Salvăm planeta: 10 sfaturi utile de la nutriționista Tamara Șchiopu

Cercetătorii au creat un model 3D al unui om din viitor pentru a ilustra efectele negative ale utilizării îndelungate a smartphone-urilor și computerelor. Un model 3D numit „Mindy” arată posibile modificări precum cocoașă, mâini care arată niște gheare și creier mai mic, relatează Daily Star citat de libertatea.ro.

Modelul „Mindy”: cocoașă și gât îngroșat Tehnologia ar putea modifica dramatic corpul uman până în 2100, conform unui studiu recent. Cercetătorii au creat un model 3D numit „Mindy” pentru a ilustra posibilele schimbări fizice cauzate de utilizarea excesivă a dispozitivelor electronice.

Modelul „Mindy” prezintă mai multe modificări alarmante, precum spate cocoșat și gât îngroșat Din cauza orelor petrecute aplecat asupra telefoanelor și computerelor, oamenii ar putea dezvolta o postură cocoșată.

Caleb Backe, expert în sănătate de la Maple Holistic, explică: „Petrecerea orelor privind în jos la telefon suprasolicită gâtul și dezechilibrează coloana vertebrală. În consecință, mușchii gâtului trebuie să depună efort suplimentar pentru a susține capul. Pleoape duble, creier mai mic, craniu îngroșat Ținerea îndelungată a telefoanelor mobile ar putea duce la deformarea mâinilor. Dr. Nikola Djordjevic avertizează.

Cercetătorii sugerează că expunerea la radiațiile emise de smartphone-uri ar putea duce la îngroșarea craniului și micșorarea creierului.

Studiul sugerează că oamenii ar putea dezvolta pleoape duble pentru a-și proteja ochii de lumina nocivă emisă de ecrane. „Supraexpunerea la tehnologie poate uneori să fie în detrimentul sănătății noastre” Jason O’Brien, care a coordonat studiul, concluzionează: „Tehnologia ne oferă confort, conectivitate, divertisment și multe altele, dar există un compromis. Supraexpunerea la tehnologie poate uneori să fie în detrimentul sănătății noastre”.

Deși aceste predicții par alarmante, ele subliniază importanța utilizării echilibrate a tehnologiei și a menținerii unei posturi corecte în viața de zi cu zi.

Un studiu recent arată că un antibiotic utilizat pentru pacienţii cu afecţiuni hepatice le poate creşte riscul de a contracta o superbacterie periculoasă, relatează digi24.ro.

O echipă internaţională de cercetători a descoperit că rifaximina, un antibiotic prescris frecvent pacienţilor cu afecţiuni hepatice, contribuie la creşterea la nivel mondial a unei tulpini foarte rezistente de Enterococcus faecium rezistent la vancomicină (VRE). Această superbacterie, care provoacă frecvent infecţii grave la pacienţii spitalizaţi, devine din ce în ce mai dificil de tratat. Studiul arată că utilizarea rifaximinei accelerează rezistenţa la daptomicină – unul dintre ultimele antibiotice eficiente împotriva infecţiilor cu ERV. Derulată de oameni de ştiinţă de la Institutul Peter Doherty pentru infecţii şi imunitate al Universităţii din Melbourne şi de la spitalul Austin Health, cercetarea subliniază necesitatea urgentă de a înţelege mai bine consecinţele neintenţionate ale utilizării antibioticelor.

Cercetarea subliniază importanţa vitală a prescrierii responsabile de antibiotice pentru a atenua răspândirea rezistenţei antimicrobiene. Constatările lor consolidează recenta declaraţie politică a Reuniunii la nivel înalt a Adunării Generale a ONU privind rezistenţa antimicrobiană (26 septembrie 2024), în cadrul căreia liderii mondiali s-au angajat să ia măsuri decisive privind rezistenţa antimicrobiană (RAM), inclusiv reducerea cu 10 %, până în 2030, a numărului estimat de 4,95 milioane de decese umane asociate cu RAM pe an.

Cum favorizează rifaximina rezistenţa la antibiotice

Studiul de opt ani s-a bazat pe mai multe discipline, inclusiv microbiologia moleculară, bioinformatica şi ştiinţa clinică. Utilizând genomica la scară largă – studiul compoziţiei ADN-ului unui organism – oamenii de ştiinţă au reuşit să identifice modificări în ADN-ul tulpinii VRE rezistente la daptomicină care erau absente în tulpinile sensibile.

Experimentele de laborator şi studiile clinice ulterioare au arătat că utilizarea rifaximinei a cauzat aceste modificări şi a dus la apariţia ERV rezistente la daptomicină. Dr. Glen Carter de la Universitatea din Melbourne, cercetător principal la Institutul Doherty şi autor principal al studiului, a declarat că cercetarea contestă convingerea de lungă durată conform căreia rifaximina prezintă un „risc scăzut” de a provoca rezistenţă la antibiotice. „Am arătat că rifaximina face VRE rezistentă la daptomicină într-un mod care nu a mai fost văzut înainte”, a declarat dr. Carter, într-un comunicat. Cercetătorul a subliniat că este, de asemenea, îngrijorător faptul că aceste VRE rezistente la daptomicină ar putea fi transmise altor pacienţi din spital; o ipoteză pe care cercetătorii o investighează în prezent.

Un mecanism de rezistenţă „supraîncărcat”

Dr. Adrianna Turner de la Universitatea din Melbourne, şef de cercetare la Institutul Doherty şi primul autor al studiului, a declarat că rifaximina declanşează schimbări specifice într-o enzimă numită ARN polimerază în cadrul bacteriei. Aceste modificări „reglează” un grup de gene necunoscut anterior (prdRAB), ducând la modificări ale membranei celulare VRE şi cauzând rezistenţă încrucişată la daptomicină.

„Atunci când bacteriile devin rezistente la un antibiotic, este un pic ca şi cum ai dobândi o nouă abilitate într-un joc video, cum ar fi super-viteza. Dar atunci când sunt expuse la rifaximină, bacteriile VRE nu primesc doar un impuls, ci dobândesc mai multe abilităţi, cum ar fi super-viteza şi super-forţa, ceea ce le permite să învingă cu uşurinţă obstacolul final, care în acest caz este antibioticul daptomicină”, a declarat dr. Turner. Cu alte cuvinte, rifaximina nu face bacteriile rezistente doar la un antibiotic; le poate face rezistente şi la altele, inclusiv la antibiotice critice de ultimă linie precum daptomicina. Prof. univ. dr. Jason Kwong, specialist în boli infecţioase la spitalul Austin Health şi cercetător principal al studiilor clinice, a subliniat două implicaţii critice ale constatărilor.

„În primul rând, medicii trebuie să fie precauţi atunci când tratează infecţiile cu Enterococcus faecium rezistent la vancomicină la pacienţii care au luat rifaximină, deoarece eficacitatea daptomicinei poate fi compromisă, necesitând verificarea în laborator înainte de utilizare”, a declarat profesorul Kwong. În al doilea rând, spune el, „constatările subliniază importanţa ca organismele de reglementare să ia în considerare efectele «off-target şi cross-class» atunci când aprobă noi medicamente. Pentru antibiotice, asta înseamnă să înţelegem dacă expunerea la un agent, cum ar fi rifaximina, ar putea induce rezistenţă împotriva altor antibiotice – chiar şi a celor care funcţionează diferit”.

„Rifaximina este încă un medicament foarte eficient atunci când este utilizat în mod corespunzător, iar pacienţii cu boală hepatică avansată care îl iau în prezent ar trebui să continue să facă acest lucru, dar trebuie să înţelegem implicaţiile în viitor, atât atunci când tratăm pacienţii individuali, cât şi din perspectiva sănătăţii publice”, a precizat cercet[torul. Dr. Claire Gorrie de la Universitatea din Melbourne, un bioinformatician senior de la Institutul Doherty şi coautor principal, spune că cercetarea evidenţiază modul în care tehnologiile de ultimă oră, combinate cu colaborarea interdisciplinară, pot descoperi exact cum şi de ce bacteriile dezvoltă rezistenţă la antibiotice – chiar şi la cele pe care nu le-au întâlnit niciodată. „Aceste informaţii sunt cruciale pentru dezvoltarea unor strategii mai inteligente şi mai durabile pentru utilizarea antibioticelor, mai ales că aceste medicamente care salvează vieţi devin o resursă din ce în ce mai preţioasă”, a declarat dr. Gorrie.

Profesorul Benjamin Howden, directorul Laboratorului de Sănătate Publică al Unităţii de Diagnostic Microbiologic de la Institutul Doherty şi medic de boli infecţioase la spitalul Austin Health, al cărui laborator a condus proiectul, a declarat că cercetarea va contribui la asigurarea faptului că daptomicina rămâne un antibiotic eficient pentru tratarea infecţiilor VRE severe în spitalele din Australia şi din întreaga lume, în special la cei mai vulnerabili pacienţi.

„Constatările noastre evidenţiază nevoia critică de supraveghere eficientă bazată pe genomică pentru a detecta rezistenţa antimicrobiană emergentă. Ele subliniază, de asemenea, importanţa utilizării judicioase a antibioticelor pentru a proteja tratamentele vitale de ultimă instanţă, cum ar fi daptomicina”, a concluzionat specialistul. Studiul, finanţat de Consiliul Naţional pentru Sănătate şi Cercetare Medicală din Australia, a fost publicat în revista Nature.

Între starea de sănătate a intestinelor și cea a pielii există o relație specială. Mai multe cercetări au constatat că pielea iritată sau alte probleme la nivelul tenului sunt cauzate de dereglarea funcției intestinului. Iată de ce e posibil să auzi frecvent de la specialistul tău: ,,Daca vrei să-ți vindeci pielea, trebuie să începi cu intestinele”.

O floră intestinală dezechilibrată este asociată nu doar cu afecțiunile pielii, ci și cu obezitatea, alergiile, afecțiunile autoimune, fibromialgia. Din ce cauză poate suferi flora intestinală?

Corpul este extrem de sensibil la orice stare de stres – emoțiile puternice, depresia, anxietatea, lipsa de vitamine, dieta defectuoasă, sensibilitatea alimentară, lipsa de somn, lipsa de mișcare.

Dereglarea echilibrului florei intestinale poate conduce la inflamația mucoasei colonului, acumulare de mucus, dereglări de scaun.

Mai mult, potrivit specialiștilor, exista o neuropeptidă denumită substanța P, produsă în intestin, piele și creier, care joacă un rol major în aspectul pielii.

Când flora intestinală este afectată, scade secreția de substanța P atât la nivelul pielii, cât și la nivelul intestinelor. Într-un studiu efectuat în Rusia, s-a descoperit că 54 % dintre pacienții cu acnee sufereau de tulburări ale florei intestinale.

Într-un studiu din 1961, prezentat de medicul Robert Siver, s-a descoperit că dintre cei 300 de pacienți tratați cu un probiotic, 80 % au manifestat îmbunătățiri semnificative ale problemelor cauzate de acnee.

Odată cu consumul de probiotice, se reduc indicatorii sistematici de stres oxidativ și inflamație, ambii asociați cu acneea.

Intestinele sănătoase ajută în multe feluri

Beneficiile de sănătate ca urmare a normalizării funcției intestinului devin vizibile în multe aspecte. Binecunoscutul expert în sănătate Dr. Mark Hyman declara:

,,Pacienții mei reușesc să rezolve probleme cu alergii, acnee, artrită, dureri de cap, boli autoimune, depresie, lipsa de atenție și multe altele – deseori după zeci de ani de suferințe.”

Dupa cum explica Dr. Hyman, există trilioane de bacterii în intestine, care au o influență directă asupra funcționării sistemului imunitar, reglării funcțiilor intestinului și a digestiei, protecției corpului contra infecțiilor, precum și asupra producției de nutrienți și vitamine.

Dr. Hyman citează un număr vast de studii care asociază dezechilibrul florei intestinale la copii cu tulburări de comportament, autism, probleme asociate cu inflamația, obezitatea și multe altele.

Pielea se vindecă din interior

Dacă vrei să-ți vindeci pielea, trebuie să începi cu intestinele. Iată câțiva pași pentru normalizarea funcționării intestinale:

– Consumă alimente bogate în fibre, sucuri, smoothie-uri cu acțiune de curățare și detoxifiere, bogate în substanțe antioxidante.

– Elimină sau redu drastic consumul de alimente procesate și pline de zahăr.

– Evită utilizarea abuzivă de antibiotice.

– Consumă alimente care conțin probiotice, a căror eficiență a fost demonstrată.

– Redu nivelul de stres. Sportul este o modalitate minunată de combatere a stresului.

sursa: www.viataverdeviu.ro