Bărbații la 40 de ani și criza vârstei

21/02/2017

Se discută de multă vreme dacă există cu adevărat o criză a bărbaților care se apropie de vârsta de 40 de ani – așa numita middle age crises (criza vârstei de mijloc). După mulți specialiști fiecare vârstă are câte o „criză” – 20, 30, 40, 50, fiind în relație mai degrabă cu o anume etapă de viață, care vine „la pachet” cu niște situații caracteristice. După alți specialiști acestea nu pot fi numite crize căci trecerea dintr-o etapă de viață în alta înseamnă provocări, dificultăți și deci eforturi necesare pentru dezvoltare, altfel etapa nu este depășită.

Valentin Pescaru,
psiholog, psihoterapeut, sexolog

Încercând să abordăm subiectul echidistant nu putem însă să nu prezentăm câteva aspecte specifice ale vârstei de +/- 40 de ani:

a) Reprezintă aproximativ jumătatea vieții unui bărbat, ceea ce înseamnă că toate deciziile majore de până acum ar fi trebuit să fie convergente într-un punct care ar fi foarte aproape de țelurile de viață ale unui bărbat:

– să fi încheiat formarea educațională și să fie pe o traiectorie profesională stabilă și avansată, adică să știe deja ce profesie dorește în viață și să fi făcut deja pași importanți în direcția respectivă;

– dacă punctul anterior a fost îndeplinit „cu succes”, să aibă o situație materială stabilă/în îmbunătățire (o mașină achiziționată, o casă la care plătește chirie sau rate etc.);

– să fie într-o relație stabilă cu perspectivă de căsătorie sau căsătorit deja, cu eventual un copil;

– să-și fi împlinit destul de multe din „nebuniile tinereții” (din toate punctele de vedere!!!) astfel încât să nu aibă prea multe frustrări de genul „cum ar fi fost dacă…”

b) Tocmai din motivele arătate mai sus apare o analiză/evaluare a vieții de până acum și apar și nemulțumirile (dacă este cazul) de rigoare – dorințe, țeluri neatinse și care mai mult se îndepărtează decât se apropie (mai ales dacă bărbatul se compară cu alții care „au avut noroc”, dacă răspunde la presiunile sociale legate de obligația bărbatului de a avea succes în viață, succes văzut tot mai mult prin prisma posesiunilor materiale etc.).

c) Cu cât bărbatul se consideră mai departe de stereotipurile și de modelele sociale apare ideea ratării, a faptului că este „prea târziu” că nu mai poate face nimic etc. și poate apare o tristețe ce poate conduce la apariția unei stări depresive, cu un maxim către vârsta de 50 de ani.

d) Pentru bărbații care au început viața „în forță”, sărind peste etapele firești, respectiv au deja o familie întemeiată, cu copii mari (18-20 ani), apare o situație paradoxală, ca și cum s-ar întoarce în timp, înaintea/în momentul căsătoriei: se simt eliberați de niște responsabilități apărute prea devreme, înainte să-și consume „nebuniile tinereții” (de care vorbeam mai sus) și apare dorința trăirii a ceea ce nu au trăit la timpul potrivit – își schimbă modul de viață, de comportament, ca și cum ar fi tineri, încep să frecventeze cluburile, sunt atrași de femei mai tinere, toate acestea ducând, desigur, la conflicte cu soția și, deseori, la divorțuri. Probabil nu întâmplător în jurul vârstei de 40 de ani se află un vârf al ratei divorțurilor.

e) La mulți bărbați apare o creștere (aparent inexplicabilă) a nivelului de testosteron. O explicație există și ea rezidă în faptul că, cu cât bărbații aceștia se consideră mai împliniți (au o situație materială, profesională, socială bună), mai fericiți, cu atât ei se simt „mai bărbați”, mai siguri pe ei, și se vor comporta ca atare. Este motivul pentru care se consideră că bărbatul de 40 de ani este „în floarea vârstei” sau la maximum de funcționare. Nivelul acesta de energie duce implicit la o creștere a dorinței sexuale, a dorinței de a experimenta lucruri noi, iar dacă aceasta nu este „împărtășită” de parteneră, pot apare conflicte și ieșiri „în decor” – a se citi „cu alte femei”.

f) Sunt destui bărbați de 40 de ani care, mulțumiți de cele realizate până acum își permit să se relaxeze, să încerce activități noi, lucruri noi, să călătorească mai mult, lucruri care pot duce la tensiune în familie, căci încep să-și neglijeze obligațiile de familie.

g) Pe de altă parte, sunt mulți bărbați care abia acum descoperă plăcerea familiei, a timpului petrecut cu copii și cu soția, și încearcă să găsească noi activități în comun, organizează concedii, vacanțe etc. Este vârsta despre care mulți bărbați vorbesc cu o plăcere deosebită și pentru care înseamnă fericirea găsită.

h) Există bărbați care abia acum își descoperă adevărata vocație și, dacă până acum au făcut bani, o situație materială, o familie, de acum vor face ce le place, fapt ce reprezintă o adevărată sursă de energie, de relansare pentru ei, cu un potențial foarte mare de împlinire și succes personal.

i) Vârsta de 40 de ani este prilej de reflecție și din punct de vedere fiziologic – dacă bărbații și-au neglijat sănătatea, printr-un stil de viață nesănătos (fumat, consum de alcool, alimentație nepotrivită, lipsa de mișcare etc.) încep să resimtă acum efectele: obezitate, lipsa rezistenței la efort fizic, apariția/agravarea gastritei/ulcerului, scăderea dorinței sexuale/a performanțelor sexuale etc.

Iată câte întrebări și abordări (și sunt doar câteva dintre ele) aduce vârsta de 40 de ani. Răspunsurile sunt, desigur, extrem de diferite și complexe. Indiferent însă ce ne oferă statistica și datele ei reci, este bine să înțelegem că „nu vârsta trecută pe buletin contează” (cum spune o expresie din popor), ci vârsta din sufletul și spiritul fiecăruia. Pentru un bărbat contează mai puțin să se plângă și să fie „spectatorul” propriei vieți, înecându-și amarul în nefericire, deseori însoțită de alcool, ci mai degrabă să acționeze, și să fie „actorul” ei; să înțeleagă că în el stă forța de a-și clădi viața, așa cum și-o dorește. Mai mult decât atât, să fie parte dintr-o relație sau singur nu ar trebui să se anuleze pe sine, cum nu ar trebui să-și anuleze partenera, într-o relație de timpul „ori eu, ori ea, ori copii” – o situație imposibilă, în care doar unul, oricare ar fi el poate fi satisfăcut, mulțumit. Fiecare dintre cei parteneri/membrii familiei are nevoi, dorințe, trăiri, sentimente, vise, țeluri și ar fi important să încerce să și le satisfacă împreună, atât cât se poate, să fie împreună dar și separați, atunci când trebuie. Toate acestea oferă tot atâtea condiții pentru că, indiferent de vârstă cei doi și familia lor să fie fericiți, împliniți.

Criză sau nu, viața o facem așa cum o dorim; și, cum spune o minunată expresie: „stă în puterea noastră să ne făurim amintiri frumoase”.

Psiholog, despre cuplurile care divorțează, deși sunt compatibile: „Pe scurt, divorțează din cauza celorlalți”

Un subiect abordat des în societatea noastră este divorțul, adesea dureros și cu suflete nevinovate la mijloc, copii acolo unde este cazul. Dar câte dintre aceste despărțiri se produc pentru că dragostea chiar dispare? Nu te-ai gândit vreodată că doi oameni care se despart pot să se iubească în continuare? Sau că atracția și compatibilitatea dintre ei nu dispare, chiar dacă au decis să o ia pe drumuri separate?

Doctorul Cristian Andrei este unul dintre cei mai apreciați psihoterapeuți din România. Invitat în emisiunea „La Măruță”, specialistul a vorbit despre posibilitatea existenței unor sentimente ce rămân în urmă, în ciuda producerii unui divorț.

Ei bine, doctorul Cristian Andrei a avut ocazia să analizeze astfel de cazuri și să își dea seama care sunt factorii ce îi îndepărtează pe soții ce ajung să devină, în cele din urmă, foști soți. Iată explicația expertului:

„Pe scurt, divorțează din cauza celorlalți. În timp ce oamenii se iubesc, sunt în dragoste, cei din jur nu sunt în dragostea aceasta. De obicei, lumea nu prea e de acord cu dragostea ta. E o intimitate, nu simt ceilalți ce simți tu față de persoana cealaltă. Ei bine, acești detractori – exemplul clasic este soacra, sunt cei care spun „nu, nu cu ea/nu cu el, nu așa, nu acum, stai să vedem” – aceștia așteaptă acest moment, când există dificultatea între cei doi. Și ei funcționează ca niște catalizatori în despărțirea celor doi și le spun „Vezi? Vezi că o să îți ia asta, să nu te lași mai fraier decât celălalt”.”

Potrivit spuselor doctorului Cristian Andrei, sentimentele rămân, doar că ele ajung să ia altă formă. Practic, dragostea se transformă în ură și o relație ce a fost cândva frumoasă devine un război greu de gestionat sau de oprit.

„Și se ajunge bineînțeles la aceeași pasiune, pentru că dragostea nu se termină pe 26 mai sau pe 30 iunie când se pronunță divorțul. Ea continuă, dar din cauză că lumea din jur începe să demonteze această dragoste, ea se transformă tot într-o pasiune și anume, ura, conflictul. Este același sentiment, practic, aceeași intensitate, numai că este interpretată nociv. Și îi vezi pe ăștia doi cum își dau întâlnire la tribunal, la notar, ei s-ar duce cu floricele, s-ar mai pupa un pic, dar stai că suntem în divorț. Și judecătorii cu experiență știu, cei de la civil, da? Știu că nu se prezintă la termen sau vrea neapărat să-l aducă pe celălalt pentru nu știu ce partaje prelungite. Doar, doar s-or mai vedea ăștia doi că se iubesc.

Știi cum era la școală, dacă mai ții minte, băiatul X și cu fata Y se urau între ei, dar lumea din jur știa că ei se iubesc. Și așa este și la cazurile de divorț. Ei în continuare mai au ceva, cel puțin unul dintre ei mai tânjește după celălalt, dar lumea din jur nu și nu. Trebuie scandal, trebuie împărțeală, trebuie ură, trebuie răzbunare, defăimare și așa mai departe. Și sunt și niște copii pe undeva pe acolo, care nu înțeleg nimic. Cum s-a întors frumusețea pe fața cealaltă între părinții noștri? Că asta este problema, de fapt.”

Pentru că este medic neuropsihiatru pentru copii și adolescenți, a văzut multe cazuri în care copiii au fost cei mai afectați de aceste rupturi dureroase.

Fetiță blondă care a rupt un desen în care se află părinții ei care s-au despărțit

„Nu este ok să faci confuzia între problema de cuplu, cu sexualitatea, cu toate lucrurile alea, dacă nu-s pentru copii și să bagi copiii ca argument în așa ceva. Majoritatea bagă copiii la divorț ca parte de negociere, ca răzbunare: „Lasă că îți arăt eu ție, îți iau copiii”. Așa ceva trebuie să înceteze în această țară, de dragul copiilor. (…) Există divorț/despărțire în cuplu, dar nu trebuie să existe și față de copii. Nu trebuie să existe aceleași argumente și față de ei.”, a mai explicat psihologul în cadrul emisiunii, potrivit divahair.ro.

Specialistul a oferit mai multe exemple de posibile motive pentru care partenerii se pot îndepărta, deși se iubesc în continuare. Iată ce a zis:

„Geloziile de genul gelozia soacrei, fratelui sau a surorii, gelozia prietenilor, gelozia prietenilor de băieți – „Ce, mă, te însori? Păi și cu noi ai terminat-o? Ești sub papucul nevestei?” Și fără să își dea seama, acești bărbați, acești băieți subminează cuplul acestui om – „Hai, vino și duminica asta, hai că nu stai mult!” și îi dau lui senzația că trebuie să fie un bărbat adevărat, nu să facă ce zice nevasta.”

Ce înseamnă asta? Că există șanse mari ca unele căsnicii ajunse în pragul divorțilui să fie reparate dacă soții lasă orgoliul în spate și nu mai apleacă urechea la vorbele celor care fac tot posibilul pentru a-i îndepărta.

„Dacă între soții care spun că vor să divorțeze mai există și ură, înseamnă că, de fapt, mai există pasiune și că dacă ar fi sinceri unul cu altul, ar putea să se împace. Și trebuie să știți că ura dintre voi doi este, de fapt, a celor din jur. Pentru că sunt sentimente, dar sunt interpretate altfel din cauza celor din jur.”, a concluzionat doctorul Cristian Andrei.

Ce femei nu au voie să meargă la Înviere!

Sfânta noastră Tradiţie, păstrată neschimbată de două mii de ani, spune că femeia este specială în perioada lunii când sângerează din organul născător de prunci. Clericii sfătuiesc femeile să se roage acasă și să nu intre în Biserică până în ziua a opta.

Nici in curte nu poţi asculta Liturghia lipită de zidul Bisericii, pentru ca curtea oricărei Biserici este sfinţită de episcopul locului, conform cuviosului Ilarie, potrivit antenastars.ro.
De asemenea, în această perioadă femeia nu are voie: să se împărtăşească, să ia anafură, să bea apă sfinţită, să se împreuneze cu bărbatul. Iată cuvintele lui Dumnezeu, aşa cum apar ele la scriptură, în Levitic 15, versetele 19-28.
„Mulţi vor zice că asta e legea veche, dar Măicuţa Domnului a respectat-o, deşi era pururea curată fecioară! De aceea, tu ca femeie trebuie să urmezi acest exemplu, să nu vii la Biserică şi să nu te atingi de cele sfinte atunci când borhotul pântecelui se revarsă. Nerespectarea acestei rânduieli este mare păcat, pentru care vei da seamă”, scrie cuviosul Ilarie pe blogul personal.

sursa: antenastars.ro

„Degeaba ignorăm instinctul”. Cum ştii că eşti în relaţia nepotrivită. Sfaturile unui parapsiholog

Viața de cuplu nu este mereu roz, iar atunci când vine vorba despre aceasta, unele semne te pot ajuta să îţi dai seama că eşti în relaţia nepotrivită. Iată ce sfaturi are un parapsiholog.

„Sunt multe semne care ne arată că nu este locul nostru acolo. Noi vom vorbi despre patru moduri în care putem afla. De pildă, când unul din ei stă de vorbă la telefon şi celălalt se învârte în jurul lui şi vrea să discute.

Atunci când zâmbeşti din ce în ce mai rar. Pe faţa oamenilor se pune tristeţea, dispare sclipirea. Oamenii când sunt fericiţi, atunci când sunt iubiţi, le sclipesc ochii. Când începe să îţi dispară sclipirea din ochi şi nu mai zâmbeşti atât de mult cât zâmbeai, trebuie să îţi pui întrebarea dacă eşti lângă persoana potrivită. Dacă te face să zâmbeşti, dacă te face să râzi, dacă te face să te simţi iubit, dacă îţi dă atenţie. E valabil şi viceversa. Nu numai femeile au sclipici în ochi.

Te confrunţi în mod constant cu o stare de agitaţie. Atunci când îşi găseşte lucruri de făcut. Ar pierde timpul oriunde şi cu oricine, numai să nu ajungă acasă. E un semn. Când începe să facă chestia asta, e un semn. Şi femeile au chestia asta de a se simţi anxioase în prezenţa bărbatului. Când li se pune lor pata pe ceva, încep să devină nervoase şi anxioase.

Un alt lucru este legat de insomnii. Oriunde te-ai duce, chiar dacă dimineaţa te aşezi să bei cafeaua, ele se aşează pe marginea ceştii şi se uită în ochii tăi. Alea sunt gândurile tale.

Cea din urmă, dar nu ultima, este atunci când simţi că ceva nu este în regulă. Instinctul tău ştie de cele mai multe ori. Degeaba ignorăm instinctul. Este primul care sesizează toate schimbările, toate energiile, toată starea, simţim când minte, când nu minte, când e agitat partenerul, când ascunde ceva.

Dacă eşti într-o relaţie fericită, instinctul doarme. Pentru că nu simţi acea formă de alarmă. Instinctul nostru simte alarma. Senzorii noştri spun ceva. Dacă simţim chestiile astea trebuie să vorbim, să discutăm. Dacă eu am o suspiciune, dacă am o stare de agitaţie. Discută, nu lăsa lucrurile la interpretarea altora, pentru că pe ceilalţi nu îi interesează.

Acestea sunt lucrurile pe care le putem vedea înainte de a fi parteneri de viaţă. Tocmai atunci, la început, trebuie bătut fierul cât e cald, când e îndrăgostirea maximă. E bine că eşti orb, pentru că te înveţi cu unele lucruri pe care partenerul tău le face şi le iei ca atare.

Sunt multe cupluri în care, după zece ani, oamenii sunt perimaţi. Aşa că, văzut, plăcut, luat. E o loterie, dar noi simţim care este partenerul nostru, noi simţim care poate fi tatăl copiilor noştri. Şi bărbatul simte cine poate fi mama copilului lui. Asta se vede de la început”, a povestit Lidia Fecioru, bioenergoterapeut, în cadrul emisiunii Adevăruri ascunse, potrivit antena3.ro.