Datorită compuşilor săi bioactivi, rostopasca este utilă în tratarea diferitelor boli. Planta posedă proprietăţi de curăţare a ficatului şi a căilor biliare, înlătură spasmele, are acţiune antibacteriană şi antivirală puternică, antiaterosclerotică şi anticanceroasă.
Rostopasca, (în rusă – Чистотел), mai este numită şi iarba de negi, Chelidonium majus, iar romanii o numeau „darul cerului”. Rostopasca este unul dintre cele mai puternice şi eficiente remedii naturiste. Ea are în componenţa sa multe substanţe active, precum alcaloizi (chelidonina, sanguinarina, berberina, protopina), acid chelidonic, saponozide, carotenoide, flavonozide, taninuri, acid nicotinic, sparteină, vitamina C, ulei volatil, săruri minerale. Planta conţine de asemenea enzime proteolitice, substanţe rezinoase.
Rostopasca acţionează în mai multe feluri, aceasta are acţiune coleretică şi colagogă, adică stimulează secreţia şi eliminarea bilei, antispastică, relaxează muşchii netezi ai vezicii biliare şi a căilor biliare înlăturând spasmele. Rostopasca stimulează funcţia ficatului, prin creşterea producerii de bilă, creşte secreţia lipazei pancreatice. Planta manifestă acţiune hipolipemiantă, adică scade nivelul de colesterol ,,rău’’ în sânge, şi este un puternic remediu antibacterian şi antiviral, datorită berberinei pe care o conţine. Extern, rostopasca manifestă acţiune antiseptică, antibacteriană, regenerantă, cicatrizantă, antitumorală.
În medicina tradiţională sucul plantei este folosit pentru înlăturarea negilor, prin aplicaţii locale repetate. Extractele de rostopască se studiază în prezent pentru proprietăţile lor antitumorale şi de stimulare a sistemului imunitatar. Se consideră că în cazul cancerelor de ficat şi leucemiei, extractul de plantă poate opri procesul de dezvoltare a tumorilor.
De la rostopască se utilizează partea aeriană a plantei, adică tulpina, frunzele și florile.
Rostopasca înflorește din aprilie pană în iulie şi se culege numai în zilele însorite, neploioase. În medicina naturistă se poate utiliza sub formă de pulbere, tinctură, infuzie și cataplasmă.
Cum se obţine pulberea
Se face prin măcinarea tulpinilor, frunzelor şi a florilor uscate. Praful se păstrează în vase de sticlă, în spații răcoroase.
Cum se prepară o tinctură
Ca să prepari tinctura de rostopască ai nevoie de un borcan cu capac, în care se pun 15 linguri de pulbere de plantă uscată și 400ml de alcool alimentar de 60 de grade. Se amestecă toate, se închide borcanul și se lasă la macerat 14 zile, după care se filtrează. Soluţia se păstrează în sticle inchise la culoare, la întuneric, timp de un an.
Infuzia de rostopască
Infuzia de rostopascăSe pun 4 linguri de plantă uscată mărunțită în 500 ml apă fierbinte și se lasă să stea opt ore, după care se filtrează. Planta rămasă după strecurare se mai fierbe cinci minute în 500 ml apă, după care se lasă la răcit și se strecoară din nou. Apa de la prima filtrare și cu lichidul fiert și răcit de la a doua se amestecă și se obține aproximativ un litru de infuzie.
În afecţiuni hepatice şi biliare
Un grup de cercetători români, condus de medicul A. Hrişcu, a demonstrat efectele exceptionale ale rostopascăi în combaterea tulburărilor biliare, inclusiv a dischineziei. Se administrează câte un vârf foarte mic de linguriţă de trei ori pe zi, la orele 8, 13 si 19, vreme de 30 de zile, urmate de 10 zile de pauză, după care se poate relua. Tratamentul este binevenit şi pentru prevenirea pietrelor la fiere. Rostopasca este utilă în caz de colici biliare, dischinezie biliară, pe un colecist fără calculi, pancreatită. Se utilizează intern tinctura de rostopască, de 3 ori pe zi, câte 10 picături, dizolvate în 2-3 linguri de apă. În gastrită, ca remediu antibacterian şi antiinflamator, se recomandă consumul a câte 10 picături de tinctură dizolvate în apă, de 3-4 ori pe zi, trei săptămâni.
Ce simptome apar în cazul infecției cu hepatita A
În caz de hepatita A, fitoterapeutul francez Maurice Messegue a tratat foarte eficient această boală, prin băi cu infuzie de rostopască. În fiecare seară, se fac băi de mâini şi de picioare cu apă caldă, în care se pun 1-2 litri de infuzie de rostopască, vreme de 15 minute. Se consideră că principiile active ale plantei sunt preluate de către circulaţia sanguină periferică şi transportate în ficat, unde îşi exercită actiunea terapeutică.
Indigestie, dispepsie, intoxicaţie alimentară
Potrivit cercetărilor medicului german J.C. Bauman, nu există remediu mai eficient ca rostopasca în tratarea problemelor legate de digestie. Jumătate de lingură de tinctură de rostopască pe stomacul gol, dizolvată în puţină apă, de 3 ori pe zi, diminuează senzaţia de greaţă, stimulează producerea sucurilor gastrice şi a bilei, elimină disconfortul, spasmele, greutatea la stomac şi diareea.
Eczeme şi psoriazis
Psoriazisul este o altă afecţiune ce poate fi vindecată cu rostopască. Se consumă infuzie de plantă şi se unge zilnic locul afectat. În caz de eczeme se face un tratament cu alifie de rostopască. Se prepară din 30 g pulbere de rostopască şi 10-15 ml ulei de măsline. Cu acest amestec se ung rănile de 2 ori pe zi.
Bătături, negi
Bătăturile şi negii pot fi eliminate de pe piele cu suc de rostopască. Acesta se aplică pe suprafaţa afectată în cantitate foarte mică, tamponând uşor, repetat, dimineaţa şi seara, până când negii vor dispărea treptat. Sucul de rostopască s-a dovedit eficient şi în vindecarea verucilor şi a herpesurilor bucale şi genitale.
Cancerul
Cercetătorii ruşi au studiat efectele rostopascăi asupra cancerului vreme de mai multe decenii şi au creat la un moment dat chiar un medicament de semisinteză numit Ukrain. Din cercetările lor rezultă că tinctura sau infuzia de rostopască aplicată pe zonele afectate de cancer de pe piele ori administrată intern ameliorează starea bolnavilor de cancer. Se ia un sfert de linguriţă de pulbere de rostopască de 4 ori pe zi, în cure de două luni, cu 3 săptămâni de pauză. Este un remediu ce ar distruge celulele maligne de câtre sistemul imunitar şi cu o posibilă acţiune citostatică directă.
Atenţie la toxicitatea plantei!
Din cauza alcaloizilor în număr mare pe care îi conţine, rostopasca devine toxică, dacă este depăşită doza recomandată pentru folosire. Depăşirea dozei recomandate duce la complicaţii precum gastroenterită, tuse, probleme de respiraţie, spasme digestive, halucinaţii şi tulburări cardiace. Nu se recomandă să consume preparate din rostopască copiii sub 12 ani şi femeile însărcinate sau care alăptează. Cea mai toxică este în stare proaspătă, 20-30g de plantă ingerată duce la o intoxicaţie severă, iar 50-60g – intoxicaţie mortală. În stare uscată, rostopasca este mai puţin toxică, dar este necesară o atenţie sporită la administrarea dozelor, deoarece pot apărea accidente.
Informaţiile conţinute în acest articol nu pot substitui recomandările medicului, în caz de îmbolnăvire. Înainte de a face tratamente cu rostopască este bine să ceri avizul medicului.
