Această femeie a simțit că ceva merge prost în căsnicia lor. O durea îngrozitor, însă după o perioadă de gândire a știut ce este de făcut. A trecut peste toate și peste tot, doar ca să îl mai știe un pic alături de ea. Vezi povestea acestei întâmplări, care a fost relatată chiar de soțul ei:
„Când am ajuns acasă în acea noapte, soția mea pregătea masa. I-am luat mâna convins că trebuie să ii spun că vreau să divortez: ‘Am ceva să-ți mărturisesc’. Am deschis subiectul cu calm. Ea nu părea deranjata de cuvintele mele, însă m-a întrebat în șoaptă: ‘De ce?’.
Am evitat să răspund. Asta a enervat-o. Și-a aruncat deoparte furculița și a strigat la mine: ‘Tu nu ești bărbat!’.
În acea noapte nu am mai vorbit între noi. Ea plangea. Știu că încerca să afle ce s-a intamplat cu căsnicia noastră. Dar cu greu îi puteam oferi un raspuns satisfăcator. Inima mea aparținea alteia.
Nu o mai iubeam. Îmi era mila de ea. Cu un puternic sentiment de vină i-am înmânat o înțelegere de divorț, în care îi lăsam ei casa și mașina. S-a uitat la hârtie după care a rupt-o într-o mie de bucăți. Femeia care petrecuse zece ani din viața cu mine se purta că o străină. Mi-a părut rău pentru timpul pe care l-a pierdut, dar nu puteam să mai dau înapoi.
Apoi a început să plângă puternic, lucru la care ma așteptam. De fapt, plânsul ei era o ușurare pentru mine. Dorința de a divorța devenea și mai puternică.
A doua zi admineața, ea mi-a prezentat condițiile pentru a fi de acord cu divorțul. Nu dorea nimic de la mine, doar să mai stăm o lună împreună până să divorțăm. Mi-a cerut ca în acea luna amandoi să facem eforturi de a duce o viața cât mai normală posibil. Motivul era simplu: fiul nostru avea examene la școala și nu dorea să îl tulburăm cu căsnicia noastră distrusă.
Era rezonabil. Dar a mai cerut ceva: să-mi amintesc cum am dus-o în brațe în dormitor în noaptea nunții. A vrut ca în fiecare dimineață de atunci încolo, timp de o lună, sa o duc în brațe din dormitor până la ușa de iesire.
Am crezut că a înnebunit. Dar ca sa fac suportabile ultimele noastre zile împreună i-am acceptat aceasta dorință ciudată.
Nu mai avusesem niciun contact fizic cu soția de mult timp. În prima dimineață când am luat-o în brate amândoi eram stânjeniti. Fiul nostru aplauda în spate: ‘Tati o duce pe mami în brațe’.
Cuvintele lui m-au îndurerat. Am mers cu ea în brațe vreo zece metri. Și-a închis ochii și mi-a șoptit: ‘Nu-i spune băiatului despre divorț’.
A doua zi a fost mai ușor. S-a cuibarit la pieptul meu. Puteam să-i simt parfumul bluzei. Mi-am dat seama ca nu ma mai uitasem atent la aceasta femeie de mult timp. Mi-am dat seama ca nu mai era tânără. Avea riduri fine pe față si fire de păr alb. Pentru o clipă m-am întrebat ce i-am facut…
În a patra zi, când am ridicat-o, am simțit că se întoarce o stare de intimitate între noi. Aceasta era femeia care mi-a oferit zece ani din viața ei. Cu cât timpul trecea starea de intimitate devine tot mai profundă.
Intr-o dimineata, ea căuta cu ce a se îmbrace. A încercat tot felul de haine, insa nimic nu i se potrivea. ‘Toate hainele mi-au ramas mari’, a spus dintr-o dată.
Brusc mi-am dat seama că a slabit foarte mult, de aceea îmi era mai ușor să o duc în brațe. Si m-a lovit ca un fulger o idee: a trebuit să suporte atât de multa durere și suferință… Fara să-mi dau seama i-am atins ușor capul.
Sotia l-a luat în brațe și l-a tinut strâns. Mi-am intors fața deoarece mi-era teama ca o sa ma razgandesc în ultimul minut. Am luat-o în brațe si am trecut prin sufragerie și hols pre ieșire.
Mâna ei era în jurul gâtului meu, uțoara și naturală. I-am ținut corpul strâns, era ca în ziua nunții.
Insa faptul că era mult mai slabă m-a intristat. În ultima zi, cand am luat-o în brate, abia mai puteam să fac un pas. Băiatul era plecat la scoala. I-am spus că nu stiu când ceva s-a rupt între noi.
Am condus până la birou, am sarit în viteza din masina, fara sa o mai închid, mi-era teamă ca orice întarziere mă va face sa mă razgândesc. Iubita a deschis ușa și i-am spus: ‘Imi pare rău, nu mai vreau să divorțez’.
S-a uitat la mine șocata și mi-a atins fruntea: ‘Ai febră?’. ‘Imi pare rău, nu mai divortez. Căsnicia mea era plictisitoare pentru că atat ei, cât si ea nu am știut sa apreciem lucrurile pe care le aveam împreună, nu pentru că nu ne mai iubeam. Acum mi-a dat seama, de când o duc în brate in fiecare zi, ca vrea sa fiu alături de ea pâna cand moartea ne va despărti’.
S-a uitat la mine ca la un nebun. Mi-a tras o palmă răsunatoare dupa care a plecat trântind usa.
Am coborat si am condus pana la o florarie. Am comandat un buchet de flori pentru soția mea. Vânzatoarea m-a întrebat daca am de atasat și un mesaj. Am zâmbit și am scris: ‘Te voi duce în brate în fiecare zi până când moartea ne va desparți’.
In acea seară am ajuns acasă cu flori și cu un zâmbet pe față. Insă dupa ce am deschis febril ușa, mi-am dat seama ca ceva nu era în ordine. Am pasit in dormitor si am incremenit. Sotia mea era in pat, moartă.
Nu am știut nimic. Soția mea se luptase cu cancerul în ultimele luni, însa eu eram prea ocupat cu cealalta femeie pentru a băga de seamă.
Ea știa că o sa moara în curand, însa a ținut să il protejeze pe fiul nostru. Cel putin în ochii copilului nostru eu sunt un soț iubitor”.
