Cel mai adesea se găsește la persoanele cu vârsta cuprinsă între 35-39 de ani sau după 70 de ani, iar femeile se îmbolnăvesc de 2-3 ori mai des decât bărbații.

Care sunt factorii de risc

Factorii de risc ai acestei boli sunt: modificările hormonale – femeile sunt mai predispuse la boală, probabil din cauza fluctuațiilor hormonale; predispoziția genetică – riscul este mai mare dacă au existat cazuri de cancer tiroidian în familie; expunerea anterioară la tratament cu radiații sau radioterapie; probleme tiroidiene – gușă, boala Hashimoto sau noduri benigne.

Cum decurge diagnosticul?

Pentru confirmarea acestui tip de cancer, medicul poate poate prescrie: ecografia glandei tiroide – pentru vizualizarea ganglionilor; o biopsie – prelevarea unei probe de țesut pentru analiză sau/și o tomografie computerizată sau imagistică prin rezonanță magnetică (CT, RMN) – dacă există suspiciunea de răspândire a bolii.

Cum se tratează cancerul tiroidian

Principala metodă de tratament este chirurgia.

Poate fi efectuată o lobectomie – îndepărtarea doar a părții afectate a glandei, sau se poate recurge chiar la tiroidectomie – îndepărtarea completă a glandei tiroide.

Terapia cu iod radioactiv e adesea necesară după operație, pentru a ucide celulele canceroase reziduale.

Cum se poate reduce riscul de cancer tiroidian

Deși nu există metode de prevenire garantate, puteți reduce riscul prin: un stil de viață sănătos – o dietă echilibrată, controlul greutății; renunțarea la alcool și fumat; examinări medicale regulate, mai ales dacă există o predispoziție ereditară.