Oamenii de ştiinţă chinezi au creat primul organ sexual masculin imprimat 3D din lume pentru tratamentul disfuncţiei erectile

20/03/2025

O soluţie terapeutică pentru disfuncţia erectilă (DE) ar putea fi disponibilă în curând, după progresele revoluţionare ale cercetătorilor chinezi în domeniul imprimării 3D biomedicale.

Low Angle Shot in the Operating Room, Assistant Hands out Instruments to Surgeons During Operation. Surgeons Perform Operation. Professional Medical Doctors Performing Surgery.

Disfuncţia erectilă este surprinzător de frecventă: afectează mai mult de 40% dintre bărbaţii cu vârsta de 40 de ani şi peste. Acum, o echipă de cercetători a utilizat biolink-uri pe bază de hidrogel pentru a dezvolta un sistem de implant penian imprimat 3D care reproduce anatomic toate componentele funcţionale ale ţesutului erectil natural.

În timpul testelor, toate modelele animale (porci şi iepuri) au prezentat o capacitate erectilă restabilită după implantare, ratele de succes reproductiv crescând de la 25 % în cazul martorilor la 100 % în grupul de tratament.

Detaliile studiului de referinţă au fost publicate în Nature Biomedical Engineering la 4 martie.

„Aceste constatări indică faptul că implanturile au îmbunătăţit semnificativ recuperarea funcţională”, a scris autorul principal Wang Yingjun, care este academician la Academia Chineză de Inginerie şi preşedinte al Centrului Naţional de Cercetare în Inginerie pentru Restaurarea şi Reconstrucţia Ţesutului de la Universitatea de Tehnologie din China de Sud.

Penisul are cea mai complexă reţea vasculară dintre toate organele umane. Aceasta cuprinde artere, vene, corpul cavernos şi tunica albuginea. Atunci când spaţiile cavernoase din interiorul penisului se umplu cu sânge, se produce o erecţie.

Echipa a utilizat o compoziţie de hidrogel (în principal gelatină de acid acrilic) ca bioink de imprimare 3D pentru a reconstrui corpul cavernos. Ulterior, construcţia proiectată a fost încapsulată într-o tunica albuginea artificială pe bază de fibre, cu rezistenţă ridicată la tracţiune, asigurând integritatea structurală în timpul simulării erectile.

Pentru o simulare mai realistă, cercetătorii au creat, de asemenea, versiuni biomimetice ale corpului cavernos, ale corpului spongios şi ale glandului penisului utilizând imprimarea 3D. Ei au combinat apoi aceste componente în conformitate cu structura anatomică naturală.

Pentru a permite penisului imprimat 3D să crească, pe suprafaţa acestuia a fost implantat un strat de celule endoteliale (EC) pentru a se asigura că sistemul imunitar al beneficiarului nu îl atacă. Cei cu implanturi însămânţate cu EC au prezentat o regenerare îmbunătăţită a ţesuturilor şi au fost capabili să se împerecheze cu succes.

La două săptămâni după operaţie, animalele şi-au recăpătat funcţia normală din punct de vedere al morfologiei erectile. Ultrasonografia nu a evidenţiat diferenţe semnificative în ceea ce priveşte fluxul sanguin între diferitele grupuri în timpul unei stări erectile. În general, rezultatele indică faptul că penisurile din hidrogel imprimate 3D pot readuce penisurile parţial defecte la structura lor normală.

La şase săptămâni după implantare, testele de împerechere cu porci şi iepuri au arătat că aceste animale şi-au recăpătat funcţia erectilă. Atunci când au fost prezentate partenerilor, acestea au fost capabile să copuleze şi să se reproducă cu o rată de succes de 100%.

„Acest studiu face progrese în ceea ce priveşte aplicarea clinică a organelor ţesuturilor artificiale imprimate 3D”, a declarat Wang. Această abordare inovatoare ar putea conduce la tratamente personalizate în cadrul medicinei regenerative.

Creierul femeilor versus creierul bărbaților. Top diferențe majore!

Știința descoperă treptat noi diferențe între creierul femeilor și cel al bărbaților. O vorbă veche spunea că fetițele se dezvoltă mai repede decât băieții, dar în realitate, copiii se dezvoltă diferit. Iată ce diferențe importante au fost dovedite deja între creierul femeilor și creierul bărbaților, scrie libertateapentrufemei.ro

Modul în care este irigat cu sânge creierul femeilor diferă de modul în care este irigat creierul bărbaților în mai multe zone importante. Acest lucru explică de ce ne comportăm diferit în funcție de sex și de ce bărbații și femeile sunt predispuși la afecțiuni diferite. Aceasta este concluzia unui nou studiu publicat recent in „Journal of Alzheimer’s Disease”, realizat de o echipă de cercetători americani.

Oamenii de știință de la Amen Clinics din Newport Beach, California, au comparat 46.034 de analize imagistice SPECT (tomografie computerizata cu emisiune de fotoni) puse la dispoziție de diverse clinici.

IATĂ CARE SUNT 10 DIFERENȚE

Bărbații au un creier mai mare din naștere, pentru că și ei sunt mai bine dezvoltați fizic decât femeile. În general, creierul unui bebeluș fetiță este cu 10% mai mic decât al unui băiețel.
Femeile prezintă o activitate mai intensă în cortexul prefontral acolo unde sunt controlate deciziile, impulsurile și concentrarea.
Creierul femeilor este mai activ în zona limbică unde apar impulsuri puternice legate de emoții, afecte și memorie. Ca atare, abilități precum empatia, comunicarea, colaborarea, vigilența și prudența sunt mai dezvoltate la femei, decât la bărbați.
Cele două emisfere ale creierului pot comunica mai intens în cazul femeilor, decât al bărbaților, deoarece corpul calos care face legătura dintre cele două jumătăți este cu 25% mai mare la femei.
Femeilor le este mai ușor să jongleze cu mai multe noțiuni, probleme și activități deodată. Ele fac tot felul de legături și conexiuni încercând să se descurce în situațiile complicate, pe când bărbații au o gândire mai logică și mai liniară, adoptând soluția cea mai la îndemână. Cu alte cuvinte, bărbații gândesc în linii drepte, iar femeile în zig-zag… dar, bineînțeles, nu este o regulă generală.
Din cauza modului diferit în care este irigat creierul femeilor față de cel al bărbaților, femeile sunt mai predispuse la boala Alzheimer și depresie — ea însăși un factor de risc pentru boala Alzheimer — și tulburări anxioase, bărbații au o tendința mai accentuată către ADHD și probleme de comportament.
Fluxul mai mare de sânge în zona limbică din creierul femeilor poate explica de ce ele sunt mai predispuse la tulburări de alimentație. Femeile pot fi anorexice sau extrem de pofticioase și bulimice, extreme mult mai rar întâlnite în cazul bărbaților.
Femeile tind să aibă o capacitate mai bună de înțelegere a lecturii și de scriere, iar pe termen lung au o memorie mai bună, bărbații par să aibă o mai bună percepție vizuală și spațială și o memorie de lucru mai bună.
Femeile sunt de două ori mai predispuse decât bărbații la depresie clinică, în timp ce bărbații sunt mai expuși riscului de dependență de droguri și alcool.
Materia cenușie la bărbați este de aproximativ 6,5 ori mai mare decât la femei, dar înainte ca bărbații să se bucure de acest lucru, ar trebui să afle că femeile au de aproximativ 10 ori mai multă materie albă decât ei. Pentru a gândi, bărbații folosesc materia cenușie care este bogată în neuroni activi, iar femeile utilizează materia albă în care există multe conexiuni între neuroni. De aceea, configurarea creierului femeii este mai complicată, dar aceste conexiuni pot permite creierului unei femei să funcționeze mai repede decât cel al unui barbat.

Alte diferențe observate de specialiști

Bărbații au o mai bună orientare în spațiu, pe când femeile se descurcă mai greu și încurcă mai des dreapta cu stânga;

Femeile suportă mai bine durerea, fiind înzestrate de natură să îndure nașterea;

Femeile comunică mai eficient și explică mai bine, bărbații sunt mai laconici, se concentrează mai mult pe ce au de făcut, decât pe explicații;

Bărbații nu se implică în situațiile emoționale ale celorlalți, judecă totul la rece, pe când femeile sunt mai empatice și doresc să ajute.

Bărbații suportă mai bine schimbările, pe când femeile preferă stabilitatea.

Alimentul de primăvară care ”înnoiește” sângele și arde grăsimea

La începutul primăverii, ștevia sau măcrișul se găsește peste tot, mai ales în tarabele din piețe. Bogată în vitamine şi săruri minerale (potasiu, magneziu, calciu şi fier), ştevia are efecte purgative, laxative şi de detoxificare. În popor se spune că este un înnoitor al sângelui ca şi urzica, spanacul şi leurda.

ȘTEVIA – ADJUVANT ÎN CURELE DE SLĂBIRE

Cura cu ștevie jută la slăbit și la tratarea diabetului, a reumatismului, a tuberculozei, a ulcerului şi a tusei.

Ştevia stabilizează fluiditatea sangvină, are capacitatea de a regla nivelul zahărului din sânge, reducând senzaţia de foame, dar şi pofta de dulciuri, fiind eficientă pentru cei cu hipoglicemii frecvente. De asemenea, poate micşora dorinţa de a consuma alimente grase, este un diuretic natural, indicat persoanelor cu retenţie de apă, scade oboseala mentală şi fizică, armonizează digestia, reglează presiunea sângelui şi ajută la pierderea în greutate. Toate aceste calităţi o recomandă ca adjuvant în curele de slăbire.

CE PRESUPUNE DIETA CU ȘTEVIE

Dimineaţa, la cinci minute după trezire, se consumă 60-70 g de frunze crude de ştevie, într-o salată cu puţin ulei de măsline şi cu multă zeamă de lămâie. Nu beţi niciun fel de lichid înainte de salată, nici cafea, suc de fructe sau apă. Acest lucru este important, deoarece lipsa fluidelor din stomac favorizează digestia unor pigmenţi din ştevie, care au rol în slăbire. După micul dejun, care trebuie să fie sărac în calorii, consumaţi 150-200 g mâncare caldă de ştevie, preparată în felul următor: frunzele opărite (nu fierte foarte mult) şi tăiate mărunt se pun într-un vas peste care se adaugă puţin ulei, bulion şi sare.

Masa principală a zilei trebuie să fie mai săracă în supe ori ciorbe şi total lipsită de proteine şi grăsimi de porc. Ştevia se serveşte ca salată crudă, nesărată şi acrită cu zeamă de lămâie. Puteţi avea la masa de prânz mâncăruri pe bază de legume fierte, dar şi câteva felii de pâine, deoarece creierul are nevoie de carbohidraţi pentru a funcţiona corect (lipsa acesteia din meniu creează senzaţia de foame şi chiar o cădere glicemică). După masă se mănâncă o feliuţă subţire de lămâie. Este important ca în următoarea oră după dejun să nu se bea mai mult de 100 ml apă, de preferat deloc.
Seara, cu 20-25 de minute înainte de cină, se consumă 150-200 g salată de ştevie în combinaţie cu 70 g urzici crude. La masa de seară se mănâncă un fel cald de ştevie, preparat după reţeta de mai sus, alături de o friptură slabă de vită sau de pui. După cină se bea o limonadă naturală, îndulcită cu cel mult o linguriţă rasă cu zahăr.
Pe parcursul curei cu ştevie, care durează trei-patru săptămâni, sunt interzise dulciurile.

Sursa: doctorulzilei.ro

Un tip rar de cancer greu de detectat. Cum poate trece neobservat ani la rând și ce ar trebui să ridice semne de întrebare

Medicii atrag atenția asupra unui tip rar de cancer care rămâne adesea neobservat chiar și peste patru ani. Este vorba de cancerul tiroidian papilar, scrie adevarul.ro.

Această formă de cancer tiroidian rămâne nedetectată pentru o perioadă lungă de timp, în principal pentru că nu tinde să prezinte simptome evidente în fazele sale incipiente. De obicei, cancerul tiroidian papilar este descoperit întâmplător, în timpul controalelor regulate sau al testelor imagistice efectuate pentru alte probleme de sănătate.

Pacienții diagnosticați cu cancer tiroidian papilar „au adesea simptome pe care le ignoră timp de ani de zile până când primesc un diagnostic”, atrage atenția MD Anderson Cancer Center, subliniind că alte tipuri mai puțin frecvente de cancer tiroidian, cum ar fi cancerul tiroidian anaplastic sau cancerul tiroidian slab diferențiat, sunt mai agresive.

Cancerul tiroidian papilar se poate dezvolta în unul sau în ambii lobi tiroidieni și poate dura mai mulți ani până să se dezvolte.

Principalele simptome la care trebuie să fiți atenți

Experții în sănătate atrag atenția că simptomele cancerului tiroidian papilar pot să nu fie evidente, dar merită să acordați atenție următoarelor modificări: o tumoare sau un nodul nedureros în partea din față a gâtului, ganglioni limfatici măriți în zona gâtului, dificultăți la înghițire sau respirație – dacă tumora apasă pe esofag sau trahee, răgușeală sau modificări ale vocii, dureri de gât sau senzație de presiune, tuse cronică care nu este asociată cu răceli sau infecții.

Totuși, absența acestor simptome nu exclude prezența bolii. Dacă aveți suspiciuni, ar trebui să consultați un medic pentru o examinare.

De ce este cancerul tiroidian greu de detectat?

În medie, diagnosticul bolilor tiroidiene durează aproximativ 4,5 ani, arată un studiu realizat de Universitatea din Aberdeen.

Majoritatea pacienților se plâng de o întârziere a diagnosticului din cauza simptomelor neclare. Potrivit NHS (National Health Service), sistemul de asistență medicală de stat din Regatul Unit, cancerul tiroidian este o boală rară care reprezintă mai puțin de 1% din toate cancerele. Cel mai adesea se găsește la persoanele cu vârsta cuprinsă între 35-39 de ani sau după 70 de ani, iar femeile se îmbolnăvesc de 2-3 ori mai des decât bărbații.

Care sunt factorii de risc

Factorii de risc ai acestei boli sunt: modificările hormonale – femeile sunt mai predispuse la boală, probabil din cauza fluctuațiilor hormonale; predispoziția genetică – riscul este mai mare dacă au existat cazuri de cancer tiroidian în familie; expunerea anterioară la tratament cu radiații sau radioterapie; probleme tiroidiene – gușă, boala Hashimoto sau noduri benigne.

Cum decurge diagnosticul?

Pentru confirmarea acestui tip de cancer, medicul poate poate prescrie: ecografia glandei tiroide – pentru vizualizarea ganglionilor; o biopsie – prelevarea unei probe de țesut pentru analiză sau/și o tomografie computerizată sau imagistică prin rezonanță magnetică (CT, RMN) – dacă există suspiciunea de răspândire a bolii.

Cum se tratează cancerul tiroidian

Principala metodă de tratament este chirurgia.

Poate fi efectuată o lobectomie – îndepărtarea doar a părții afectate a glandei, sau se poate recurge chiar la tiroidectomie – îndepărtarea completă a glandei tiroide.

Terapia cu iod radioactiv e adesea necesară după operație, pentru a ucide celulele canceroase reziduale.

Cum se poate reduce riscul de cancer tiroidian

Deși nu există metode de prevenire garantate, puteți reduce riscul prin: un stil de viață sănătos – o dietă echilibrată, controlul greutății; renunțarea la alcool și fumat; examinări medicale regulate, mai ales dacă există o predispoziție ereditară.