„Sindromul post-Covid”. Cu ce probleme de sănătate rămân cei teoretic vindecați

07/11/2020

Sunt pacienții vindecați de Covid-19 cu adevărat vindecați? Mulți nu pot răspunde afirmativ la această întrebare. SARS-CoV-2 este un virus ciudat și imprevizibil. S-a observat că urmările pe care le lasă în organism se pot observa mult timp de la teoretica vindecare. În lumea medicală deja se vorbește despre un ,,sindrom post-Covid”.

Un studiu realizat în Italia arată că din 143 de pacienți cu SARS-CoV-2 externați din spital, cu rezultat negativ la Covid-19, mai mult de 87% au spus că au rămas cu cel puțin un simptom care a persistat. Participanții la studiu au între 19 și 84 de ani, iar 53% sunt femei. În timpul spitalizării, 72,7% dintre ei au avut leziuni specifice pneumoniei interstițiale, 15% au avut nevoie de ventilație non-invazivă și 5% de ventilație invazivă.

Cele mai comune simptome care persistă după Covid-19

Specialiștii au vrut să vadă care este situația bolnavilor după externare și au constatat că până și cei care avuseseră simptome ușoare rămân cu leziuni tisulare de durată. Virusul afectează nu doar plămânii, ci și alte organe, precum inima, rinichii, ficatul, creierul. Printre cele mai comune simptome cu care rămân foștii pacienți sunt:

– Oboseala cronică. Cei care au fost în stare mai gravă în spital rămân, și după teoretica vindecare, extrem de slăbiți. Unii nu mai reușesc să urce scările singuri, alții obosesc după orice activitate fizică. „Înainte mergeam și câte 60 km cu bicicleta electrică, acum nu mai reușesc nici jumătate”, a declarat un pacient vindecat, citat de ziare.com. „Am o nevoie îngrozitoare de somn, dorm și câte 10 ore pe noapte”, adaugă altul.

– Problemele de respirație. Pe lângă oboseală, majoritatea rămân și cu probleme de respirație și cu palpitații.

– Durerile de cap și puterea de concentrare scăzută sunt alte urmări ale coronavirusului.

– Căderea părului. Pacienții ajunși la o clinică de recuperare germană se plâng și de căderea abundentă a părului.

– Probleme la nivelul psihicului. Depresia, stresul, nesiguranța, anxietatea sunt stări care se declanșează la cei care au trecut prin experiența Covid. Unii capătă fobie de aglomerație, alții devin anxioși din cauza izolării, a problemelor de sănătate sau a celor de natură financiară.

Toate acestea sunt simptome cronice de nivel scăzut, niciodată suficient de intense pentru a fi nevoie de spitalizare. Totuși, micile probleme, corelate sau nu, îi determină pe oameni să bată la ușa diverselor cabinete medicale.

În aceste condiții, în Italia, Marea Britanie, Germania, dar și în alte state europene au început să apară centre de recuperare pentru pacienții cu Covid-19.

Medicii constată că vindecarea se face cu sechele și recomandă pacienților să se prezinte la un control după o lună, 3 luni, 6 luni și un an de la externare.

„Bolnavii vindecați nu revin la viața lor obișnuită. Ei sunt copleșiți de o stare de sfârșeală, care seamănă cu simptomele sindromului de oboseală cronică. Acest virus nu se compară cu nimic din ceea ce cunoaștem. Nu e doar o simplă afecțiune a plămânilor, ci o boală care afectează multe organe”, a declarat dr. Jochen Muke din cadrul clinicii de recuperare din Germania.

Cum se tratează sindromul post-Covid?

Planul de tratament seamănă cu cel de recuperare în urma unui atac de cord: exerciții de gimnastică, de respirație, plimbări în natură.

De asemenea, se recomandă odihna și grija la alimentație, care trebuie să fie sănătoasă, bogată în vitamine, minerale și grăsimi bune, pentru întărirea imunității.

Nu vă culcați nici pe urechea că, dacă ați făcut Covid-19, de acum sunteți imuni la boală. Imunitatea oferită durează doar câteva luni și depinde de nivelul de anticorpi dobândiți. Astfel, trebuie să respectați în continuare măsurile de igienă, de protecție, de distanțare, atenționează specialiștii.

Sursa

Primul copil născut în Marea Britanie după un transplant de uter

O fetiță s-a născut în Marea Britanie în urma unui transplant de uter pe care mama ei l-a primit de la sora sa mai mare, o premieră în această țară, a anunțat marți un spital din Londra, transmite AFP citat de Agerpres.

Micuța Amy Isabel s-a născut la 27 februarie 2025, la Spitalul Queen Charlotte and Chelsea, la doi ani după transplantul de care a beneficiat mama sa, Grace Davidson, în vârstă de 36 de ani, care s-a născut fără uter. Amândouă se află în stare bună.

‘Am primit cel mai bun cadou la care am fi putut spera’, a declarat proaspăta mamă, exprimându-și speranța că în viitor tehnica ‘va oferi o opțiune suplimentară femeilor care altfel nu și-ar putea purta propriul copil’.

Grace Davidson suferă de o afecțiune rară numită sindromul Rokitansky sau Mayer-Rokitansky-Kuster-Hauser (MRKH), din cauza căruia uterul este subdezvoltat sau chiar absent. Acest sindrom afectează aproximativ una din 5.000 de femei.

Ovarele femeilor afectate sunt însă intacte și produc ovule. Un embrion obținut prin fertilizare in vitro (FIV) a putut fi astfel implantat după transplantul de uter.

Numele fetei aduce un omagiu atât mătușii sale, Amy Purdie, cât și lui Isabel Quiroga, chirurgul care a efectuat transplantul, alături de profesorul Richard Smith.

Înainte de donarea uterului, Amy Purdie, în vârstă de 42 de ani, a născut doi copii.

Grace Davidson a trebuit să urmeze un tratament imunosupresor, pentru a se preveni respingerea transplantului.

Intervenția de transplant a fost realizată în februarie 2023, la centrul de transplant Oxford (sudul Angliei).

‘Simt o bucurie imensă. La 25 de ani de la începutul cercetării avem, în sfârșit, un bebeluș’, a declarat chirurgul ginecolog Richard Smith, co-responsabil în cadrul programului britanic de donatori vii.

Peste 100 de transplanturi de uter au fost efectuate în întreaga lume după o primă intervenție de acest tip, realizată în Suedia în 2013, iar în urma lor s-au născut în jur de 50 de copii sănătoși.

O femeia care a stat în comă timp de 18 zile a dezvăluit „senzația înfricoșătoare” pe care a trăit-o în timp ce era inconștientă

O femeie de 30 de ani, care a fost plasată într-o comă indusă medical timp de 18 zile, a dezvăluit ce simte cu adevărat. „Cel mai înfricoșător lucru pe care l-am trăit vreodată”, a spus ea.

Beffy, din Țara Galilor de Sud, a descris „starea profundă de psihoză” pe care a experimentat-o atunci când și-a revenit, într-o postare virală pe X/Twitter care a adunat peste 18 milioane de vizualizări, scrie adevărul.ro

Femeia a fost diagnosticată cu boala Crohn în 2014.

„Sufăr de boala Crohn, de 11 ani, iar medicamentele pe care le luam nu aveau efect asupra mea. Acest lucru a dus la perforarea intestinului meu și am dezvoltat sepsis”, a spus ea, potrivit dailymail.

Beffy a povestit că, în timp ce era în comă, a continuat „să vadă lumini puternice”„

Am crezut că voi muri”, a continuat Beffy, amintindu-și că a fost „reintubată și adusă în a doua comă”, după ce plămânii ei au început să cedeze.

„A fost ca și cum aș fi urcat un deal abrupt, dar nu puteam respira deloc. Cel mai înfricoșător lucru pe care l-am trăit vreodată”, a spus ea.

Când a fost scoasă din comă, Beffy se afla într-o „stare profundă de psihoză”, marcată de o serie de halucinații înfricoșătoare – inclusiv apariția unei „figuri înfricoșătoare care stătea în spatele patului meu”.

În secțiunea de comentarii a tweet-ului său, care a adunat peste 225. 000 de aprecieri, Beffy a explicat ulterior că a fost plasată într-o comă indusă medical după ce a „dezvoltat septicemie” în urma administrării unui medicament greșit pentru boala Crohn.

Beffy are un blog numit „Beffy with the Bad Belly”, unde își împărtășește experiențele de viață cu boala Crohn.

Ce este boala Crohn?

Boala Crohn este o afecțiune digestivă chinuitoare care afectează viața a 115.000 de persoane în Marea Britanie și a 1,6 milioane în SUA.

Simptomele includ dureri abdominale, diaree și pierderi în greutate potențial periculoase.

Cauza bolii nu este cunoscută încă și în prezent nu există niciun tratament, însă unele persoane care suferă de această afecțiune au considerat că alimentația lor este un factor determinant.

Cu toate acestea, se știe deja că bacteriile joacă un rol major în provocarea bolii Crohn, pe lângă genetică și dietă.

Tratamentul convențional constă în medicamente ce suprimă producția de către sistemul imunitar a unei proteine numite TNF, care provoacă inflamație.

Un tip rar de cancer greu de detectat. Cum poate trece neobservat ani la rând și ce ar trebui să ridice semne de întrebare

Medicii atrag atenția asupra unui tip rar de cancer care rămâne adesea neobservat chiar și peste patru ani. Este vorba de cancerul tiroidian papilar, scrie adevarul.ro.

Această formă de cancer tiroidian rămâne nedetectată pentru o perioadă lungă de timp, în principal pentru că nu tinde să prezinte simptome evidente în fazele sale incipiente. De obicei, cancerul tiroidian papilar este descoperit întâmplător, în timpul controalelor regulate sau al testelor imagistice efectuate pentru alte probleme de sănătate.

Pacienții diagnosticați cu cancer tiroidian papilar „au adesea simptome pe care le ignoră timp de ani de zile până când primesc un diagnostic”, atrage atenția MD Anderson Cancer Center, subliniind că alte tipuri mai puțin frecvente de cancer tiroidian, cum ar fi cancerul tiroidian anaplastic sau cancerul tiroidian slab diferențiat, sunt mai agresive.

Cancerul tiroidian papilar se poate dezvolta în unul sau în ambii lobi tiroidieni și poate dura mai mulți ani până să se dezvolte.

Principalele simptome la care trebuie să fiți atenți

Experții în sănătate atrag atenția că simptomele cancerului tiroidian papilar pot să nu fie evidente, dar merită să acordați atenție următoarelor modificări: o tumoare sau un nodul nedureros în partea din față a gâtului, ganglioni limfatici măriți în zona gâtului, dificultăți la înghițire sau respirație – dacă tumora apasă pe esofag sau trahee, răgușeală sau modificări ale vocii, dureri de gât sau senzație de presiune, tuse cronică care nu este asociată cu răceli sau infecții.

Totuși, absența acestor simptome nu exclude prezența bolii. Dacă aveți suspiciuni, ar trebui să consultați un medic pentru o examinare.

De ce este cancerul tiroidian greu de detectat?

În medie, diagnosticul bolilor tiroidiene durează aproximativ 4,5 ani, arată un studiu realizat de Universitatea din Aberdeen.

Majoritatea pacienților se plâng de o întârziere a diagnosticului din cauza simptomelor neclare. Potrivit NHS (National Health Service), sistemul de asistență medicală de stat din Regatul Unit, cancerul tiroidian este o boală rară care reprezintă mai puțin de 1% din toate cancerele. Cel mai adesea se găsește la persoanele cu vârsta cuprinsă între 35-39 de ani sau după 70 de ani, iar femeile se îmbolnăvesc de 2-3 ori mai des decât bărbații.

Care sunt factorii de risc

Factorii de risc ai acestei boli sunt: modificările hormonale – femeile sunt mai predispuse la boală, probabil din cauza fluctuațiilor hormonale; predispoziția genetică – riscul este mai mare dacă au existat cazuri de cancer tiroidian în familie; expunerea anterioară la tratament cu radiații sau radioterapie; probleme tiroidiene – gușă, boala Hashimoto sau noduri benigne.

Cum decurge diagnosticul?

Pentru confirmarea acestui tip de cancer, medicul poate poate prescrie: ecografia glandei tiroide – pentru vizualizarea ganglionilor; o biopsie – prelevarea unei probe de țesut pentru analiză sau/și o tomografie computerizată sau imagistică prin rezonanță magnetică (CT, RMN) – dacă există suspiciunea de răspândire a bolii.

Cum se tratează cancerul tiroidian

Principala metodă de tratament este chirurgia.

Poate fi efectuată o lobectomie – îndepărtarea doar a părții afectate a glandei, sau se poate recurge chiar la tiroidectomie – îndepărtarea completă a glandei tiroide.

Terapia cu iod radioactiv e adesea necesară după operație, pentru a ucide celulele canceroase reziduale.

Cum se poate reduce riscul de cancer tiroidian

Deși nu există metode de prevenire garantate, puteți reduce riscul prin: un stil de viață sănătos – o dietă echilibrată, controlul greutății; renunțarea la alcool și fumat; examinări medicale regulate, mai ales dacă există o predispoziție ereditară.