Calculii renali (litiaza renala) reprezintă conglomerate de minerale localizate la nivelul rinichiului. Pot varia de la focare cristaline microscopice la calculi de câţiva centimetri în diametru. Un calcul mare, numit coraliform, poate modela şi umple efectiv întreg sistemul pielocaliceal renal.
Deşi mulţi calculi sunt asimptomatici, ei produc de obicei durere (colica renală), sângerare (hematurie), obstrucţie şi infecţie secundară.
Durerea lombară sau colica renală poate apărea atunci când calculii astupa unul sau mai multe calice, bazinetul sau ureterul. Colica renală este în mod caracteristic chinuitoare şi intermitentă, având de obicei originea în flanc (partea laterală a abdomenului) sau în regiunea lombară, putând să iradieze de-a lungul abdomenului pe traiectul ureterului, frecvent până în regiunea genitală sau pe faţa internă a coapsei.
Calculii apar din cauza formării de cristale în cazul în care urina devine prea concentrată. Aproximativ 80% din calculi sunt compuşi din calciu, în principal oxalat de calciu, 5% din acid uric, 2% din cistină, iar restul sunt din fosfat amoniomagnezian.
Deshidratarea, cea mai frecventă cauză
Factorii care determină concentrarea urinei sunt:
- Deshidratarea. În această situaţie, sărurile, mineralele şi alte substanţe din urina precipită şi formează calculul. Este cea mai frecventă cauză de producere a litiazei renale.
- Alimentele bogate în oxalaţi (spanac, ciocolată, cafea, ceai), în special dacă alimentaţia este şi săracă în calciu.
- Anumite boli sunt asociate cu litiaza renală – bolile inflamatorii intestinale, intervenţiile chirurgicale la nivelul intestinului, bolile biliare sau pancreatice cronice, hiperparatiroidismul.
- Aportul alimentar excesiv de purine (carne roşie, organe, vânat) duce la formarea calculilor de acid uric.
- Infecţiile urinare frecvente pot determina apariţia calculilor fosfatomagnezieni.
- Litiaza renală poate fi şi o boală moştenită care poate apărea de-a lungul mai multor generaţii.
- Suplimentele cu vitamina D sau C administrate fără să existe carenţe.
Calculii vezicali pot produce durere suprapubiană. Frisoanele, febra, hematuria (urina cu sange), polakiuria (micţiunile frecvente şi în cantitate redusă) se manifestă des, în special când calculul migrează de-a lungul ureterului. Pot apărea şi simptome gastrointestinale – greaţa, vărsături, distensie abdominală, constipaţie.
Tratamentul are scopul de a reduce durerea
Tratamentul colicii renale are drept scop diminuarea durerii prin administrarea de antiinflamatoare nesteroidiene, antispastice, antialgice. În cazurile mai grave, derivate opioide. Consumul de lichide în colică trebuie redus la minimum. Nefrectomia (eliminarea chirurgicală a rinichiului) este indicată în cazurile cu obstrucţii importante ale rinichiului. Calculii de acid uric pur sunt singurii care se pot dizolva complet sub tratament medicamentos.
Sfaturi pentru prevenirea afecţiunilor renale
- Consumă o cantitate suficientă de lichide (apă plată de preferat) în timpul zilei.
- Evită excesul de sare şi limitează consumul de brânzeturi sărate, murături, afumături şi mezeluri care pot conţine cantităţi crescute de sare. Pentru a da savoare mâncărurilor, poţi inlocui sarea cu zeama de lămâie sau alte condimente.Totodată,consumă o cantitate optimă de proteine.
- Nu folosi des antiinflamatoare nesteroidiene.
- Prevene obezitatea, care este în relaţie directă cu diabetul zaharat şi hipertensiunea arterială, printr-un aport caloric adecvat.
- Evită fumatul.
Majoritatea calculilor cu dimensiuni sub 5 mm se pot elimina. Pentru calculii care nu se elimină spontan, se foloseşte litotritia extracorporeală, o metodă neinvaziva de sfărâmare cu unde de şoc a calculilor şi eliminarea lor. Litotritia endoscopica este o metodă intervenţională minim invaziva de sfărâmare şi eliminare a calculilor cu ajutorul endoscopului.
