Adenofibromul mamar: tumoarea glandelor mamare care afectează femeile tinere

Afecțiunile glandelor mamare sunt relativ frecvente în rândul femeilor, având în vedere că mai mult de jumătate dintre acestea ajung să se confrunte, la un moment dat, cu diverse probleme medicale la nivelul sânilor. Potrivit statisticilor, 10% dintre femeile cu vârsta cuprinsă între 15 și 35 de ani sunt predispuse să dezvolte adenofibrom mamar, o tumoare a glandelor mamare, care afectează în special femeile tinere. Problema este cu atât mai importantă cu cât orice nodul depistat la sâni, necesită în primul rând diferențiere de cancerul mamar, indiferent de vârsta pacientei, ne spun medicii.

separator

Adenofibromul mamar (n.r. fibroadenom mamar – o noțiune folosită mai rar) constituie în jur de 70% din tumorile mamare întâlnite la femeile tinere, fiind inclus în categoria tumorilor benigne (necanceroase) ale sânilor.

De regulă, adenofibromul este reprezentat de un nodul solitar, foarte mobil, bine delimitat, ferm, nedureros la palpare, ce nu afectează pielea din jur ori forma mamelonului.nnn

Mai frecvent, nodulul este localizat în cadranul superior al glandei mamare, spre axilă, având dimensiuni de 1-2 cm, foarte rar – de până la 5-12 cm.

Nedureros în majoritatea cazurilor, nodulul poate deveni sensibil în timpul menstruației și tratamentului cu preparate contraceptive și adesea se reduce în dimensiuni odată cu înaintarea în vârstă, iar la menopauză pot apărea calcificări în masa acestuia.

Cum este diagnosticat adenofibromul mamar?

Diagnosticarea unui nodul la sân determină o femeie să înfrunte momente apăsătoare, deoarece, odată ce este depistat acesta, specialistul mamolog are o misiune importantă – aceea de a exclude malignizarea, adică cancerul.

În țările înalt dezvoltate, se efectuează cu succes biopsia sub ghidaj ecografic, singura metodă care exclude malignizarea cu un nivel înalt de precizie. Fibroadenomul_mamar_22628Pe de altă parte, puncția pentru examenul citologic, metoda aplicată inclusiv în țara noastră, nu este preferată în țările europene, în algoritmul de diagnosticare a adenofibromului mamar, deoarece oferă rezultate imprecise.

Cum se tratează adenofibromul mamar?

Elena T., o tânără în vârstă de 22 de ani, din Chișinău, diagnosticată acum câteva luni cu adenofibrom mamar la sânul drept, a binevoit să ne împărtășească mai multe detalii din propria experiență.

Tânăra este convinsă că sfaturile ei vor ajuta multe alte femei să conștientizeze cât de importantă este depistarea precoce a nodulilor la sân, dar și aplicarea corespunzătoare și în timp util a măsurilor de tratament.

Elena și-a descoperit formațiunea prin autoexaminare – un nodul nedureros, ferm la palpare, bine delimitat, de 1,5 – 2 cm, localizat la nivelul sânului drept, în vecinătatea areolei mamare.

,,Am aflat de existența acestui nodul ferm și bine delimitat din întâmplare, în timp ce îmi palpam sânul drept, îl putea simți doar la atingere, nu era vizibil. Începuse să mă îngrijoreze foarte mult această formațiune, chiar dacă nu-mi afecta forma mamelonului. Eram înfricoșată, crezând că va dispărea de la sine însă nu a fost așa. M-am adresat medicului de familie, încercam să-mi păstrez liniștea interioară și să mă axez pe ceea ce aveam de făcut. Mi-am dat seama, totodată, că sutele de comentarii, pe care le citeam pe forumurile de pe internet, nu mă ajutau cu nimic și era absolut necesar să consult un specialist mamolog”, povestește Elena.

Mamografia și ecografia pot confirma aspectul benign și tipic al adenofibroamelor, însă este important de fiecare dată ca specialistul să excludă, în mod categoric, prezența unui proces malign. Din acest motiv, medicul i-a recomandat pacientei noastre să efectueze puncția pentru examenul citologic.

,,Pentru că mamografia, examenul radiologic al sânilor, prezintă o contraindicație pentru femeile tinere, de vârstă fertilă, ginecologul de la policlinică mi-a indicat ultrasonografia mamară. Ulterior, am fost trimisă, pentru consultație la medicul mamolog, din cadrul IMSP Institutul Oncologic. Chiar în ziua respectivă, am fost programată pentru o puncție-biopsie mamară. Pentru că circulă o mulțime de informații neadevărate despre această procedură, doar la auzul acestui cuvânt eram îngrozită. Însă, trebuie să menționez că această procedură nu este atât de dureroasă pe cât pare și mi-a oferit, în schimb, un rezultat rapid și exact, adică adenofibrom mamar la sânul drept”, ne-a dezvăluit tânăra.

Decizia, de a urma un tratament medicamentos sau chirurgical în legătură cu adenofibromul mamar, îi aparține specialistului mamolog. De regulă, sunt extirpați nodulii mari, care au dimensiuni de peste 3 cm, sau cei care denotă modificări clinice sau ecografice atipice pentru un adenofibrom mamar.

Potrivit specialiștilor, abstinența terapeutică, împreună cu monitorizarea clinică și eventual ecografică, se indică doar atunci când nodulul nu cauzează probleme, iar examinările clinice și imagistice sunt concordante și liniștitoare. Totuși, dacă există vreo ,,suspiciune” sau nodulul incomodează pacienta, acesta este eliminat pe cale chirurgicală.

Elena a fost operată, după ce specialistul i-a sugerat să înlăture nodulul prin intervenție chirurgicală.

,,În cazul meu, a trebuit să înlătur, chirurgical, nodulul, la indicația medicului, pentru a evita orice altă surpriză neplăcută pe viitor, având în vedere că acesta nu s-a micșorat în decurs de mai multe luni, iar biopsia a evidențiat celule atipice în focar. Mai mult, îmi crea disconfort, fiind dureros în zilele de menstruație. Intervenția chirurgicală a durat în jur 40 de minute, cu anestezie locală și o zi de spitalizare. Totodată, pentru că aveam nodulul localzat în profunzime, chirurgul mi-a aplicat și o sutură internă, pentru a nu avea denivelări de suprafață după cicatrizarea rănii. Consider că am fost norocoasă să-l întâlnesc pe Dr. Valeriu Cucieru, mamolog, specialist în chirurgia glandei mamare, medicul care m-a tratat cu mult profesionalism, bunătate și bun simț și care m-a ajutat să rezolv această problemă de sănătate, oferindu-mi o mulțime de sfaturi și recomandări sănătoase. Astăzi, mulțumită specialistului, experiența de care am avut parte îmi pare doar un vis urât, cicatricea este aproape inexistentă, nici forma sânului nu a avut de suferit, iar medicul mi-a dat asigurări că voi putea să și alăptez în siguranță atunci când va fi cazul.
Specialistul mi-a oferit o serie de recomandări, printre care: să evit traumatismele glandelor mamare, să efectuez regulat examenele medicale profilactice, să duc un stil de viață sănătos, să adopt o dietă bogată în fructe și legume, să-mi mențin greutatea corporală în limitele normale, să evit sedentarismul și stresul”, spune Elena.

ANSP recomandă părinților să-și vaccineze copiii contra rujeolei pentru a-i proteja de îmbolnăviri

Agenția Națională pentru Sănătate Publică (ANSP) atenționează că rujeola este o infecție extrem de contagioasă care poate duce la complicații grave și îndeamnă părinții să vaccineze copiii conform Programului Național de Imunizări, aceasta fiind cea mai sigură și eficientă metodă de prevenire a cazurilor de îmbolnăvire, informează unica.md cu referire la un comunicat al instituției.

În Republica Moldova, în perioada 01 ianuarie 2024 – 08 august 2024, au fost înregistrate 149 de cazuri confirmate de rujeolă, dintre care 12 de import (România, Azerbaidjan, Marea Britanie, Germania și Federația Rusă). Cele mai multe dintre acestea au fost raportate în mun. Chișinău (62) și raionul Sîngerei (55). Alte teritorii afectate de rujeolă, de la începutul acestui an, sunt: Strășeni – 7 cazuri; Bălți – 6 cazuri; Dondușeni – 4 cazuri; Ialoveni – 3 cazuri; Drochia, Râșcani, Călărași – câte 2 cazuri; Fălești, Ștefan Vodă, Ungheni, Orhei, Ceadîr-Lunga, Dubăsari – câte 1 caz. Menționăm că peste 90% dintre cazuri sunt înregistrate la copii nevaccinați.

În condițiile de acoperire vaccinală joasă, (sub 90% pentru vaccinarea ROR la vârsta de 1 an) și a reticenței la vaccin, care persistă mai mult între membrii confesiilor religioase, există riscul de răspândire a rujeolei și a altor maladii ce pot fi prevenite prin vaccinare. Copiii mici sunt cel mai des expuși riscului de complicații severe. Ratele ridicate de spitalizare și slăbirea sistemului imunitar îi fac mai vulnerabili la alte boli infecțioase.

Tratament specific împotriva rujeolei nu există, dar boala poate fi prevenită prin vaccinare, care se efectuează gratuit, la 12 luni, 6-7 ani și 15-16 ani. Încurajăm părinții să meargă la instituția medicală, în cazul în care copiii nu au beneficiat de vaccin la vârstele corespunzătoare, unde medicul de familie va propune o schemă individuală de vaccinare.

Parazitul de 10 metri care poate trăi în corp până la 30 de ani

Una dintre infecţiile parazitare pe care oamenii le pot face de-a lungul vieţii este teniaza. Aceasta reprezintă infecţia cu tenie, un vierme intestinal care se transmite în urma consumului de alimente contaminate, cum ar fi carnea de porc sau de bovină.

Există mai multe tipuri de tenii, dar oamenii fac mai ales infecţii cu:

Taenia solium, care poate atinge lungimea de 3 metri; are ca gazdă porcul.

Taenia saginata, parazit care la vârsta adultă poate atinge lungimea de 10 metri. Gazda acestei tenii sunt bovinele.

Oamenii pot face teniază în urma consumului de carne de porc sau de vită crudă sau insuficient preparată termic, infectată cu ouă sau larve de tenie.

O altă cale de contaminare este cea fecal-orală. Când persoana infectată nu se spală riguros pe mâini după defecaţie şi manipulează alimente, poate contamina hrana cu ouă de tenie. Astfel, teniaza apare şi la cei care nu au consumat carne infectată. Contaminarea se poate face la orice vârstă.

Tenia este parazitul cunoscut a fi foarte rezistent în organismul uman

Când ouăle ei sunt ingerate de oameni, acestea încep să crească până ajung la vârsta adultă. Parazitul trăieşte la nivelul intestinului subţire, zona cea mai potrivită de dezvoltare pentru ciclul lui de viaţă. De acolo, se dezvoltă hrănindu-se cu alimentele ingerate de oameni.

În doar 3 luni devine adult și se poate reproduce. Există unii dintre acești paraziți care se pot stabili în ochi, în țesuturile subcutanate, în sistemul nervos și în mușchi.

Fragmentele de tenie pot fi observate şi pe lenjeria intimă sau în materiile fecale. Fără tratament, tenia poate trăi în corpul uman până la 30 de ani. O persoană infectată va răspândi mereu ouă şi larve.

Simptomele teniazei sunt adesea observate la începutul vieții acestui parazit. Printre manifestările posibile ale infecţiei se numără:

– Greață + multă poftă de mâncare fără a lua în greutate

– Diaree sau chiar constipație

– Mâncărime în jurul rectului sau anusului

– Dureri abdominale

– Tulburare alimentară (bulimie sau anorexie)

Dacă observi în mod regulat aceste simptome, este recomandat să te adresezi medicului pentru a efectua anumite analize: examenul coproparazitologic (examinarea materiilor fecale), amprenta anală, testarea anticorpilor serici.

În cazul diagnosticului de teniază, medicul va indica medicamente antiparazitare, antihelmintice.

De ce scad oamenii în înălțime la bătrânețe. Totul începe de la 40 de ani. Explicația specialiștilor

Multe persoane scad în înălțime pe măsură ce avansează în vârstă. Potrivit specialiștilor, acesta este un lucru normal, care se întâmplă în timpul procesului de îmbătrânire, scrie fanatik.ro.

Procesul începe de la 40 de an și este unul normal, conform experților. Când devine acest lucru un motiv de îngrijorare?

După 40 de ani, oamenii pierd aproximativ un centimetru în înălțime la fiecare 10 de ani, potrivit Medline Plus. Ritmul accelerează după vârsta de 70 de ani. Odată cu vârsta, oamenii ajung să piardă, în medie, între 1 și 3 centimetri.

Procesul de îmbătrânire presupune schimbări la nivelul oaselor, articulațiilor și mușchilor, supă cum a explicat Dr. Angela Catic, medic geriatru și profesor asociat la Centrul Huffington pentru Îmbătrânire de la Colegiul de Medicină Baylor.

“Discurile dintre vertebrele coloanei vertebrale pierd lichid pe măsură ce îmbătrânești, se deshidratează și, odată cu asta, pierzi puțin din înălțime”, a explicat aceasta.

În plus, mușchii abdominali au tendința de a slăbi în timp. Din acest motiv, multe persoane au o postură cocoșată și devin mai scunde la bătrânețe.

În cazul femeilor, pierderea osoasă poate fi grăbită de menopauză. Acest lucru se întâmplă “din cauza pierderii efectelor protectoare ale estrogenului asupra oaselor”, potrivit Dr. Arashdeep Litt, medic intern la Spectrum Health.

Ce problemă de sănătate provoacă pierderea în înălțime

O altă problemă care cauzează pierderea în înălțime este osteoporoza. Afecțiunea se dezvoltă în momentul în care densitatea minerală osoasă și masa osoasă scad. Un alt motiv este atunci când structura sau calitatea osului suferă modificări. Rezistența oaselor poate fi, astfel, redusă, iar riscul de fracturi e mai mare.

Din cauza osteoporozei, pot apărea fracturi de compresie a coloanei vertebrale. Acestea sunt, de fapt, mici rupturi la vertebrele coloanei, motiv pentru care “în multe cazuri, oamenii nici nu-și dau seama că se întâmplă acest lucru”.

Dacă o persoană pierde în înălțime 3 sau mai mulți centimetri, medicul va suspecta că aceasta suferă de osteoporoză. Diagnosticul poate fi confirmat printr-un test de densitate osoasă.

Pentru a reduce riscul de pierdere a înălțimii odată cu vârsta, dr. Catic a spus că acest lucru poate fi prevenit prin respectarea unui stil de viață sănătos.

Mai exact, este nevoie de sport regulat pentru a menține oasele cât mai puternice, dar și de o dietă bogată în calciu și vitamina D. Fumatul, consumul excesiv de alcool și de cofeină trebuie evitate, deoarece reprezintă factori de risc pentru dezvoltarea de osteoporoză.

Părinții fără poliță medicală vor primi indemnizații pe copil până la vârsta de 2 ani
Articolul anterior
Stela Dănilă, Irina Madan și alte burlăcițe de-acasă, despre rochiile de mireasă pe care le vor purta la propriile nunți!
Articolul următor