”Mama mea, Maria, împlineşte astăzi 72 de ani. Este cea mai blajină femeie şi mamă, şi nu pentru că e mama mea, dar pentru că blândețea i se citeşte pe chip, în priviri, în zâmbet. Deşi a trăit vremuri grele, a găsit mereu puterea de a merge mai departe, cu şi mai multă seninătate şi dragoste. Calități moştenite, probabil de la părinții săi, Alexandra şi Alexandru, din Văleni. S-a născut la sfârşit de război, în 1945, când bunicul revenise din lupte fără o mână…
Au fost 9 copii la părinți, 3 fete şi 6 băieți, dintre care unul a murit înainte de război, iar altul după- în armată. În copilărie a simțit şi „gustul” foametei din ’46, dar prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu au trecut şi peste această încercare.
A adus pe lume trei fete, dintre care cea mai mică eu. Sau cum îmi place să spun „am fost făcută la bătrânețe”, deşi la 37 de ani era încă în floarea vârstei. Poate am simțit aşa şi pentru faptul că diferența dintre mine şi sora cea mare, care mi-a fost ulterior profesoară, este de 14 ani. Mama ne iubeşte nespus pe toate şi trăieşte cu gândul la noi. A rămas văduvă acum mai bine de 20 de ani şi numai ea ştie cât plânge în nopțile lungi, dar pentru noi găseşte mereu zâmbet şi mângâiere.
Vreau să îi spun şi pe această cale că o iubesc şi îi mulțumesc pentru că mi-a dat viață şi m-a crescut cum a ştiut ea mai bine, oferindu-mi libertatea de a alege, respectându-mi deciziile şi susținându-mă în toate. Îți mulțumesc, iubită mamă, şi îți doresc ca bunul Dumnezeu, în care crezi cu tărie, să te binecuvânteze şi să-ți dăruiască bucuria inimii, nădejde nestrămutată, sănătate, pace şi lumină! Te iubesc.”
