Grăsimea în exces din ficat lasă creierul fără oxigen. Cercetătorii au stabilit care este legătura dintre demență și ficatul gras

Ficatul gras poate avea consecințe dezastruoase la nivelul creierului, arată un nou studiu. Acumularea de grăsime în ficat, numită și boala ficatului gras sau steatoză hepatică nonalcoolică, ar putea fi un factor de risc major în dezvoltarea bolii Alzheimer, cea mai frecventă formă de demență, potrivit unei cercetări publicate de curând în Journal of Hepatology.

Ficatul gras este o afecțiune asociată în peste 80% din cazurile de obezitate, însă nici persoanele normoponderale sau subponderale nu sunt ferite de această problemă.

De la ce se îngrașă ficatul?

Cauza principală a acumulării de grăsime în ficat este consumul excesiv de alimente care conțin zahăr și grăsimi saturate. La fel de periculoase sunt sucurile îndulcite sau energizantele, care au în compoziție cantități uriașe de zahăr.

Atunci când „agresezi” ficatul cu astfel de alimente și băuturi nocive, celulele care căptușesc acest organ se inflamează. Mai departe, inflamația determină fibrozarea țesutului hepatic, ceea ce înseamnă că ficatul nu își mai face treaba așa cum trebuie și începe să acumuleze grăsimi în celule. În consecință, toate toxinele acumulate din mediu sau din alimentație nu mai sunt eliminate din organism, ci stagnează la nivel celular și provoacă degradarea acestora.

Dacă nu este tratat corespunzător printr-un regim alimentar strict, ficatul gras duce la boli mult mai grave, cum ar fi ciroza hepatică sau cancerul de ficat.

Ficatul gras îmbolnăvește creierul

Însă o altă victimă a ficatului gras poate fi și creierul, potrivit studiului realizat de o echipă de savanți de la Institutul Național de Sănătate și Cercetare Medicală din Franța, Universitatea din Poitiers, Institutul de Hepatologie Robert Williams din Londra și Universitatea din Lausanne.

Potrivit acestora, persoanele care au ficat gras și nu se tratează au un risc crescut să dezvolte tulburări neurologice grave, așa cum este demența Alzheimer.

În urma studiilor realizate pe animale de laborator, cercetătorii au descoperit că grăsimea în exces din ficat poate cauza o scădere a oxigenului la nivelul creierului și inflamarea țesutului cerebral, ambele fiind asociate cu un risc major de boli neurologice.

Cercetarea a constat în împărțirea șoarecilor în două grupuri, fiecare dintre ele primind o alimentație diferită. Un grup de șoareci a fost hrănit cu alimente care nu depășeau 10% grăsimi din totalul de calorii zilnice, iar al doilea a primit alimente în care proporția de grăsimi din aportul caloric total zilnic era de 55%.

După o perioadă de 16 săptămâni, experții au efectuat o serie de teste pentru a compara efectele celor două diete asupra organismului șoarecilor, în special asupra ficatului și creierului.

Astfel, au constatat că șoarecii care au avut o alimentație bogată în grăsimi au devenit obezi și, pe deasupra, au dezvoltat steatoză hepatică și rezistență la insulină. De asemenea, s-a constatat o disfuncție cerebrală marcantă, manifestată prin probleme de comportament, precum și o scădere a nivelului de oxigen la nivelul creierului.

Explicația savanților pentru aceste consecințe este că grăsimea acumulată în ficat îngustează vasele de sânge și astfel este îngreunată circulația oxigenului și a substanțelor nutritive către organe vitale, inclusiv creierul. Totodată, este posibilă apariția inflamațiilor cerebrale survenite pe fondul hipoxemiei, care poate determina simptome de anxietate și depresie.

„Aceste descoperiri sunt îngrijorătoare, mai ales că ficatul gras este o boală atât de frecventă, dar silențioasă. Oamenii nici nu știu că au o problemă, nu dă semne decât foarte târziu”, a declarat dr. Anna Hadjihambi, lector onorific la King’s College London.

Proteina care împiedică „lipirea” grăsimii de ficat

Ficatul gras și consecințele sale asupra sănătății generale în particular, precum și asupra creierului, în particular, ar putea fi împiedicate prin „reglarea” unei proteine numite MCT1 (monocarboxylate transporter-1).

Savanții au observat că, în cazul șoarecilor cu niveluri mai scăzute de MCT1, acumularea de grăsimi în ficat este blocată, chiar dacă animalele sunt hrănite cu alimente bogate în grăsimi și zahăr.

„Proteina MCT1 ar putea fi un element-cheie în prevenirea ficatului gras și o posibilă țintă terapeutică”, a adăugat dr. Luc Pellerin, profesor la Universitatea din Poitiers.

Ficatul gras nu doare, este o boală silențioasă, ca toate bolile metabolice, precum ateroscleroza, bolile cardiovasculare. La fel ca diabetul, boala de ficat gras se instalează treptat și dă semne abia când ajunge la stadiul de complicații, de fibroză sau ciroză, când procesul este ireversibil, deci ficatul nu se mai poate regenera. De multe ori, steatoza hepatică este o afecțiune neglijată de majoritatea pacienților.

sursa

Descoperire fără precedent a cercetătorilor! A fost identificată o proteină care influenţează longevitatea umană

Longevitatea umană reprezintă de mult timp un subiect important de cercetare la nivel mondial, scrie stirileprotv.ro.

Mulţi cercetătorii au încercat să determine de ce unii oameni trăiesc mai mult decât alţii, progresele fiind inegale.

Acum, o echipă de oameni de ştiinţă de la Universitatea din Copenhaga, Danemarca, a identificat o proteină despre care există dovezi că poate influenţa longevitatea.

Cercetătorii au pornit de la analiza unui grup de proteine controlat de factorul de transcripţie FOXO, cunoscut ca un hub de reglare a longevităţii în organism.

În acest grup, cercetătorii au identificat o proteină, denumită OSER1, despre care au obţinut dovezi că are o influenţă importantă asupra longevităţii.

“Am identificat această proteină care poate extinde longevitatea. Este un nou factor de creştere a longevităţii, fiind o proteină care există la multe animale, precum muşte de fructe, nematode, viermi de mătase, dar şi la oameni”, a declarat prof. Lene Juel Rasmussen, coautor al studiului, citat de sciencedaily.com.

Cercetătorii au analizat date privind prezenţa proteinei la diferite animale şi au comparat datele cu cele dintr-un grup de oameni, pentru a verifica dacă efectele sunt similare.

“Dacă gena există doar în modelele animale, poate fi greu de transpus în sănătatea umană, motiv pentru care am analizat încă de la început potenţialele proteine ​​asociate longevităţii care există în multe organisme, inclusiv la oameni. Pentru că, în definitiv, suntem interesaţi să identificăm gene ale longevităţii umane pentru posibile intervenţii şi dezvoltări de medicamente”, a explicat cercetătorul Zhiquan Li, autor principal al studiului.

După ce au demonstrat efectul OSER1 asupra longevităţii, cercetătorii analizează în prezent modul în care proteina funcţionează la nivelul celulelor, în modele preclinice.

“Acesta este primul studiu care demonstrează că OSER1 este un regulator semnificativ al îmbătrânirii şi longevităţii. În viitor, sperăm să oferim indicii despre bolile specifice legate de vârstă şi procesele de îmbătrânire pe care OSER1 le influenţează”, a mai spus Zhiquan Li.

Următorul pas este identificarea unor posibile ţinte terapeutice în legătură cu proteina OSER1, pentru afecţiuni asociate îmbătrânirii, precum bolile metabolice, cardiovasculare şi neurodegenerative.

Semnele de cancer ar putea fi observate cu ani înainte ca primele simptome să apară

Oamenii de știință de la un institut de cancer recent deschis de la Universitatea Cambridge au început lucrările care identifică schimbările în celule cu mulți ani înainte ca acestea să devină tumori. Cercetarea ar trebui să ajute la proiectarea unor modalități radical noi de tratare a cancerului, spun ei, transmite stirileprotv.ro.

Institutul Early Cancer – care tocmai a primit 11 milioane de lire sterline de la un donator anonim – se concentrează pe găsirea unor modalități de a aborda tumorile înainte ca acestea să producă simptome, scrie The Guardian.

Cercetarea va exploata descoperirile recente care au arătat că mulți oameni dezvoltă afecțiuni precanceroase care stau în așteptare pentru perioade lungi.

„Latența ca un cancer să se dezvolte poate dura ani de zile, uneori pentru un deceniu sau două, înainte ca afecțiunea să se manifeste brusc la pacienți”, a spus profesorul Rebecca Fitzgerald, directorul institutului.

„Atunci, medicii descoperă că se luptă să trateze o tumoare care, până atunci, sa răspândit prin corpul unui pacient. Avem nevoie de o abordare diferită, una care să poată detecta o persoană cu risc de cancer de la început, folosind teste care pot fi administrate unui număr mare de oameni”.

Un exemplu în acest sens este citoburetele – un burete pe o sfoară – care a fost dezvoltat de Fitzgerald și echipa ei.

Este înghițit ca o pastilă, se extinde în stomac într-un burete și apoi este tras în sus de esofag, colectând celulele esofagului pe drum. Acele celule care conțin o proteină, numită TFF3 – care se găsește numai în celulele precanceroase – oferă apoi un avertisment timpuriu că un pacient este expus riscului de cancer esofagian și trebuie monitorizat.

În mod esențial, acest test poate fi administrat simplu și pe scară largă.

Acest lucru contrastează cu abordările actuale ale altor tipuri de cancer, a adăugat Fitzgerald.

„În prezent, detectăm multe tipuri de cancer cu întârziere și trebuie să venim cu medicamente, care au devenit din ce în ce mai scumpe. Adesea prelungim viața cu câteva săptămâni la un cost de zeci de mii de lire sterline. Trebuie să privim asta dintr-o perspectivă diferită”.

O abordare adoptată de institut – care urmează să fie redenumită Institutul de Cancer precoce Li Ka-shing după filantropul din Hong Kong, care a susținut alte cercetări Cambridge privind cancerul – se concentrează pe probe de sânge.

Furnizate de femei ca parte a serviciilor anterioare de screening pentru cancer ovarian și păstrate în magazine speciale, aceste mostre au fost acum reutilizate de institut.

„Avem aproximativ 200.000 de astfel de mostre și sunt o mină de aur”, a spus Jamie Blundell, un lider al grupului de cercetare la institut.

Folosind aceste probe, cercetătorii au identificat modificări care îi diferențiază pe acei donatori care au fost ulterior diagnosticați cu cancer de sânge la 10 sau chiar 20 de ani după ce au furnizat mostre.

„Descoperim că există modificări genetice clare în sângele unei persoane cu mai mult de un deceniu înainte ca acestea să înceapă să prezinte simptome de leucemie”, a spus Blundell.

„Asta arată că există o fereastră lungă de oportunitate pe care o poți folosi pentru a interveni și a oferi tratamente care vor reduce șansele de a face cancer”. 

O boală antică ce provoacă pierderea dinților se răspândește printre copii. Crește dramatic incidența

Scorbutul, o boală antică care provoacă pierderea dinților, cunoaște o revenire îngrijorătoare în rândul copiilor din Statele Unite, cu o creștere alarmantă a cazurilor în ultimii ani, potrivit datelor recente, scrie adevarul.ro.

Scorbutul, o boală care datează din anul 3800 î.Hr. în Egipt și care a fost considerată dispărută în anii 1900, când s-a constatat că o dietă sănătoasă și echilibrată părea să o prevină, a revenit în anii 1970, când dieta americană a devenit mai bogată în carbohidrați și mai puțin dependentă de fructe și legume proaspete, conform Bibliotecii Naționale de Medicină. Scorbutul este cauzat de insuficiența vitaminei C în dietă pe o perioadă lungă de timp.

Simptomele includ gingii umflate și sângerânde și, în unele cazuri, boala poate duce la pierderea dinților. Persoanele afectate dezvoltă, de asemenea, pete roșii sau albăstrui pe piele, de obicei pe picioare și tălpi, și pot simți iritabilitate și tristețe, conform NHS.

Acum, datele au arătat că rata scorbutului a crescut de trei ori între 2016 și 2020 în rândul copiilor americani, de la aproximativ opt la fiecare 100.000 de copii la aproape 27. Deserturile alimentare – cartiere unde accesul la alimente sănătoase și proaspete este limitat – sunt comune în America rurală, cu milioane de copii trăind în acestea, făcându-i astfel deosebit de vulnerabili.

Creșterea problemelor alimentare

Insecuritatea alimentară este în creștere în SUA, 17% dintre gospodăriile americane cu copii confruntându-se cu insecuritatea alimentară – o creștere de 40% față de anul precedent, conform Departamentului Agriculturii din Statele Unite (USDA). Mai mult de jumătate de milion de decese pe an sunt legate de deficiențe nutriționale.

Dar un expert spune că nu doar dieta este responsabilă pentru revenirea scorbutului, indicând spre numărul tot mai mare de copii cu tulburări neurodezvoltamentale severe.

Mesajul lui Alexei Navalnîi adresat soției sale de Valentine’s Day. Cum a început povestea lor de dragoste
Articolul anterior
Locuitorii din trei raioane vor beneficia de consultații profilactice gratuite
Articolul următor